Medicină informativă

 

Artrita este o boala care creeaza limitari severe. Sigur ati vazut oameni care schiopateaza din cauza soldurilor sau a genunchilor infirmi ori care se chinuie sa isi intinda untul pe paine, cu degetele tepene si dureroase.

Dar osteoartrita - uzarea cartilajului dintre articulatii, al carui rol este sa absoarba socurile - nu este inevitabila. La aparitia ei contribuie mai multi factori, printre care: mostenire genetica, leziuni ale articulatiilor si, odata cu inaintarea in varsta, modificari ale enzimelor ce protejeaza cartilajele. Dar exista metode care pot reduce considerabil riscul de artrita.

• Slabiti! Iata inca un motiv pentru a o face: articulatile vor fi supuse la o presiune mai mica si, ca urmare, riscul de a face artrita va scadea. O echipa de cercetatori australieni afirma ca riscul de osteoartrita creste cu 36% pentru fiecare 5,5 kg peste greutatea normala. Pe de alta parte, doar o jumatate de kilogram in minus inseamna cu 2 kg mai putin pentru genunchi.
  
  Daca sunteti obez si slabiti 5,5 kg, riscul de a face artrita in urmatorii zece ani scade cu 50% - un procent uluitor. Scaderea in greutate nu este benefica doar pentru genunchi, ci si pentru solduri. Femeile cu o greutate mare au un risc de doua ori mai ridicat de a avea nevoie de o operatie de protezare a soldului.
• Faceti miscare cel putin o ora pe saptamana! Artrita a constituit multa vreme un mister pentru medici si cercetatori. Pana de curand, acestia credeau ca activitatea fizica indelungata predispune la boala, deoarece studiile au demonstrat existenta unui risc mai mare de probleme articulare la sportivii care imbatraneau.
  
  In prezent, cercetatorii afirma ca problema o constituie leziunile articulatiilor si nu exercitiile in sine. De fapt, apar tot mai multe dovezi ca exercitiile fizice au un rol preventiv, deoarece maresc masa musculara care protejeaza articulatiile.
  
  Intr-un studiu australian asupra unor femei de varsta mijlocie si inaintata, cele care exersau 2,5 ore pe saptamana aveau un risc cu 40% mai mic de a se imbolnavi de artrita. O singura ora de activitate fizica pe saptamana reduce riscul cu 30%.
• Faceti exercitii de forta! Fortificarea muschilor prin exercitii de rezistenta (cu gantere usoare, benzi elastice, aparate de la sala ori exercitii la domiciliu in care se foloseste ca rezistenta propria greutate, precum genuflexiunile) protejeaza articulatiile.
  
  Intr-un studiu, femeile cu muschii coapselor puternici aveau un risc cu 55% mai mic de artrita a genunchilor si un risc cu 64% mai mic de artrita a soldurilor, fata de femeile cu muschii slabiti. Fortificarea muschilor este utila si daca aveti deja artrita. La testarea unui program de forta usor, efectuat la domiciliu, destinat barbatilor si femeilor varstnice cu osteoartrita a genunchiului moderata pana la severa, rezultatele au fost surprinzatoare pentru participanti. Dupa 16 saptamani, durerile scazusera cu 36%, iar gradul de infirmitate, cu 38%.
  
  De asemenea, expertii afirma ca exercitiile de forta usoare pot diminua durerea si infirmitatea cauzate de artrita reumatoida, care se instaleaza atunci cand sistemul imunitar ataca tesuturile ce protejeaza oasele. Intr-un studiu din Finlanda, persoanele cu artrita reumatoida usoara, care au urmat timp de doi ani un program de astfel de exercitii la domiciliu, au constatat ca durerea scazuse cu 67%, iar infirmitatea cu 50%.

Foto: ampress.ro

 

Pe masura ce imbatranim este important sa luam masuri impotriva cazaturilor. In cazul varstnicilor, o cadere in casa poate produce leziuni grave care le pot pune in primejdie independenta. Indiferent daca ati suferit sau nu o cadere recenta, luati-va cateva masuri pentru a va mentine in siguranta!

Alunecarile, impiedicarile si caderile reprezinta cele mai frecvente cauze ale accidentelor la domiciliu. Varstnicii sunt cei mai vulnerabili, deoarece schimbarile care apar in privinta vazului, auzului, coordonarii, echilibrului si reflexelor ii fac sa fie susceptibili la caderi.

Pe masura ce imbatranim, mersul ni se modifica - pasii se scurteaza si ne ridicam mai putin picioarele de pe sol. Aceasta schimbare face adesea ca persoanele varstnice sa aiba un mers caracteristic, tarsait, ce duce la un risc crescut de impiedicare. Cele mai frecvente probleme care apar in urma caderilor suferite de varstnici sunt fractura sau luxatia incheieturii mainii si fractura de femur.

Ajutati-va singuri!

Persoanele varstnice pot face multe lucruri pentru a preveni caderile si a-si pastra un stil de viata activ si independent pentru mai mult timp. Daca sunteti vulnerabili, luati-va urmatoarele precautii:

• Intrebati medicul in legatura cu efectele adverse ale medicamentelor pe care le luati, deoarece unele va pot afecta coordonarea sau echilibrul.
• Faceti-va anual un control oftalmologic! Problemele de vedere pot duce la alunecari sau impiedicari.
• Nu va ridicati prea brusc de la masa, dupa somn sau dupa ce v-ati odihnit! Tensiunea arteriala poate sa scada si v-ar putea provoca ameteli.
• Alegeti incaltaminte practica cu talpa joasa si care sa nu alunece! Pantofii cu sireturi sau cei cu arici sunt preferabili papucilor sau mocasinilor.
• Faceti cat mai multa miscare pentru a va ameliora forta si tonusul muscular, care va ajuta la mentinerea flexibilitatii articulatiilor, tendoanelor si ligamentelor, astfel incat sa va puteti misca mai usor!
• Faceti exercitii pentru cresterea echilibrului si a coordonarii, care previn caderile, si exercitii usoare ce folosesc greutatea corpului, care reduc pierderea masei osoase si fragilitatea osoasa cauzata de osteoporoza! Tai chi si dansul combina exercitii adaptate individual cu un context social.
• Mentineti-va consumul de alcool mult sub limitele recomandate, deoarece acesta va poate afecta in mod negativ echilibrul si reflexele!
• Folositi un baston, un cadru sau un alt dispozitiv de ajutor la mers daca este cazul si aveti grija sa aiba o inaltime corespunzatoare! Nu lasati mandria sau rusinea sa va stea in cale!

Dispozive medicale utile: bastoane, cadre, etc.

Foto: www.dornamedical.ro

 

Diagnostic clinic

Ce este diabetul insipid? Este un sindrom hipotalamoretrohipofizar, caracterizat clinic prin poliurie (peste 2 litri in 24 de ore) hipostenurica, aglicozurica si polidipsie cu sete, din cauza unei tulburari in biosinteza ori utilizarea hormonului antidiuretic.

Diagnostic diferential

Daca la testul setei, la care bolnavul este supus timp de 6 ore, densitatea urinii nu se modifica, putem conchide in sensul unui diabet insipid prin leziune organica, in scopul aceleiasi determinari se recurge la testul hipertoniei saline: serul clorurat 2,5% administrat intravenos trebuie sa reduca diureza in cele 30 de minute care urmeaza perfuziei, altfel se conchide ca sistemul hipotalamoretrohipofizar este lezat.

Testul la nicotina se bazeaza pe proprietatile nicotinei de a stimula sistemul hipotalamoretrohipofizar. Fumatul a 1-3 tigari antreneaza in mod normal cresterea densitatii urinare si scaderea diurezei; raspunsul negativ pledeaza pentru un diabet insipid prin leziune organica, dereglare sau tulburari in utilizarea hormonului antidiuretic.

Testul oliguriei provocate de vasopresina (5 ml) aduce scaderea cantitatii de urina si cresterea densitatii acesteia (1010-1020), in diabetul hipofizar.

Diagnostic paraclinic

In diabetul zaharat densitatea urinara este crescuta (1030-1035) si glicozuria prezenta.

Nefropatiile cronice prezinta poliurii care nu depasesc 3-4 l/24 ore si se arata insensibile la testul cu vasopresina, iar in urina se gasesc elemente de atingere renala cronica (albumina, leucocite, hematii, cilindri).

Tratament

Problema tratamentului se pune in raport cu etiopatogenia cazului. Patogenic, primul loc este detinut de terapia de substitutie. In diabetul insipid tumoral roentgenterapie; in cel functional tranchilizante.


Foto: www.divahair.ro

 

Disconfort? Durere? Jena in zona intima? Cauzele pot fi:

Desi multe femei sufera de uscaciune vaginala, cauzele fiind diverse, foarte putine trec peste pudoare pentru a discuta despre un subiect atat de sensibil.


Folosesti anticonceptionale?

30% dintre femei sufera de uscaciune vaginala cauzata de contraceptivele hormonale.
Administrarea anticonceptionalelor, chiar si a preparatelor cu doze mici de hormoni, inhiba productia proprie de estrogen a organismului.

O concentratie insuficienta de estrogen la nivel vaginal duce la subtierea si sensibilizarea mucoasei vaginale, care nu mai este la fel de irigata si hidratata si devine, asadar, predispusa la uscaciune.

Astfel, administrarea de contraceptive hormonale determina uscaciune vaginala.


Esti insarcinata?

Viata intima a femeii insarcinate este profund afectata de „revolutia” hormonala din timpul sarcinii, care determina uscaciune vaginala. Studiile arata ca:

- 85% dintre femeile insarcinate acuza dureri destul de mari la penetrare.

- 83% dintre femeile insarcinate refuza sa mai intretina relatii intime cu partenerii lor.


Ai nascut recent?

100% dupa sarcina, toate femeile sufera de uscaciune vaginala cauzata de scaderea drastica a nivelului de estrogen si progesteron. Estrogenul scade si mai mult pe perioada alaptarii, productia de estrogen fiind blocata de prolactina, hormonul ce declanseaza si intretine lactatia. Astfel, nivelul scazut de estrogen determina subtierea si uscarea mucoasei vaginale.


Ai avut interventii chirurgicale?

100% dintre femei refuza sa mai intretina relatii intime cu partenerii lor din cauza leziunilor chirurgicale.

Toate interventiile chirurgicale ginecologice produc leziuni ale mucoasei vaginale ce necesita refacerea epiteliului lezat si cicatrizarea rapida.

- Interventii chirurgicale ginecologice.
- Chiuretaje.
- Cauterizari.
- Biopsii.


Chimioterapie? Radioterapie?

100% dintre femei refuza sa intretina relatii intime cu partenerii lor din cauza durerilor foarte mari la penetrare.

Femeile care sunt supuse tratamentelor chimioterapice/radioterapice, au adesea simptome ale „menopauzei precoce”. Aceste simptome includ bufeuri, perioade menstruale neregulate, precum si uscaciune si inflamatie vaginala.

In cazul acestor femei, mucoasa vaginului se subtiaza drastic, fapt ce cauzeaza dureri foarte mari la penetrare si aparitia sangerarilor in urma relatiilor intime.


Esti alergica? Suferi de astm?

- Antihistaminice.
- Corticosteroide.

Medicatia antihistaminica administrata in cazul alergiilor si racelilor dar si corticosteroizii administrati pacientelor astmatice produc vasoconstrictie.

Utilizarea cronica a acestor medicamente conduce la scaderea secretiilor, determinand aparitia uscaciunii mucoaselor, inclusiv a mucoasei vaginale.

Durere si sangerari in zona intima? Cauzele pot fi:

S-o recunoastem! Pentru cele mai multe femei, atrofia vaginala nu este chiar cel mai popular subiect de discutie. Si totusi, este o problema reala si foarte des intalnita mai ales printre femeile aflate in preajma menopauzei sau la menopauza.

40-60% dintre femei in perioada de premenopauza, menopauza sufera de atrofie vaginala.

In perioada de premenopauza, menopauza, productia ovariana de estrogen si progesteron se reduce treptat. Deficitul hormonal rezultat afecteaza multiple arii ale organismului, prima afectata fiind mucoasa vaginala.

Ca urmare a reconfigurarii hormonale, mucoasa vaginala devine mai subtire, mai sensibila, isi pierde lubrifierea si se usuca, in timp ce pH-ul vaginal creste atingand valori cuprinse intre 5,5 si 6.

Uscaciunea vaginala este la fel de deranjanta ca si bufeurile sau schimbarile de dispozitie, insa mai grav este ca, spre deosebire de acestea, uscaciunea vaginala nu trece de la sine, nu se atenueaza in timp, ci se agraveaza si poate provoca infectii grave.


Histerectomie? Ovarectomie?

Interventiile chirurgicale de tip histerectomie/ovarectomie conduc la modificari hormonale profunde, care afecteaza in primul rand productia de estrogen, ce scade brusc in urma interventiei chirurgicale.

Absenta sau nivelul foarte scazut al estrogenului conduce la subtierea si atrofierea mucoasei vaginale.

Nu mai scapi de vaginita, candidoza? Cauzele pot fi:

Secretii abundente cu miros intepator, mancarimi, senzatie de arsura, uscaciune, dureri; aproape orice femeie va recunoaste macar unul dintre aceste simptome.


Suferi frecvent de vaginita, candidoza?

75% dintre femei sunt afectate, cel putin o data pe parcursul vietii, de recurenta candidozei sau vaginitei bacteriene.

Terapia medicamentoasa pentru infectiile vaginale are in vedere doar eradicarea microorganismelor patogene, insa conform nenumaratelor studii efectuate s-a constatat ca, in ciuda ratei mari de vindecare in prima luna dupa tratamentul traditional (70,5-80%), rata recurentei infectiilor vaginale la 3 luni de la tratament este de 50% si poate urca la 80% la 12 luni de la tratament.

Acest lucru se intampla deoarece, odata cu indepartarea bacteriilor patogene, sunt indepartati si lactobacilii, creandu-se astfel un teren favorabil reinfectarii cu microorganisme patogene.


Ai luat antibiotice?

Antibioticele, indiferent de calea de administrare, distrug bacteriile patogene, dar si flora saprofita, ceea ce duce la crearea unui mediu favorabil reinfectarii cu patogeni ce nu sunt sensibili la actiunea antibioticelor.


Iei anticonceptionale? Esti stresata? Alaptezi?

Administrarea de contraceptive hormonale, nivelul scazut al estrogenilor din timpul alaptarii, precum si cantitatile mari de cortizol (hormonul stresului) din stresul cronic sunt situatii ce determina scaderea sintezei de glicogen si acid lactic, ceea ce duce la dezechilibrarea pH-ului si a florei saprofite.


Ai fost la piscina?

Studiile epidemiologice au aratat ca Trichomonas vaginalis, una dintre tulpinile cel mai adesea incriminate in infectiile vaginale, are capacitatea de a supravietui in apa din jacuzzi, precum si in apa clorinata din piscine, femeile care frecventeaza des piscina fiind expuse la infectii vaginale.


Suferi de disconfort vaginal dupa menstruatie sau dupa relatiile intime?

Pe parcursul menstruatiei, pH-ul vaginal este mai putin acid (pH > 6) deoarece odata cu eliminarea sangelui menstrual este eliminat si acidul lactic prezent in vagin.

Mai mult decat atat, numarul lactobacililor de la nivelul mucoasei vaginale scade deoarece acestia, in loc sa ramana la nivelul epiteliului vaginal care acopera mucoasa vaginala, se leaga de sangele menstrual si sunt eliminati.

Prin urmare, menstruatia devine un factor de risc pentru mentinerea florei vaginale sanatoase, fapt ce explica de ce multe femei reclama adesea disconfort vaginal dupa menstruatie.

Sperma este un agent alcalinizant care reduce aciditatea vaginala si mentine pH-ul crescut (pH 6-7) timp de cateva ore dupa contactul intim creand un mediu favorabil dezvoltarii patogenilor.

Prin urmare, datorita prezentei spermei in vagin, mecanismele naturale de aparare sunt neutralizate. Aceasta poate explica de ce multe femei sufera de disconfort vaginal dupa perioadele cu relatii intime frecvente.

Crezi ca ai o igiena intima corecta? Afla mai multe!

O igiena personala corecta nu se refera doar la a avea un par superb, piele stralucitoare si dinti albi... este necesara si o igiena adecvata a zonei intime si a vaginului.


Folosesti zi de zi produse special concepute pentru igiena intima?

2 din 3 femei nu utilizeaza produse special concepute pentru igiena intima.

Majoritatea femeilor considera ca trebuie sa utilizeze produse adecvate pentru igiena intima doar atunci cand au probleme intime precum iritatii, mancarime, uscaciune sau roseata la nivelul zonei genitale externe.

Mentinerea igienei intime este foarte importanta, nu doar pentru senzatia de curatenie si prospetime, ci si pentru evitarea dezechilibrului florei vaginale si a disconfortului vaginal.


Crezi ca dusul zilnic este suficient pentru igiena intima?

Dusul zilnic ne ajuta sa scapam de celulele moarte ale pielii, de transpiratie si murdarie, dar unele parti ale corpului necesita o ingrijire si o atentie speciale.

Cu toate ca dusul zilnic ne invioreaza, nu este suficient pentru o igiena ideala, completa a zonei intime. Igiena intima adecvata nu se realizeaza prin utilizarea sapunului obisnuit sau a gelului de dus.


Crezi ca sapunul si apa sunt adecvate pentru igiena intima?

PH-ul zonei vaginale si al zonei intime externe este cuprins intre 3,5 si 4,5.

Majoritatea sapunurilor pentru igiena corporala au un pH mai mare, iar utilizarea lor zilnica va dezechilibra pH-ul zonei intime. Chiar si apa, care are pH 7, este departe de a fi ideala pentru echilibrarea pH-ului zonei intime externe si al vaginului.

O igiena intima inadecvata poate distruge bariera naturala de aparare si conduce astfel la infectii vaginale si ale colului uterin dificil de tratat.

Foto: acasatv.ro

 

Septolete omni - medicament cu o formula unica pentru tratamentul simptomatic complet al durerii in gat:

- amelioreaza prompt durerea;
- reduce inflamatia;
- elimina cauzele infectiei.


Compozitie:

Acest medicament contine clorhidrat de benzidamina si clorura de cetilpiridiniu.


Indicatii:

Tratamentul antiinflamator, analgezic si antiseptic al inflamatiilor gatului, cavitatii bucale si gingiilor, in gingivite, faringite si laringite.


Administrare:

Septolete omni pastile: pentru adulti si copii peste 12 ani, 3-4 pastile zilnic. Copii peste 6 ani, 3 pastile pe zi.

Septolete omni spray: pentru adulti si copii peste 12 ani, doua pulverizari de 3-5 ori zilnic. Copii peste 6 ani, o pulverizare de 3-5 ori pe zi.

Septolete omni este contraindicat la copiii cu varsta sub 6 ani.


Contraindicatii:

Hipersensibilitate la substantele active sau la oricare dintre excipientii medicamentului.


Precautii:

Septolete omni nu trebuie utilizat mai mult de 7 zile consecutive. Septolete omni 3 mg/1 mg pastile nu trebuie utilizat in asociere cu compusi anionici, cum sunt cei prezenti in pastele de dinti, de aceea nu se recomanda utilizarea medicamentului imediat inainte sau dupa periajul dentar.

Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Acest medicament se poate elibera fara prescriptie medicala. Se recomanda citirea cu atentie a prospectului sau a informatiilor de pe ambalaj. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va medicului sau farmacistului. Viza de publicitate nr. 1141 din 01.08.2016.

 

Ce este cistoscopia?

Cistoscopia reprezinta examinarea endoscopica a vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului (endoscop adaptat pentru observarea vezicii). Examinarea poate fi extinsa la uretere si pelvis renal (ureterorenoscopie).

Cistoscopia permite observarea peretelui vezicii, in vederea diagnosticarii eventualelor leziuni, sangerari, tumori, obstructii, etc.

Este metoda de electie pentru diagnosticul sangerarii in urina si permite stabilirea cauzei pentru tulburarile de golire a vezicii urinare. Cistoscopia permite si prelevarea de fragmente de tesut (biopsia), care vor fi analizate in laborator pentru stabilirea cu exactitate a diagnosticului. De asemenea, cistoscopia se poate efectua si in scop terapeutic (exemplu: ablatia de polipi vezicali).

Cum se desfasoara interventia?

Citoscopia este destinata in majoritatea cazurilor diagnosticului si se desfasoara fara anestezie in cazul femeilor si cu anestezie locala uretrala la barbati (se introduce un gel anestezic pe canalul uretrei). Cand se efectueaza in scop terapeutic, este necesara anestezia locala peridurala sau chiar anestezia generala.

Pacientul nu trebuie sa se pregateasca in niciun fel. El se va aseza pe masa speciala de consult in pozitia de litotomie, folosita si pentru consultul ginecologic.

Dupa dezinfectarea regiunii genitale pana la solduri si dupa anestezierea eventuala, se introduce cistoscopul prin uretra si, odata cu acesta, este aplicat continuu un jet de apa sterila pentru o vizualizare mai buna.

Examinarea este rapida si nedureroasa

Intreaga procedura dureaza 5-10 minute. Pacientul ar putea resimti nevoia de urinare in timpul procedurii. Multi dintre pacienti declara ca nu au simtit nimic in timpul interventiei, reusind sa-si reia activitatea imediat dupa. Altii, insa, au nevoie de 1-2 zile pentru a-si reveni complet. Complicatiile severe sunt rare.

In primele ore dupa procedura, pot sa apara durere si arsuri la urinare, sangerari minore, incontinenta urinara de scurta durata - aceste simptome se rezolva spontan. Exista situatii in care, in ciuda celor mai atente masuri de prevenire, pot ajunge agenti patogeni in vezica si uretere, dand nastere unei infectii.

Pentru a reduce la minimum acest risc, pacientilor li se administreaza un antibiotic dupa procedura, ca masura preventiva.

Bibliografie: Revista Alphega Farmacie. Foto: www.ginecologia-incontinencia.com

 

Dezlipirea de retina se produce, in majoritatea cazurilor, din cauza unei miopii crescute ori degenerescentelor senile; intervin mult mai rar traumatismele, intoxicatiile, infectiile, hipertensiunea arteriala.

Dezlipirea de retina poate fi si idiopatica. Este precedata de simptome prodromale caracteristice: voal intunecat, mobil, falfaitor, spre partea nazala a campului vizual, putand conduce in 6-24 de ore la pierderea vederii.

Alteori, timp de cateva saptamani bolnavul acuza o senzatie de muste zburatoare, de funingine sau de linii luminoase care se curbeaza in acelasi loc al campului vizual (ajuta la localizarea sediului dezlipirii), cu deformarea imaginii.

Examenul oftalmoscopic practicat dupa dilatarea maxima a pupilei descopera cu usurinta proeminenta mobila a retinei, insotita de ruptura.

Tratamentul este operator si are cu atat mai multi sorti de izbanda cu cat este mai precoce si mai aproape de data dezlipirii.

Foto: www.q-vision.ro

 

Traheea este o structura de forma tubulara, alcatuita din inele cartilaginoase, prin care, in cursul respiratiei, aerul tranziteaza portiunea dintre laringe si bronhii.

Traheita constituie o inflamatie a mucoasei care captuseste interiorul traheei si se manifesta prin durere sau printr-o senzatie de arsura, localizata in zona sternului, tuse si expectoratie mucoasa sau mucopurulenta. Disconfortul care survine in zona sternala (senzatie de arsura etc.) poate fi cauzat si de alte afectiuni (de pilda hernia hiatala), insa prezenta tusei si a expectoratiei il vor ajuta pe medic in stabilirea diagnosticului.

Traheita asociata cu bronsita sau laringita survine din pricina frigului, a variatiilor bruste ale temperaturii exterioare ori a umiditatii, pe fondul unei imunitati deprimate. La fel, consumul unor produse foarte reci (bauturi racoritoare, inghetata), cu scaderea brusca a temperaturii interne, poate produce inflamatia cailor respiratorii, chiar si in plin sezon estival.

Formele de traheita

Precum raceala ori gripa, traheita poate aparea indiferent de anotimp si fara expunerea organismului la intemperii, datorita slabirii mecanismelor de aparare, combinata cu interventia virusilor sau bacteriilor. In alte imprejurari, la originea inflamatiei stau substantele cu efect iritant. Inhalarea acestor compusi, aflati cel mai adesea intr-o forma gazoasa, nu este absolut necesar sa fie una de durata foarte mare pentru a determina declansarea bolii. La fel ca si in cazul atacurilor virale, prin expunerea la substante cu proprietati iritante, sansele de aparitie ale inflamatiei mucoaselor cailor respiratorii sunt proportionale cu vulnerabilitatea particulara a organismului respectiv.

In traheita, tusea poate fi atat uscata, cat si productiva. Alteori, afectiunea poate debuta printr-o tuse neproductiva si poate degenera, ulterior, intr-o tuse cu expectoratie abundenta.

Accesele de tuse pot fi atat de puternice incat pot provoca dureri toracice. In plus, frecventa lor mare poate perturba odihna nocturna. Formele virale ale traheitei pot avea o evolutie si o vindecare rapide, cu o durata totala a bolii de 3-5 zile. In schimb, traheita bacteriana, pe langa faptul ca necesita medicatie antibiotica, poate duce si la infectarea structurilor anatomice din vecinatate, cu aparitia bronsitei, respectiv a pneumoniei, atunci cand tratamentul nu este corespunzator.

Tratamente naturiste pentru traheita

Pentru tratamentul afectiunilor cailor respiratorii, fitoterapia descrie o lunga serie de remedii vegetale cu actiune antitusiva, expectoranta si antiinflamatoare. Pe toata durata infectiilor acute ale sistemului respirator (in special a traheitei) vom suplimenta, in dieta, aportul de produse precum: ceapa, usturoiul, prazul, hreanul, ridichea neagra, guliile, laptuca, scortisoara, smochinele, citricele, visinele sau zmeura. Hidratarea va fi asigurata cu ajutorul lichidelor calde.

• Decoctul de ceapa are o actiune benefica in tusea seaca, dureroasa si epuizanta. In 500 ml de infuzie obtinuta din muguri de brad, fierbem 2 cepe si la urma adaugam 10 g de miere. Se beau 1 -2 cani pe zi.
• Infuzia de iarba grasa (Portulaca oleracea) este indicata in inflamatiile aparatului respirator. Se adauga 20 g de frunze la un litru apa clocotita, apoi se lasa acoperita 20 minute si se strecoara. Se administreaza cate 2-3 cani pe zi.
• Infuzia de asmatui (Anthriscus cerefolium) combate infectiile respiratorii. O preparam dintr-o lingurita de frunze sau seminte, adaugate la 250 ml de apa clocotita. Se infuzeaza timp de 15 minute. Se beau 2 cani pe zi. Din sucul de asmatui se pot consuma pana la 100 ml pe zi.
• Infuzia de levantica se prepara dintr-o lingurita de flori, adaugata la 250 ml de apa clocotita. Se infuzeaza 15 minute, apoi se strecoara. Vom consuma 1-2 cani pe zi.
• Infuzia din flori de nalba de padure si flori de soc, in parti egale, are o actiune emolienta si expectoranta. Adaugam o lingurita de amestec la 250 ml de apa clocotita si consumam cate 1-2 cani pe zi.
• Decoctul de iarba mare se prepara din 15 g de radacina maruntita, adaugata la 200 ml de apa. Se fierbe 15-20 minute si se iau 3-4 linguri pe zi. Planta are proprietati antiseptice, favorizeaza evacuarea secretiilor si calmeaza spasmele bronhice.
• Infuzia din cimbru de cultura calmeaza spasmele cailor respiratorii. Se adauga o lingurita de pulbere de planta la 250 ml de apa clocotita si se beau 2 cani de ceai pe zi.
• Decoctul de leustean se obtine dintr-o lingurita de pulbere din radacina uscata, adaugata la 200 ml apa. Se fierbe 10-15 minute la foc mic si se beau pana la trei cani pe zi.
• Uleiul esential de eucalipt se utilizeaza pentru inhalatii. Adaugam 10 picaturi de produs la 100 ml de apa fierbinte si inspiram aburii care se ridica, timp de cateva minute. Procedura se repeta de mai multe ori pe zi.

Foto: www.contraboli.ro

 

Chiar si in lipsa unor neplaceri precum micozele si mirosul neplacut, transpiratia abundenta de la nivelul talpilor creaza un mare disconfort. Pe toata durata sezonului calduros va trebui sa acordam o mai mare ingrijire picioarelor, mai ales daca avem o predispozitie catre hiperhidroza (transpiratie abundenta).

Din motive lesne de inteles, zona talpilor este una prielnica pentru populatiile bacteriene. Cand, in plus, zona plantara prezinta bataturi, portiuni ingrosate de piele moarta sau crapaturi, bacteriile si fungii gasesc cel mai bun mediu de expansiune, in conditiile in care beneficiaza de umiditate si de substante pe care le pot degrada pentru a-si obtine nutrientii necesari. Desigur, de vina este si incaltamintea nepotrivita anotimpului si care nu permite patrunderea aerului si zvantarea pielii.


La triburile primitive, la care umblatul descult este normal, este foarte probabil ca nu exista aceste probleme. In schimb, omul modern se vede nevoit sa suporte rigorile unei mode nu intotdeauna potrivita cu fiziologia corpului. Nu ne putem descalta oriunde si oricand! Unora dintre barbati, ce pot transpira si de trei ori mai mult decat majoritatea femeilor, o tinuta prea oficiala sau conditiile de munca nu le permit nici macar purtarea sandalelor.

Hiperhidroza, micozele si mirosul dezagreabil

Hiperhidroza poate fi una fiziologica, normala pentru organismul respectiv, dar poate fi si consecinta unor afectiuni, precum hipersecretia glandei tiroide (hipertiroidia). Pentru multi nu este surprinzator sa afle ca, in zona plantara si in cea a palmelor, glandele sudoripare sunt prezente in numar foarte mare. Daca in cazul mainilor, eliminarea abundenta de sudoare nu pune probleme, intrucat intervine o evaporare rapida, in cazul picioarelor mediul inchis poate favoriza macerarea pielii moarte.

Incaltamintea veche, necuratata periodic la interior si o transpiratie intensa pot determina un miros neplacut al picioarelor chiar daca sosetele sunt schimbate de doua ori pe zi. In cazul purtarii zilnice a incaltamintei confectionate din materiale plastice, mirosul dezagreabil este inerent, iar riscul aparitiei unei micoze sporeste. Ori de cate ori avem posibilitatea, vom purta incaltari care sa permita aerisirea picioarelor si evaporarea umiditatii.

Micozele aparute in spatiul interdigital sau in zona de insertie a unghiei trebuie tratate adecvat inca de la aparitie, dupa indicatiile dermatologului. Odata ce acapareaza tesuturile, micozele vor deveni foarte rezistente chiar si la tratamentele dure. Este important de stiut ca, singura, transpiratia excesiva nu duce obligatoriu la infectarea micotica, ci adesea sunt implicate un raspuns imunitar deficitar, carentele vitaminice, o circulatie periferica insuficienta sau diabetul.

Remedii naturiste contra transpiratiei excesive a picioarelor

Multi dintre noi nu stiu ca exista remedii traditionale ce pot inlatura transpiratia excesiva si efectele sale nedorite, uneori la fel de eficient precum solutiile omologate. Vom prezenta, acum, cateva dintre ele!

• Decoctul concentrat de salvie si radacina de cerentel (Geum urbanum) se foloseste pentru spalaturi, efectuate de doua ori pe zi, in caz de transpiratie excesiva a mainilor si picioarelor.
• Decoctul din frunze de nuc va fi folosit pentru bai locale. Adaugam un pumn de frunze la 500 ml de apa, se fierb 5 minute si se infuzeaza 15-20 minute. Analog, putem folosi decoctul din coji de nuci verzi (3-4 linguri coji de nuci verzi la 500 ml apa).
• Decoctul de salcie se utilizeaza pentru bai ale picioarelor. Adaugam 2-3 linguri de scoarta maruntita la 200 ml apa si fierbem vreme de un sfert de ora.
• Decoctul de iarba rosie (Polygonum persicaria), folosit in bai locale, combate transpiratia excesiva a picioarelor. Se adauga 5 linguri de planta uscata si maruntita la 500 ml de apa si se fierbe 5-10 minute.
• Tinctura de coada calului - umplem cu planta, pe jumatate, o sticla de culoare inchisa, apoi adaugam alcool, astupam si lasam la macerat 14 zile. Dupa ce picioarele au fost spalate si uscate, vor fi frictionate cu aceasta tinctura. De asemenea, se bea, dimineata pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte de masa, o infuzie de coada calului (o lingurita la 250 ml de apa clocotita). In tratamentul general al hiperhidrozei vom adauga la apa de baie un decoct concentrat de planta.
• Decoctul de stejar - se fierb cateva minute 100 g pulbere de scoarta la un litru de apa. Cu preparatul rezultat se fac bai locale.

Foto: healthyfocus.org

 

Desi cel vatamat constientizeaza aproape intotdeauna caracterul nefondat al temerii sale, atunci cand este pus in situatia de a-i face fata, va manifesta puternice comportamente de evitare.

Tipurile de fobii

In psihologie exista mai multe clasificari ale fobiilor (majoritatea focalizate pe experientele primilor ani de viata). Exista fobii sociale, precum situatia indragostitilor timizi, a celor carora le e frica tot timpul sa nu fie ridiculizati (si de aceea nu-si exprima opiniile) sau a celor care nu indraznesc sa refuze o oferta vadit dezavantajoasa. Exista claustrofobie (de exemplu atunci cand este evitat ascensorul), precum si un opus al ei, agorafobia, adica teama de a „iesi in lume”.

Uneori, fobiile apar si in viata intima sau in viata profesionala (tracul cantaretilor sau al actorilor de teatru). Exista mii de fobii care mai de care mai ciudate (frica de soareci, omizi, bacterii, broaste, unelte taioase, medici, politisti, papusi, masti, fantani, intuneric...). Si nu vorbim aici doar despre copii, ci si despre adulti, femei mature si barbati in putere!

Aliatii in batalia cu temerile

In cazuri extreme, cand fobia interfereaza intr-un mod puternic si evident negativ cu autorealizarea pe plan personal si profesional, se poate ajunge la depresie cronica. Inca din vechime au existat persoane empatice, cu un ascutit spirit de analiza, care au realizat importanta tratarii fobiilor prin obisnuirea graduala cu situatia, obiectul sau fiinta care provoaca o reactie nejustificata de groaza, respingere sau repulsie.

Totusi, persoana afectata nu poate recurge mereu pe cont propriu la o asemenea strategie. Temerile sunt extrem de bine ancorate in subconstient. De aceea e nevoie de ajutorul unui psiholog experimentat, cel putin pana ce samanta increderii in sine incepe sa incolteasca, cu depasirea sentimentelor de frica.

Cultivarea sentimentelor religioase va diminua, pana la eliminare, cele mai puternice spaime si va aduce armonie in viata sufleteasca. Rugaciunea a fost mereu de ajutor! O marturisesc in primul rand cei care s-au aflat in situatii critice, puternic anxiogene (razboi, prizonierat, regim carceral sever, torturi, deportari etc.).