Nu conteaza cat de echilibrat este regimul alimentar, femeile tot acumuleaza destule kilograme in plus in timpul unei sarcini. Oricat de incantate ar fi noile mamici si preocupate de a-si asuma noul rol, exista o dorinta, de fiecare data cand se uita in oglinda, sa isi redobandeasca silueta de dinainte.
Stim cu totii ca nu este un lucru tocmai imposibil. Cate celebritati nu apar la televizor aratand impecabil la putin timp dupa ce au nascut? Nu este cazul totusi ca o tanara mama sa inceapa deja o dieta. Organismul femeii are nevoie de timp sa-si revina, de aceea este recomandat ca acesta sa nu fie lipsit de substante nutritive pentru cel putin o luna dupa nastere, chiar mai mult in cazul unei cezariene. Dupa ce se restabileste corpul, abia atunci putem vorbi de planuri de dieta.
Primul lucru pe care ar trebui sa-l aveti in vedere este consumul de proteine. Alegeti sa le consumati mai degraba din legume sau oua decat din carne. Evitati, de asemenea, mancarea prajita in favoarea gratarului sau a felurilor preparate la cuptor. Pentru femeile care alapteaza, aveti nevoie de o cantitate suplimentara de vitamine, deci aliati-va cu fructele si legumele. Mancarurile bogate in Omega-3 nu numai ca sunt bune pentru recuperarea organismului, dar au un continut caloric mai scazut si sunt satioase. Iaurtul si laptele sunt esentiale; aveti nevoie de mult calciu in aceasta perioada.
Vorbind de starea de sanatate, este bine sa reevaluati optiunea activitatilor sportive. In primele 2-3 luni dupa nastere, exercitiile usoare, organizate in sesiuni scurte (apoi din ce in ce mai lungi) sunt cele mai indicate. Daca nu ai facut pana acum yoga, afla ca aceasta poate fi un real ajutor. Un set de exercitii special adaptat pentru femeile care au trecut printr-o sarcina ar putea fi pregatit de antrenorul dumneavoastra. Amintiti-va totusi sa cresteti intensitatea si durata exercitiilor treptat si sa fiti cat mai indulgenta in prima luna.
Pantofii cu tocuri, purtati rar, pot avea efecte benefice, tonifiind musculatura si ajutand coloana sa stea in pozitie corecta. Pantofii cu tocuri, purtati zilnic, de dimineata pana seara pot provoca aparitia unor afectiuni deosebit de neplacute (fasciita plantara, tendonita).
Fasciita plantara
Fasciita plantara este o inflamatie la locul de fixare a fasciei la osul calcaiului, care duce la aparitia sensibilitatii si durerii in calcai. De obicei apare dimineata, la primii pasi si se estompeaza pe masura ce reincepeti activitatea. Reapare dupa ce va odihniti si reluati efortul. Tratamentul consta in purtarea unei talonete, administrarea de medicamente antiinflamatorii sau infiltratii cu corticosteroizi, masaj cu gheata sau exercitii de stretching pentru gambe si laba piciorului.
Tendonita
Tendonita este o afectiune caracterizata prin scurtarea unui tendon atunci cand piciorul are o pozitie proasta. Tendonita apare si atunci cand, pentru o perioada indelungata de timp, este purtata incaltaminte necorespunzatoare, de exemplu purtarea indelungata a pantofilor cu toc inalt poate face ca tendoanele sa se scurteze. Alte probleme: monturile, bataturile, umflaturile, unghiile incarnate, senzatie de furnicaturi in picioare. Entorsele si luxatiile sunt alte probleme ce pot aparea.
Cum pot calma durerile?
Incercati cateva exercitii de yoga sau stretching pentru a va putea intinde muschii de la picioare si a-i detensiona. In fiecare seara, faceti bai fierbinti la picioare cu saruri de baie. Puteti face un masaj al talpilor si gambelor cu un gel racoritor care va imbunatati circulatia sanguina si va relaxa picioarele.
Evitati pantofii cu toc cui si varful ascutit, mai ales daca aveti laba piciorului lata. Nu veti reusi decat sa va striviti degetele si sa va deformati mersul. Alegeti masura potrivita la pantofi.
Sanatatea, tineretea si stralucirea pielii sunt usor de pierdut odata cu trecerea anilor sau prin alegeri culinare sau un stil de viata mai putin pe placul organismului nostru. Dar sunt posibil de redobandit si de mentinut la orice varsta, asa cum atesta din ce in ce mai multe dovezi venite din partea celor cu un regim alimentar si de viata cu adevarat sanatos.
Sanatatea se citeste pe fata
Pielea este organul care ne semnaleaza printre primele starea de sanatate interna - generala si localizata - a organismului nostru. Exemple comune si relevante sunt, de pilda, aciditatea ridicata a sangelui, reflectata prin aparitia pe piele a acneei sau a cosurilor ocazionale, sau incarcarea cu toxine a organismului, tradusa la nivelul tenului prin puncte negre, exces de sebum si pori dilatati.
Hrana vie, cel mai bun tratament
Exista un regim de viata la indemana oricui, care ofera cea mai buna ingrijire cosmetica posibila: dieta raw vegana, cunoscuta si ca hrana vie, dieta cruda vegana si, uneori, ca regimul frugivor.
Adoptata de un numar in crestere de oameni din intreaga lume, dieta raw vegana inseamna fructe, legume, verdeturi, seminte, nuci, alge, ierburi, germeni si vlastari, uleiuri sanatoase si condimente, procesate mecanic in diverse combinatii delicioase.
Rezultatele dietei raw vegane sunt transformari profunde care se vad si se simt: tenul se curata iar nuanta pielii se lumineaza si uniformizeaza, ridurile fine se diminueaza, chiar si daunele cauzate de soare ating tenul cu mai multa greutate.
Dieta raw veganava ajuta sa aveti un par stralucitor si unghii tari. Pentru sanatatea parului sunt necesare mineralele din algele marine si din zarzavaturi, precum si din semintele germinate. Daca aveti rinichi sanatosi si parul vostru va fi viguros, deci beti suficienta apa si evitati sarea. Pentru sanatatea unghiilor este nevoie de un aport de proteine din spirulina si alge verzi-albastre.
Dovada ca acest regim de viata functioneaza fara gres si de multe ori peste asteptari este numarul impresionant de adepti ai raw veganismului - printre care se numara foarte multe celebritati internationale - care arata cu zeci de ani mai tineri decat varsta din actul de identitate.
Avand eficienta recunoscuta a unui detox profund si perpetuu, ca si a tratamentelor cosmetice naturale de durata, raw veganismul insanatoseste, elimina toxinele, hraneste si incetineste vizibil procesele de imbatranire.
Bebelusii se nasc cu o imunitate naturala pentru ca au primit anticorpi din sangele mamei. Bebelusii alaptati la san au anticorpi din laptele matern si, deci, au o imunitate ce persista circa sase luni din momentul nasterii, imunitate ce ii protejeaza de anumite boli. Asta nu inseamna ca bebelusii nu se pot imbolnavi. Va prezentam in continuare simptomele la care trebuie sa fiti atenti si sa va prezentati cu micutul la medicul pediatru.
Pierderea poftei de mancare. Daca bebelusul nu vrea sa manance, dar are o stare buna, nu va ingrijorati. Daca refuza doua mese la rand si nu cere sa manance timp de sase ore (in timpul zilei), nu asteptati, chemati de urgenta pediatrul.
Varsaturile frecvente. Toti bebelusi regurgiteaza o cantitate mica de lapte in timpul sau imediat dupa ce au mancat, de obicei cand elimina gazele. Acest lucru nu trebuie sa va ingrijoreze. Varsaturile frecvente la un bebelus hranit cu biberonul, daca sunt insotite si de diaree, pot fi simptomele produse de gastroenterita, o boala foarte serioasa la cei mici, deoarece ii deshidrateaza foarte repede.
Cresterea lenta in greutate. Exista un grafic normal de crestere la nou-nascuti. Daca bebelusul nu creste in greutate in ritm normal, consultati medicul pediatru. Uneori o boala il poate face sa creasca mai incet.
Febra, diaree. Chemati imediat medicul daca bebelusul are febra sau are sange in scaunul diareic si are diaree timp de sase ore. Daca are alte simptome asociate si diareea persista 24 de ore. De asemenea, daca are temperatura peste 39°C mai mult de 30 minute, chemati de urgenta medicul!
Simptome precoce de boala la bebelusi sunt: temperatura peste 38 grade, plans si iritabilitate, varsaturi sau diaree, refuzul mancarii, dureri sau rosu in gat, eruptie pe piele, marirea ganglionilor mandibulari.
Intr-o lume nebuna si agitata, avem din ce in ce mai multa nevoie de meditatie pentru a ramane, culmea, ancorati in realitate! Meditatia nu mai e demult o tehnica spirituala rezervata celor initiati si foarte spirituali, ci devine o practica folositoare celor mai multi dintre noi, preocupati de atingerea unui echilibru fizic si psihic.
Marele ganditor Osho spunea ca meditatia este o stare de luciditate, nu o stare mentala. Mintea genereaza confuzie, nu este niciodata lucida. Gandurile creeaza in jurul nostru o ceata, uneori foarte subtila, iar claritatea dispare. Principalul scop al meditatiei este de a opri gandurile sau, macar, de a le putea controla.
Avantajele meditatiei
Meditatia este o metoda simpla de relaxare ce nu implica niciun cost, efort, energie, decat putin timp cu tine. Beneficiile meditatiei, daca ajungeti sa o practicati regulat, sunt enorme, pornind de la eliminarea stresului, o mai buna cunoastere si apreciere de sine, un somn mai profund.
Unii cercetatori sunt de parere chiar ca meditatia ar putea fi utila in tratarea unor afectiuni medicale precum: depresia si anxietatea, cancerul, tulburarile de alimentatie, bolile cardiovasculare, hipertensiunea, insomnia, alergiile etc.
Dalai Lama spunea ca o retragere in meditatie e cel mai important lucru din aceasta existenta. Orice om ar trebui sa o incerce. Meditatia este o excelenta metoda de relaxare si eliminare a stresului prin care lasam deoparte agitatia mintii si patrundem in lumea pacii si luminii interioare.
Cum incep meditatia?
Daca vreti sa meditati, dar nu stiti cum, interesati-va in grupul vostru de prieteni. Poate exista cineva care practica meditatia si va poate ajuta cu sfaturi. Intrati pe internet unde exista o serie de meditatii audio inregistrate pe care le puteti realiza si voi.
Cautati carti legate de acest subiect si veti descoperi singuri calea. La inceput veti medita cateva minute din cand in cand, apoi, pe masura ce veti descoperi efectele benefice ale meditatiei va veti dori s-o practicati zilnic si, cu timpul, veti putea avea acces la starile acelea de gratie (liniste si tacere) fara sa le planificati.
„Intre voi si acest spatiu numit tacere, seninatate, liniste, pace, se naste un fel de iubire. Iar legatura dintre voi devine din ce in ce mai puternica. In final, ea devine suprema, iar starea de meditatie nu mai dispare niciodata”, spunea Osho.
Fibromialgia este o afectiune cronica si se caracterizeaza prin:
sensibilitate si durere la nivelul muschilor, articulatiilor si tendoanelor;
puncte sensibile localizate (vezi poza de la inceputul articolului);
tulburari de somn;
oboseala cronica;
multe alte simptome.
Din fericire, fibromialgia nu afecteaza permanent muschii, articulatiile sau organele interne. Acest sindrom afecteaza cel mai des femeile cu varsta intre 35 si 55 ani.
Cauzele fibromialgiei
Nu se stiu cauzele precise ale fibromialgiei. Deoarece fibromialgia este un sindrom cu o simptomatologie variata, este dificila cunoasterea unei cauze anume, insa in declansarea fibromialgiei sunt descrisi mai multi factori dintre care cei mai importanti sunt:
leziunile locale: traumatisme, infectii cauzate de activitatea de munca in pozitii fixe prelungite sau activitati repetate sau cu membrele suspendate.
fenomenele reflexe, asociate cu durerea cronica de origine profunda, au fost considerate ca reprezentand mecanismul principal de producere a fibromialgiei.
factori psihici emotionali - specialistii in domeniu evidentiaza faptul ca fibromialgia nu este o simpla reactie la stres, ci o conditie patologica agravata de orice combinatie de factori de stres.
tulburarile somnului: pe voluntarii sanatosi au putut fi reproduse simptomele fibromialgiei (stare de astenie, fatigabilitate, dureri difuze, inapetenta) prin perturbarea provocata somnului profund.
Simptomele fibromialgiei:
durere difuza, cel mai frecvent la nivelul gatului, umerilor, bratelor, pieptului si a feselor; oboseala cronica;
Persoanele cu fibromialgie au perioade asimptomatice si perioade simptomatice. Puseele cu oboseala si dureri musculare sau articulare sunt frecvente, in special dupa stres fizic sau psihic.
Diagnosticul fibromialgiei
Fibromialgia este greu de diagnosticat si nu exista teste specifice care sa confirme diagnosticul. Doctorul pune diagnosticul pe baza anamnezei - simptomelor descrise de catre pacient si pe baza examenului fizic.
Factorii de risc ai fibromialgiei:
genul - fibromialgia este mai frecventa la femei decat la barbati;
varsta - apare, de obicei, la varsta mijlocie;
boli reumatice - artrita reumatoida si lupusul eritematos sistemic;
factorul genetic - istoricul familial.
Tratamentul fibromialgiei:
kinetoterapia;
fizioterapia;
acupunctura;
masaj terapeutic;
exercitii fizice regulate pentru mentinerea mobilitatii musculare;
analgezice;
vitamine;
terapie psihologica in vederea indepartarii depresiei, tulburarilor de somn si a anxietatii;
expunerea la caldura pentru protejarea articulatiilor.
Recomandari:
evitati frigul;
evitati oboseala si stresul prelungit;
evitati traumatismele generale si mai ales cele asupra coloanei vertebrale.
Osteoporoza este o boala osoasa generalizata care consta in reducerea masei osoase si alterarea structurii oaselor, astfel crescand si riscul de aparitie a fracturilor. Cele mai predispuse la aparitia fracturilor sunt oasele vertebrale, capul femural si oasele antebratului.
Factorii favorizanti:
factorii genetici si demografici (varsta inaintata, istoric familial pozitiv, rasa caucaziana, subponderabilitatea);
factorii hormonali (afectiuni ovariene);
stilul de viata (sedentarism, abuz de alcool, tutun, cafea);
alimentatia (aport insuficient de alimente bogate in calciu si proteine);
medicamentele (compusi steroidieni, antiepileptice, heparina, protectoare ale mucoasei gastrice, citostatice).
Cauzele pierderii osoase
Tesutul osos are densitatea maxima la sfarsitul celei de-a treia decade a vietii, apoi ea scade incepand cu sfarsitul celei de-a patra decade sau la inceputul celei de-a cincea. Oasele incep sa-si piarda calciul mai repede decat il pot inlocui, oasele devenind mai subtiri.
La femei, scaderea densitatii osoase este accelerata in primii trei-sapte ani dupa instalarea menopauzei, din cauza scaderii productiei de estrogeni, care au rol in fixarea calciului in oase. Exista mai multe tipuri de osteoporoza:
tipul I - osteoporoza postmenopauza - reprezinta 95% din cazuri si este cauzata de deficitul de estrogeni;
tipul II - osteoporoza senila, apare dupa varsta de 70 ani si este de doua ori mai frecventa la femei decat la barbati;
osteoporoza persoanelor tinere - reprezinta 5% din cazuri, dar este adesea foarte severa.
Diagnosticul
Pentru diagnosticare sunt utile urmatoarele investigatii:
radiografia - evidentiaza modificari, daca densitatea osoasa s-a redus cu peste 30%. Se efectueaza radiografii ale cutiei toracice si ale coloanei vertebrale lombare;
osteodensitometria (masurarea densitatii osoase) se masoara astfel: la o valoare de pana la 1,5 este normala, intre 1,5 si 2,5 se defineste osteopenia, iar valorile mai mari de 2,5 sunt specifice osteoporozei;
testele de laborator: hemoleucograma, examenul complet al urinei, calcemia, fosfatemia, nivelul fosfatei alcaline.
Tratamentul
Ca medicamente, trebuie suplimentat aportul de calciu si vitamina D, fluor. Pentru dureri se recomanda analgezicele. Terapia de substitutie hormonala se recomanda pentru prevenirea scaderii densitatii osoase.
Ca masuri in dieta, trebuie crescut aportul de alimente bogate in calciu (lapte, iaurt, broccoli, conopida, zarzavaturi cu frunze verzi, migdale etc). De asemenea, trebuie evitate alimentele care reduc absorbtia calciului (carnea rosie, excesul de alcool si cafea). Se recomanda cresterea cantitatii de estrogeni prin aport de soia.
Exercitiile fizice trebuie practicate cu regularitate. Orice exercitii care solicita oasele (mersul pe jos, joggingul, tenisul, gimnastica aerobica) duc la diminuarea pierderilor de masa osoasa.
Cel mai frecvent fracturile se produc in jurul varstei de 50 ani la nivelul antebratului, in jurul varstei de 60 ani la nivelul vertebrelor, iar in jurul varstei de 70 ani la nivelul capului femural.
Pentru multi dintre noi, sarea nu este decat condimentul cel mai folosit la bucatarie. Ceea ce nu stie, insa, toata lumea: iarna, putem combate cu succes multe afectiuni cu sare de bucatarie simpla-simpluta.
Daca aveti dureri de gat, amestecati 1 lingurita de sare cu 1/4 l de apa calduta si faceti gargara.
In caz de guturai si nas infundat, faceti-va spalaturi in nas cu apa cu sare. Dizolvati intr-un sfert de litru de apa fiarta si racita 2 lingurite cu sare, turnati apa calduta intr-o cescuta si trageti o cantitate mica pe o nara, inchizand-o pe cealalta cu degetul. Suflati-va puternic nasul si repetati procedura cu nara cealalta.
Daca nu reusiti, cumparati de la farmacie un spray special cu sare de mare, pulverizati-l in ambele nari si suflati-va nasul.
Seara, cand veniti acasa obositi, dizolvati 1/4 kg de sare de bucatarie intr-o caldare cu 3 l de apa calda, umpleti cada cu apa fierbinte (38°), turnati in ea apa cu sare si faceti o baie buna de 20 de minute. Dupa baie, odihniti-va o jumatate de ora in pat. La inceput, veti fi complet epuizati, dupa care va veti simti ca nou-nascuti.
Persoanelor cu probleme de circulatie li se recomanda sa manance in zilele triste de iarna o supa de legume cu multa sare. Este mult mai sanatoasa decat cafeaua.
Daca va simtiti infrigurati atunci cand afara este umezeala rece, savurati „sarea vietii”. Aceasta reteta va incalzeste din interior si va ajuta sa va schimbati starea de spirit. Amestecati intr-un bol cate o lingura de sare, parmezan ras, frunze de salvie, drojdie de bere si rozmarin, puneti in gura, o data pe zi, cate un varf de cutit de amestec si lasati-l sa se topeasca, incet, pe limba. Sau presarati putin pe painea unsa cu unt.
Tumora Wilms, nefroblastomul sau adenosarcomul embrionar renal cum mai este denumita din punct de vedere anatomo-patologic, este cea mai frecventa tumora maligna renala si abdominala.
Tumora se poate evidentia de la nastere, dupa cum ea poate fi descoperita in cele mai multe din cazuri, respectiv intre 75-80% din ele, inainte de 5 ani. Incidenta cea mai mare este intalnita la copiii intre 1-3 ani, facandu-se cunoscuta clinic pana la aceasta varsta cel putin in jumatate din cazuri.
Tumora poate fi bilaterala de la inceput, intr-o proportie citata de 2-7%. In multe situatii se asociaza cu mai mare precadere unor anomalii congenitale reno-urinare cum sunt criptorhidia, hipospadiasul, duplicatiile renale, rinichiul in potcoava; unor leziuni oculare, cataracta si aniridia bilaterala; asimetriei corporale; sau cu intarzierea in dezvoltarea mintala.
Simptomele tumorii Wilms. In majoritatea cazurilor debutul aparent al bolii este anuntat de o febra necaracteristica si unele dureri abdominale mai putin intense, carora li se alatura starea de oboseala si in mod caracteristic cresterea de volum a abdomenului, adeseori manifestarea cea mai frapanta si alarmanta pentru parinti. Rareori poate surveni o hematurie (urinare cu sange) macroscopica (se poate observa cu ochiul liber) si o hipertensiune arteriala de obicei moderata. Prin examenul fizic va putea fi pusa in evidenta tumora, ce ocupa loja renala si fosa iliaca de partea respectiva, depasind linia mediana, masa tumorala fiind de consistenta relativ ferma.
Investigatiile complementare constand din examinari radiologice renale pe gol, urografia intravenoasa, tomografia si scintigrafia renala, angiografia cavei inferioare si unele examene radiografice osoase si toracice pentru evidentierea unor eventuale metastaze, vor aduce unele modificari patologice de o importanta valoare diagnostica. Astfel vor putea fi remarcate: cresterea de volum a masei renale cu stergerea umbrei rinichiului afectat, in contrast cu aspectul normal al rinichiului sanatos; prezenta multiplelor calcificari in masa tumorala; alungirea si indepartarea calicelor (formatiuni intalnite la nivelul rinichiului), cu conservarea insa a functiei renale, spre deosebire de hidronefroza (retentie de urina in bazinet) care determina modificari importante si ale excretiei urinare; distorsia vaselor renale; deplasarea si extinderea masei tumorale inspre vena cava inferioara; sau nevizualizarea, in rare cazuri, a rinichiului afectat etc.
Investigatiile radiologice pulmonare sunt necesare deoarece se apreciaza ca pana in 20-30% din cazuri sunt prezente odata cu descoperirea tumorii renale si metastazele pulmonare si cele hepatice.
Evolutia si prognosticul tumorii Wilms sunt conditionate de precocitatea diagnosticului si a interventiei chirurgicale, citindu-se supravietuiri timp de 5 ani in jur de 80% din cazurile depistate si operate sub varsta de 2 ani si numai in 40% din cazuri dupa aceasta varsta.
Tratamentul tumorii Wilms este medical si chirurgical, limitandu-se pe cat posibil examenul palpator abdominal. Interventiile chirurgicale implica exereza (operatie constand din indepartarea unui organ, unui ansamblu de tesuturi sau a unui corp strain), pe cat posibil radiala, a tumorii, formele bilaterale necesitand nefrectomii (interventie chirurgicala a unui rinichi sau a ambilor rinichi) partiale (vedeti poza de la inceputul articolului).
Postoperator, pentru evitarea pe cat posibil a metastazelor, se recomanda aplicarea radioterapie intensive si administrarea citostaticelor de tipul actinomycinei D si a vincristinei.
Alte tumori renale
Pot fi cuprinse in acest grup si alte tumori renale benigne sau maligne din randul carora fac parte adenoamele, fibroamele, hemangioamele sau tumorile chistice si respectiv epitelioamele, sarcoamele sau tumorile mixte, varietatea lor anatomo-patologica fiind in contrast cu incidenta lor relativ mica, cu deosebire pentru tumorile benigne. Astfel, in continuare, vor fi prezentate numai unele din aceste tumori si numai unele aspecte mai semnificative.
Nefromul mezoblastic congenital al sugarului este o tumora renala cunoscuta si sub denumirea de hamartomul leiomiomatos al rinichiului, tumora ce se apropie foarte mult prin debut, manifestari clinice si radiologice de tumora Wilms, dar de care se diferentiaza din punct de vedere histologic si evolutiv, fiind se pare o tumora cu leziuni benigne, fara metastaze si recurente.
Adenomul renal, denumit si boala Lindau, se caracterizeaza de fapt ca fiind o afectiune chistica generalizata, adenoamele intalnindu-se raspandite atat la nivelul rinichilor cat si al pancreasului, sistemului nervos sau ocular, formele strict oculare cu caracter familial fiind denumite si boala von Hippel.
Hemangioamele renale in cele mai multe din cazuri sunt asimptomatice (nu prezinta simptome clinice), putandu-se uneori manifesta clinic prin dureri abdominale si in flancuri si hematurie, sangerarile grave si hemangioamele usor abordabile reclamand tratament corectiv chirurgical.
Angiolipo-leiomiomul renal este o tumora multipla, bilaterala, care se asociaza de obicei cu tuberoscleroza, intalnindu-se foarte rar in copilarie si mult mai rar manifestandu-se clinic la aceste varste.
Limfomatoza renala este de obicei o tumora infiltrativa metastatica, asociata leucemiei sau limfosarcomului, afectand de cele mai multe ori ambii rinichi si cu predilectie tesutul cortical. Infiltratele celulare, invadand rinichii sub forma unor mase nodulare, determina marimea lor de volum considerabila, fara sa afecteze totusi functiile renale. Clinic poate fi recunoscuta prin masele tumorale renale simtite la palpare sau evidentiate prin examenele radiologice, care se reduc simtitor dupa cateva sedinte, in doze mici, de radioterapie.
Carcinomul renal este intalnit in conditii extrem de rare in copilarie si atunci in perioada scolara, manifestandu-se clinic prin hematurie, dureri abdominale intermitente si prezenta maselor tumorale palpabile in lojile renale.
Sunt descrise doua forme clinice distincte si anume tromboza venei renale a sugarului si trombozele venei renale la copiii mai mari, survenind drept complicatii ale unor nefropatii cum ar fi spre exemplu amiloza renala, sau mai frecvent din cursul sindromului nefrotic, care la randul lui poate fi expresia unei tromboze a venei renale de alta origine, conditii de mare dificultate diagnostica in anumite circumstante.
Tromboza venei renale la sugari
Cauzele trombozei venoase la sugari. Recunoaste ca factori determinanti starile de soc, diareile cu deshidratari grave, infectiile septicemice, unele anomalii congenitale renale sau cardiace cianogene, pielonefritele, diabetul matern, suferinta la nastere, intalnindu-se cu cea mai mare frecventa in perioada neonatala si in primele 6 luni de viata. Ea poate fi uni sau bilaterala, in aproape jumatate din cazuri, leziunile patologice constand din marirea de volum a rinichilor, friabilitatea, hiperemia (aflux anormal de sange) si moliciunea lor, si prezenta la examenul microscopic a unor infarctizari (producerea unei necroze intr-un tesut unde circulatia de intoarcere venoasa este oprita) cu zone de necroze chiar, edem interstitial, hemoragii, trombusi si obstructii ale venei renale.
Simptomele trombozei venoase la sugari. Manifestarile clinice ale trombozei venoase a sugarului sunt dominate de simptomatologia insuficientei renale acute cu anurie sau oligurie si hematurie, edeme, hipertensiune arteriala si alterarea starii generale, aparitia unor manifestari hemoragice cutanate sau de mucoase cu trombopenie, de tipul unei coagulopatii diseminate intravasculare si eventual moartea in zilele urmatoare, prognosticul afectiunii fiind sever, cazurile recuperate putandu-se insoti in timp de o tubulopatie cu evolutie cronica.
Investigatiile radiologice pot pune in evidenta marirea de volum a rinichilor, iar angiografia venei cave inferioare tromboza venei renale uni sau bilaterala.
Tratamentul consta din combaterea energica a factorilor cauzatori, stapanirea infectiilor, corectarea tulburarilor metabolice, administrarea heparinei in doze curative si restabilirea activitatii renale, recurgandu-se si la nefrectomie (ablatie chirurgicala partiala sau totala a unui rinichi sau a ambilor rinichi) in formele foarte severe unilaterale.
Tromboza venei renale la alte varste
Cauzele trombozei venoase la alte varste. Poate fi de asemenea uni sau bilaterala pana la ⅓ din cazuri, recunoscand drept cauzele cele mai frecvente unele nefropatii si mai ales sindromul nefrotic si diabetul zaharat, dupa cum in situatii foarte rare totusi sindromul nefrotic poate fi consecinta unei tromboze a venei renale prin alte cauze.
Simptome. Manifestarile clinice sunt anuntate de obicei de durerile intense localizate in flancuri ce survin in cursul evolutiei nefropatiei cauzatoare, de oliguria, hematuria si hipertensiunea arteriala care se poate institui cu aceasta ocazie, alterarea starii generale mai ales cand leziunile sunt bilaterale si cresterea in volum a rinichilor cu surprinderea lor dureroasa la palpare.
Evolutie. Evolutia proprie a acestei complicatii nu este atat de grava daca tromboza este unilaterala si daca medicatia anticoagulanta prin administrarea heparinei in doze terapeutice a fost din timp aplicata, reusindu-se astfel rezolvarea accidentului vascular. In plus se recomanda intreruperea pentru o perioada a tratamentului sindromului nefrotic, dar mai ales a medicatiei diuretice, administrarea cu prudenta a medicamentelor hipotensive si un regim alimentar de crutare.
