Medicină informativă

 

Pitiriazisul rozat Gibert este o dermatoza eritematoscuamoasa cu caracter eruptiv, a carei origine si mecanism sunt inca insuficient elucidate.

Pitiriazisul rozat Gibert afecteaza copiii peste varsta de doi ani si adultii tineri. Multa vreme a fost considerata ca fiind de natura infectioasa, datorita unor cazuri aparute in conditii care sugerau caracterul epidemic si faptul ca, uneori, afectiunea evolueaza spontan spre vindecare, leziunile stergandu-se in aproximativ 6-8 saptamani.

Procesiunea eruptiei de catre o placa primara, care ar putea reprezenta locul de inoculare, a constituit un alt argument in favoarea ipotezei infectioase.

Agentul patogen, banuit a fi transmis prin intermediul intepaturilor unor insecte, nu a fost inca demonstrat; astfel, toate investigatiile in directia izolarii unui streptococ, spirochete, rickettsii sau virus, in particular un picornavirus, au ramas fara rezultat.

In ce ne priveste, inclinam sa interpretam eruptia ca o simpla varietate de eczematide pitiriaziforme si anume cu acelea care apar in conditiile absentei unui focar primar infectios cutanat (intertrigo microbian, candidozic sau mixt, eczema de origine microbiana, chimica etc.) sau a unui focar criptic evident (amigdalite, vegetatii adenoide etc.). Foarte adesea, la bolnavii cu pitiriazis rozat Gibert, ca si la aceia cu eczematide pitiriaziforme care apar in conditiile mai sus-mentionate, se constata tulburari digestive cronice, traduse frecvent printr-o constipatie cronica.

Cuprins articol:

• Simptome
• Evolutie
• Tratament

Simptomele pitiriazisului rozat Gibert

Debutul se face in 80% din cazuri printr-o pata eritematoasa, care ajunge in cateva zile la dimensiunile de 3-5 cm diametru, ubicvitar situata, dar mai ales pe trunchi, constituind placa sau medalionul „mama”. Aceasta este urmata, la 5-15 zile, de o eruptie de leziuni similare, diseminate pe trunchi, radacinile membrelor, gat, mai rar fata, care insa se opresc la dimensiuni ceva mai reduse (1-3 cm diametru). Dupa cateva zile, leziunile devin scuamoase in centrul lor; scuamele centrale dispar ulterior lasand o suprafata roza-galbuie, cu epidermul aparent subtiat si plisabil, descuamatia persistand la periferie.

Leziunile sunt rareori pruriginoase. Uneori, ele devin papuloveziculoase, eczematoide si pruriginoase. Dupa disparitia lor raman pete hiper-, dar mai ales hipocrome.

Evolutia pitiriazisului rozat Gibert

Este de durata foarte variabila: de la 2-3 saptamani la cateva luni, uneori si mai mult, eruptia remaniindu-se continuu.

Se cunosc cazuri cu eruptii localizate la o anume regiune si cu elemente putine la numar (de exemplu in regiunea fetei, gatului). De obicei, afectiunea nu recidiveaza.

Tratamentul pitiriazisului rozat Gibert

Consta in corectarea tulburarilor digestive, dieta alimentara cu diminuarea alimentelor conservate si condimentate, administrarea de chimioterapice, ce vizeaza reechilibrarea florei intestinale tulburate (Vioform, Mexaform, Saprosan etc.), dar cel mai operativ ramane tratamentul simptomatic - patogenic: corticoterapie in doze medii, dar suficient de prelungite, pentru a se preveni recaderile, relativ frecvente, dupa un astfel de tratament.

Multi specialisti, in ideea vindecarii spontane in 3-6 saptamani, se limiteaza la un tratament local constand in: mixturi continand acid salicilic si rezorcina 1-3% si hidrocortizon 1-2%, creme cu hidrocortizon 1-2%. Unii specialisti recomanda iradiatii cu ultraviolete artificiale.

Foto: www.ymed.ro

 

Una dintre cele mai importante glande ale organismului este tiroida, care controleaza procesele metabolice, sinteza proteica si sensibilitatea generala a organismului fata de actiunea altor hormoni.

Secretia hormonilor tiroidieni reprezinta un proces foarte complex, iar orice modificare a principalilor factori implicati duce la instalarea unor dezechilibre, ceea ce clinic inseamna aparitia bolilor specifice acestei glande. Disfunctiile tiroidei se pot trata insa eficient.

Tiroida este cea mai mare glanda a corpului uman

Tiroida este glanda nepereche, in forma de H, cea mai mare glanda a corpului uman, care produce doi hormoni principali, tiroxina si tironina, ce stimuleaza si influenteaza urmatoarele functii:

• metabolismul general;
• viteza cu care este utilizata energia in corp;
• producerea de proteine;
• termoreglarea organismului;
• dezvoltarea sistemului osos la copii;
• compozitia sangelui;
• raspunsul sistemului nervos fata de alti hormoni.

Pe scurt, buna functionare a glandei tiroide este importanta pentru organism, influentand pulsul si tensiunea arteriala, nivelul de colesterol, metabolismul energetic, tonusul muscular, vazul, starea psihica si multe altele.

Ce se intampla daca nu functioneaza bine glanda tiroida?

Afectiunile tiroidei se manifesta prin modificari calitative sau cantitative ale secretiei hormonale, marirea tiroidei (gusa) sau toate la un loc. Secretia in exces de hormoni tiroidieni se numeste hipertiroidie si este caracterizata de iritabilitate, transpiratie excesiva, par friabil, tremur al mainilor si slabiciune musculara, atacuri de panica, insomnie, tranzit intestinal accelerat.

Cantitatea redusa de hormoni tiroidieni duce la hipotiroidie, care se manifesta prin depresie, dificultati de concentrare, crestere inexplicabila sau excesiva in greutate etc.

Boli asociate glandei tiroide

Disfunctiile glandei tiroide pot duce la nanism (crestere insuficienta), boala lui Basedow (hipersecretia tiroidei, care se manifesta prin bulbucarea ochilor, stare de nervozitate si palpitatii), gusa endemica (umflarea la nivelul gatului si voce ingrosata, specifica hipotiroidismului).

Alimente care ajuta tiroida

Hipotiroidia se manifesta, asadar, prin producerea unei cantitati insuficiente de hormoni tiroidieni. In acest caz, este necesar un aport suplimentar de zinc, care imbunatateste activitatea glandei tiroide. De aceea, se impune consumul alimentelor bogate in zinc precum laptele, scoicile, pestele, cerealele integrale, dovleacul, pepenele galben, caisele.

La fel, e necesara mai multa vitamina A, care ajuta la absorbtia iodului - un pahar cu suc de morcov zilnic ar fi ideal. Nu exagera cu consumul de spanac, soia, varza, piersici sau ridiche-neagra, pentru ca sunt alimente care blocheaza sinteza hormonilor tiroidieni. Daca ai hipertiroidie, evita sursele bogate in iod: peste, nuci proaspete, alge marine. Excesul de iod agraveaza aceasta afectiune.

Plante de echilibru pentru disfunctiile glandei tiroide

Disfunctiile glandei tiroide pot fi atenuate si cu ajutorul plantelor. Prin urmare, daca suferi de hipotiroidie, poti gestiona situatia cu:

• Coaja de nuca verde sau frunze de nuc: contin mult iod, iar tinctura din coaja de nuca verde si infuzia de frunze sunt foarte eficiente in tratamentul hipotiroidiei.
• Ienupar: se administreaza, in cure de maximum o luna, sub forma de decoct. Se prepara dintr-o lingura cu scoarta si ramuri uscate si maruntite la 1 litru de apa rece; se lasa la fiert 10-15 minute, se infuzeaza un sfert de ora, se strecoara si se beau 2-3 cani pe zi.
• Marar: este si el foarte bun, luat sub forma de pulbere, cate o jumatate de lingurita inainte de masa. Daca, dimpotriva, suferi de hipertiroidie, evita nucile, ienuparul si mararul si foloseste talpa-gastei. Tinctura echilibreaza functia tiroidei si poate fi asociata cu alte fineturi, precum cea de paducel. Virtuti terapeutice in hipertiroidie au ghimpele (sub forma de pulbere), menta, coada-soricelului, anasonul si cimbrul.

Tinctura: se pun 20 g de planta in 100 ml de alcool de 70 de grade si se lasa la macerat 7-8 zile; se strecoara si se iau cate 20-30 de picaturi de 2-3 ori pe zi, inainte de mesele principale.

Ce rol are sarea iodata in evitarea bolilor tiroidei?

Pentru a functiona corect, organismul are nevoie de un aport optim de iod, cele mai importante surse alimentare fiind reprezentate de sarea iodata, fructele de mare si nucile verzi. Carenta de iod are manifestari variate, de la gusa simpla la forma cea mai grava - cretinismul endemic. Aportul de iod care depaseste necesarul optim poate duce la functionarea in exces a tiroidei sau la aparitia de boli autoimune.

Exista alimente interzise celor cu afectiuni endocrine?

Exista anumite restrictii alimentare care se impun in cazul unor afectiuni endocrine. De exemplu, daca tiroida functioneaza in exces, se recomanda evitarea produselor bogate in iod (spirulina, fructe de mare, sare iodata, nuci verzi etc).

Celor care sufera de hipotiroidism (tiroida lenesa) li se recomanda reducerea consumului de varza, broccoli, conopida, soia. Pentru cei care fac corticoterapie cu doze mari, este indicat un regim hiposodat (sarac in sare).

Foto: sportfactor.ro

 

Cheloidul este o tumoare fibromatoasa a pielii, provocata de diferiti factori iritativi externi, pe fondul unei predispozitii constitutionale personale. Se caracterizeaza prin faptul ca depaseste, ca intensitate si suprafata, limitele fiziologice proportionale cu gradul agresiunii.

Se intalneste cu predilectie la copilul mai mare, cu maximum de incidenta la varsta pubertatii si la adultul tanar, fiind extrem de rara la copilul mic si la batrani.

Se admite ca intre cheloid si cicatricele hipertrofice nu ar fi decat diferente de ordin cantitativ. Dupa unii insa, cheloidul ar recunoaste o predispozitie individuala particulara, in legatura cu o anumita perioada de varsta si cu anumite regiuni ale corpului. In general, azi nu se mai admite ipoteza cheloidului spontan.

Cuprins articol:

• Cauze
• Tabloul histologic
• Evolutia clinica
• Tratament

Cauzele cheloidului

Intre factorii locali externi, care pot provoca cheloide citam unele particularitati structurale anatomice si, poate, biochimice ale unor regiuni tegumentare atinse cu predilectie de cheloide si anume: toracele superior (anterior si posterior), umerii si radacinile membrelor, mai putin fata, urechile si ceafa; celelalte regiuni sunt rar sediul cheloidelor; foliculite si mai ales leziunile papulopustuloase de acnee, care intamplator afecteaza cu predilectie toracele superior; zgarieturi, uneori minime, scarificarile vaccinarilor antivariolice, inciziile unor operatii, arsurile, tatuajele.

Intre factorii generali, al caror rol este mai putin bine demonstrat, se pot cita: factorul familial, relativ rar constatat; varsta joaca un rol cert, cheloidul fiind foarte rar la copilul foarte mic si dupa 30 de ani; femeile ar fi mai frecvent atinse ca barbatii; factorul endocrin, in particular tiroida.

Tabloul histologic a cheloidului

Releva gramezi de fibre colagene, perivasculare, sarace in fibroblasti. Intr-un stadiu mai tardiv, fibrele se ingroasa si se hialinizeaza. Fibrele elastice lipsesc.

Evolutia clinica a cheloidului

Este urmatoarea: la 2-3 saptamani dupa interventia factorului iritativ, dupa cicatrizarea plagilor traumatice, operatorii sau a arsurilor, se constituie tumoarea cheloidiana rosie, congestiva, sensibila, care creste continuu sau cu intermitente timp de mai multe luni, interval dupa care se opreste in evolutie. Ea depaseste aria cicatriceala sau iritata de la care a pornit, emitand prelungiri in diferite directii si capatand configuratii bizare, de unde, uneori, asemanarea si denumirea „in cleste de rac” data acestora.

Dupa 3 pana la 6 luni, sunt posibile regresiuni spontane, cel putin partiale, dar in multe cazuri, cheloidele raman stationare si suparatoare prin simptomatologia subiectiva: dureri, intepaturi, prurit.

Transformarea maligna spre un epiteliom spino- sau bazocelular este exceptionala.

Tratamentul cheloidului

Acesta va fi in primul rand profilactic, dupa o supraveghere de 3-6 luni. Nu se va interveni chirurgical asupra cheloidelor in formare, decat cu anumite masuri de precautie si se vor evita interventiile chirurgicale la cei predispusi si, in particular, pe regiunile ce constituie zone de predilectie pentru cheloide. Spre exemplu, pentru distrugerea unor tumori benigne, se va utiliza crioterapia, iar pentru cele maligne radioterapia, in loc de excizie, diatermocoagulare sau cauterizare chimica.

Dupa unii specialisti, un bun tratament preventiv il reprezinta corticoterapia sistemica in cure de 2-3 saptamani, incepand inca din faza premergatoare constituirii lor.

Pentru distrugerea cheloidelor, se poate recurge la mai multe procedee:
a) crioterapia simpla, cu zapada carbonica sau, preferabil, cu azot lichid in sedinte saptamanale sau la 2 saptamani;
b) crioterapia, asociata cu infiltratii de hidrocortizon acetat;
c) excizia chirurgicala, cu radioterapie preoperatorie sau, preferabil, postoperatorie, imediat dupa scoaterea firelor;
d) radioterapie simpla (pentru cele mici), prin metoda Chaoul sau dupa cateva sedinte de crioterapie.

Unii specialisti recomanda corticoterapia sistemica, concomitent cu tratamentele locale, rezultate mai bune obtinandu-se in faza precoce a cheloidului.

Foto: www.hellenicdermatlas.com

 

In trecut am discutat despre lupusul eritematos. Astazi vom vorbi despre lupusul eritematos cronic sau discoid. Este o afectiune cu evolutie relativ benigna, caracterizata prin placi eritematoscuamoase, rosii, la nivelul partilor descoperite, in special pe fata, mai rar in pielea capului, genunchi, coate.

Cuprins articol:

• Cauze
• Simptome
• Tabloul histopatologic

Cauzele lupusului eritematos cronic sau discoid

Se intalneste rar la copil. Dupa unele statistici, efectuate pe un numar de peste 1000 de cazuri, debutul bolii a fost sub varsta de 15 ani intr-un procent de 3% din cazuri.

Foarte rar s-au observat cazuri familiale, factorul genetic fiind incriminat insa ca avand un rol important, ca si mutatiile somatice, in patogeneza bolii. Factorii externi pot interfera cu cei genetici, precipitand debutul bolii sau exacerbarea fenomenelor existente.

Cat despre rolul incluziunilor tubulare, apropiate de structura paramixovirusurilor, prezente in endoteliile vaselor superficiale si in celulele histiocitare, perivasculare, acesta este indoielnic. Cei mai incriminati dintre factorii declansanti si agravanti raman: stresul psihic, traumatismul mecanic - dar mai ales al radiatiilor ultraviolete, sarcina, infectiile si, uneori, medicamentele (de exemplu griseofulvina).

In majoritatea cazurilor, insa, boala apare fara o cauza evidenta.

Simptomele lupusului eritematos cronic sau discoid

Sediul de electie il constituie, de departe, fata, in particular obrajii si nasul, mai putin pielea capului, dosul mainilor, picioarelor si trunchiul (decolteul si spatele), la nivelul carora se instaleaza mici placi eritematoase, bine delimitate, care devin pe parcurs scuamoase, cu hiperkeratoza a foliculilor sebacei, ceea ce face ca scuamele sa devina aderente.

Alteori, leziunile sunt constituite de placarde intinse, aproape unice, care cuprind obrajii si nasul, luand aspectul de „fluture”, cazuri greu de diferentiat de eruptiile polimorfe la lumina ale copilului. Dupa o evolutie de durata mai lunga, leziunile devin atrofice, cicatriceale in portiunea centrala, unde tenta devine mai deschisa - albicioasa. In pielea capului, atrofia se traduce si prin alopecie, care de obicei este definitiva.

In unele cazuri, leziunile sunt eritematopapuloase, lucioase, simuland un lupus tuberculos.

Adesea, fie premergator leziunilor tipice, fie in cursul evolutiei, pot aparea leziuni de eritem pernio, in special la nivelul sediilor de electie ale acestuia: degetele mainilor si picioarelor, nas, urechi, care se exacerbeaza la frig, devenind cu timpul keratozice sau transformandu-se chiar in leziuni de lupus eritematos.

Atingerea mucoaselor se produce in aproximativ 5% din cazuri, cel mai adesea fiind vorba de cea bucala, in particular a buzelor, mai rar a celei conjunctivale (marginea libera a pleoapelor, de obicei a celei inferioare).

Manifestari sistemice premergatoare sau concomitente se intalnesc la aproximativ 50% din bolnavi: tulburari circulatorii periferice ca fenomen Raynaud, sensibilitate la frig, eritem pernio, apoi dureri articulare si, mai iar, febra.

Investigatiile de laborator evidentiaza inconstant: anemie, leucopenie sau trombocitopenie, V.S.H. crescuta, serumglobuline crescute - cu precadere gamaglobulinele; relativ rar pot fi constatate: R.B.W. pozitiva, crioglobulinemie, prezenta celulelor lupice, a factorului reumatoid.

Imunoflorescenta directa este pozitiva numai la nivelul pielii lezate si negativa in pielea sanatoasa. Anticorpii antinucleari sunt prezenti in aproximativ o treime din cazuri si anume tipul „omogen” al acestora; intradermoreactia cu leucocite autologe este pozitiva, de asemenea, in aproximativ o treime din cazuri. Au fost gasite si alte modificari, dar fara importanta diagnostica semnificativa.

Tabloul histopatologic al lupusului eritematos cronic sau discoid

Este caracteristic si consta in hiperkeratoza, cu dopuri keratozice foliculare, atrofie a epidermului si degenerescenta hidropica a stratului bazal, ale carui celule devin vacuolare. Adesea sunt prezenti in vecinatatea membranei bazale corpii hialini.

In derm, se constata o degenerescenta bazofila a colagenului si infiltrate limfocitare insulare cu predominanta perivasculare si perianexiale. Vasele sunt dilatate si pot prezenta un endoteliu tumefiat si degenerescenta fibrinoida a peretilor. In leziunile vechi, atrofice, se instaleaza un proces de fibroza in derm, cu disparitia anexelor.

Foto: imgkid.com

 

Considerata ca o afectiune de granita, lupusul eritematos sau „boala lupica”, dupa o terminologie mai cuprinzatoare, intereseaza in masura egala pe dermatolog, pediatru, reumatolog, internist, generalist si altii.

Actualmente, problema cea mai controversata asupra naturii diferitelor forme ale bolii lupice pare sa fie rezolvata, marea majoritate a specialistilor subscriind la conceptia unicista.

Pentru unicitatea celor doua forme esentiale: lupus eritematos cronic si lupus eritematos acut sistemic, la care unii specialisti adauga o a 3-a - lupusul eritematos subacut, exista o serie de argumente de ordin clinic si mai ales imunobiologic:

• Existenta unui procent de aproximativ 2% de cazuri, de transformare a unui lupus eritematos cronic in unul acut. Dupa unii specialisti, procentul ar fi mai ridicat - 5%, iar dupa altii riscul de transformare ar fi si mai mare, daca se ia in consideratie prezenta, la bolnavii cu lupus eritematos cronic, intr-un procent de peste 50%, a unor modificari imunobiologice caracteristice celor cu lupus eritematos acut.
• Pacientii cu lupus eritematos acut prezinta adesea leziuni de debut asemanatoare celor din lupusul eritematos cronic, iar in cursul evolutiei celui dintai survin frecvent leziuni cutanate identice clinic si histologic cu acelea din lupusul eritematos cronic.
• Unele manifestari clinice ca: tulburarile de circulatie periferica, eritemul pernio sau fenomenul Raynaud, ca si durerile articulare reumatoide sunt prezente in ambele forme, desi unele din ele (durerile articulare) sunt mult mai frecvente, dar nu obligatorii, in forma acuta.
• O serie de modificari imunologice, biochimice si hematologice sunt comune ambelor forme (cresterea serumglobulinelor, prezenta celulelor L.E. - 1,7-2% - in forma cronica), factorul antinuclear (in aproximativ 30% in lupusul eritematos cronic), autoanticorpi precipitanti, pozitivitatea testului pentru factorul reumatoid, testul Coombs direct pozitiv, leucopenia...
• Comportamentul asemanator prin „rejet”, in cele doua forme, fata de autogrefe.

Exista insa si o serie de trasaturi imunologice, dar in particular clinice si genetice, care deosebesc cele doua forme. Aceste diferente de ordin genetic ar explica, dupa unii, raritatea cazurilor de lupus eritematos cronic transformate in lupus eritematos acut (aproximativ 3-5%), transformarea tinand de impactul factorilor inconjuratori (medicamente, infectii virale sau bacteriene, radiatii ultraviolete si stres).

Foto: www.divahair.ro

 

Prin actiunea sinergica a celor doua componente, Levurin este eficient in:

• Preventia diareei asociate administrarii de antibiotice.
• Preventia recurentelor infectiilor cu Clostridium diffìcile.
• Ajuta in diareea acuta infectioasa.
• Poate fi administrat concomitent cu antibioticul.
• Reduce numarul de zile cu diaree.
• Inulina din compozitia Levurin este un prebiotic care sustine mecanismul de actiune al levurii Saccharomyces boulardii si contribuie la refacerea microflorei intestinale afectate de antibiotice sau alte afectiuni gastrointestinale.
• Administrarea Levurin simultan cu doza de antibiotic este sigura, deoarece Saccharomyces boulardii este o levura rezistenta la actiunea sucurilor gastrice si intestinale, a antibioticelor si sulfamidelor, iar inulina nu interfereaza cu mecanismul de actiune al antibioticelor.

Mod de administrare: 1 plic de 2 ori/zi, la adulti si copii > 6 luni.

Foto: www.catena.ro

 

Clinians ofera o gama variata de produse pentru ingrijirea corpului pentru a se obtine cele mai bune rezultate posibile.

Fiecare produs a fost cercetat si dezvoltat permanent in laborator prin utilizarea ingredientilor naturali activi, selectati riguros si au la baza apa minerala elvetiana bogata in minerale pretioase pentru piele: magneziu, calciu si potasiu.

In comparatie cu alte branduri ale grupului Mirato, produsele Clinians ocupa o pozitie superioara pe piata de profil. Produsele specifice gamei Clinians, precum cremele pentru fermitatea pielii si tratamentele anticelulitice, sunt concepute dupa formule unice, inovatoare si exclusive, in comparatie cu alte produse similare din piata de larg consum.

CLINIANS ELAX H.C.T. - este o crema pentru corp special creata pentru a mari fermitatea pielii si a-i reda aspectul neted, pentru a combate pierderea elasticitatii, pentru a asigura hidratarea optima a pielii.

Formula exclusiva contine complexul cu colagen pe baza de colagen marin care, impreuna cu ingredientul activ PROTEASYL® actioneaza asupra pielii pentru a-si pastra fermitatea si a nu-si pierde elasticitatea; o proteina exclusiva derivata din matase care ajuta pielea sa-si recapete aspectul neted si compact si ii reda aspectul catifelat si matasos; un factor puternic hidratant care mentine echilibrul optim de hidratare a pielii.

Datorita unei functii specifice a ingredientilor activi, Elax H.C.T, crema hidratanta de corp pentru fermitate are un efect imediat si indelungat de detensionare a pielii, care devine mai tonica si mai compacta; imbunatateste elasticitatea pielii si reda aspectul placut de piele catifelata. Efectele sunt vizibile inca de la prima aplicare.

Foto: www.meinpaket.de

 

OSTEO EXTRA^® este o combinatie de ioni (calciu, magneziu, zinc si seleniu) si vitamine (D, K2, C) esentiale pentru mentinerea unei structuri normale a oaselor atat la femei cat si la barbati.

Sanatatea oaselor este influentata de aportul de calciu si vitamina D. Vitamina D contribuie la mentinerea sanatatii oaselor. Suplimentarea aportului de calciu si vitamina D are un efect profilactic asupra fracturilor osteoporotice.

Pentru a deveni pe deplin active si pentru a exercita efectul in absorbtia calciului, vitamina D trebuie sa fie hidroxilata in ficat si in rinichi, un proces ce depinde de prezenta vitaminei C.

Vitamina C contribuie la formarea normala de colagen pentru functionarea normala a oaselor. Magneziul, zincul si vitamina A contribuie la mentinerea sanatatii oaselor.

Mod de administrare: 2 tablete/zi


ELASTIN MAX^® este o combinatie unica de biomolecule: sulfat de glucozamina si condroitina in asociere cu extracte din plante: arnica, gheara-diavolului, cu vitamine si micronutrienti: vitamina D, acid folic, seleniu si vitamina C, esentiale pentru functionarea normala a cartilajelor.

Gheara-diavolului (Harpagophytum) joaca un rol important in medicina traditionala si este consumata ca tonic general precum si pentru efectul analgezic si antiinflamator. Extractul din radacina de ghimbir (Zingiber officinale) este folosit in medicina traditionala asiatica pentru a trata forme usoare de artrita reumatoida. Cercetari stiintifice recente au aratat ca ghimbirul inhiba componentele proinflamatorii.

Extractul de arnica inhiba enzimele implicate in procesele inflamatorii si previne inflamatia locala atenuand durerile articulare sau musculare. Arnica este eficace in tratarea osteoartritei genunchiului.

Mod de administrare: 1 tableta/zi

Foto: evitalpharma.bg

 

Inca imatur si fragil, sistemul imunitar al copilului poate avea nevoie de ajutor uneori, mai ales iarna sau la schimbarile de sezon.

Produsele Pediakid pentru copii asociaza ingredientele active naturale cele mai eficiente in cazul manifestarilor neplacute asociate sistemului respirator.

Biodisponibilitatea extractelor de plante, mineralelor si vitaminelor este optima, datorita asocierii de maniera inovatoare cu fibre prebiotice de Acacia si nectar de Agave.


Pediakid® Nez-Gorge sirop pentru nas si gat: in caz de raceala, calmeaza durerile din gat, ajuta la decongestionarea cailor respiratorii (mucoasa nazala, bronsica).

Supliment alimentar pe baza de extracte hidroglicerinate de cimbru, ciubotica-cucului, nalba, flori de soc, flori de tei, acerola, ghimbir, propolis, vitamina C, zinc si cupru, cu gust de miere si lamaie. Poate fi administrat pe cale orala imediat ce alimentatia copilului este diversificata.


Pediakid® Nez-Gorge spray pentru nas si gat amelioreaza confortul respirator; in caz de raceala, faciliteaza evacuarea mucozitatilor si calmeaza durerile de gat. Poate fi folosit la nou-nascuti si la copiii mici.

Este un spray cu doua pulverizatoare independente, fara gaz propulsor, dispozitiv medical CE clasa I. Contine:

• apa distilata de eucalipt si rozmarin, cu proprietati decongestionate si antiseptice;
• apa de mare lejer hipertonica, cu sare de mare extrasa din Marea Moarta, ce contribuie la curatarea cailor aeriene superioare si la eliminarea germenilor;
• extract de echinaceea si cupru, ce stimuleaza imunitatea;
• extract de propolis, cu proprietati antiinflamatoare si antibacteriene;
• extract de aloe vera, cu efect antiiritant si cicatrizant asupra mucoasei.

Foto: www.medapharm-lb.com

 

Ficatul este o mica uzina din interiorul organismului nostru a carei activitate este vitala deoarece curata mare parte din bacteriile si toxinele din corp.

Iata de ce este important sa va preocupe sanatatea ficatului si sa respectati un stil de viata sanatos pentru a nu-i complica misiunea.

Ficatul joaca un rol esential in procesul digestiei, asigurand metabolismul carbohidratilor, proteinelor si grasimilor, dar si al mineralelor si vitaminelor, regleaza nivelul de hormoni, producand estrogen si testosteron.

Secreta bila care contribuie la descompunerea grasimilor, depoziteaza energie pentru organism sub forma de glicogen (care se transforma usor in glucoza in caz de necesitate).

De asemenea, filtreaza sangele si ajuta la eliminarea substantelor nocive si a bacteriilor, regleaza capacitatea de coagulare a sangelui, creeaza proteine serice, ajuta la mentinerea echilibrului electrolitic si creeaza substante necesare sistemului imunitar (gama globulina).

Factori care influenteaza sanatatea ficatului

Afectiunile hepatice pot fi mostenite sau dobandite ca urmare a expunerii la substante chimice sau virusuri. Unele boli ale ficatului au un caracter temporar si se vindeca de la sine, in timp ce altele pot dura perioade lungi de timp si pot conduce la aparitia unor complicatii redutabile.

Dintre afectiunile ficatului amintim: insuficienta hepatica acuta, hepatita alcoolica, hepatita autoimuna, obstructia cailor biliare, insuficienta hepatica cronica, ciroza hepatica, hepatitele A, B, C, D si E, chistul hepatic, sindromul Gilbert, cancerul hepatic etc.

Cum ajutati la sanatatea ficatului?

Pentru a mentine sanatatea ficatului este important sa respectati cateva reguli ce tin de un stil de viata sanatos si de o igiena riguroasa. Evitati consumul exagerat de alcool, atentie ca acele sa fie sterile atunci cand faceti o injectie, vaccinati-va impotriva hepatitei A sau B, nu abuzati de medicamente, nu inhalati insecticide sau alte substante chimice, adoptati o dieta sanatoasa, bogata in legume si fructe, limitati consumul de grasimi.

Alimente cu efecte benefice asupra ficatului sunt: merele, strugurii, prunele ananasul, portocalele, rubarba, anghinarea, varza, sparanghelul, avocado, fasolea, telina, maslinele, uleiul de masline.

Plante de ajutor pentru sanatatea ficatului

Cele mai bune produse cu efect drenant pentru ficat si vezica biliara sunt plantele medicinale. Unele dintre ele, asa-numitele colagoge, au efecte benefice asupra vezicii biliare. Cel numite coleretice au o actiune eficienta asupra ficatului. Exista plante care poseda ambele calitati. Una dintre acestea este cicoarea salbatica, avand atat proprietati coleretice, cat si colagoge. Poate fi folosita sub forma de infuzie. O alta planta benefica este rozmarinul, folosit atat ca infuzie, cat si sub forma de comprimat.

Foto: www.garbo.ro