Medicină informativă

 

Una dintre metodele preferate de a prepara ceai este folosirea luminii soarelui sau a lunii pentru a extrage proprietatile vindecatoare din plante. Ceaiurile medicinale produse in acest mod nu contin aceeasi cantitate de componente chimice precum acelea fierte pe aragaz, dar contin un nivel diferit de putere de vindecare, pe care aragazul nu ni-l va putea oferi niciodata.

Pentru a prepara o infuzie solara

Pune plantele (in aceleasi proportii sugerate la infuzii si decocturi) intr-un borcan de un litru care se inchide etans. Umple cu apa rece si strange bine capacul. Lasa in lumina directa a soarelui timp de cateva ore.

Pentru a prepara o infuzie selenara

Pune plantele intr-un vas deschis (asta daca nu zboara prea multe insecte nocturne prin preajma), umple-l cu apa si asaza-l direct in calea luminii lunii. Ceaiul selenar e subtil si magic si se zvoneste ca asta le place zanelor sa bea. Cand este potrivita o infuzie selenara pentru a vindeca? Atunci cand e nevoie de putina magie in plus.

 

Macul sau „papaver”, dupa denumirea sa latina, este o planta cu origine orientala, desi exista autori care ii atribuie origini vest-mediteraneene.

Mentionat si de Homer in Iliada si Odiseea, macul a fost cultivat din timpuri stravechi pentru semintele sale bogate in ulei. Proprietatile analgezice ale opiumului erau binecunoscute medicinei antice grecesti. Anticii apreciau uleiul de mac cu proprietati terapeutice, folosit cu succes in bucataria mediteraneana inca din Antichitate. In Asia, macul este intens cultivat.






Semintele minutios pisate reprezinta un agent de ingrosare clasic in bucataria in stil Moghul din India de Nord. A fost creat chiar si un soi special, alb-crem, pentru sosurile deschise la culoare. Bucataria din Bengal (nord-estul Indiei) foloseste deseori macul, care se armonizeaza perfect cu stilul culinar delicat aromat. Gustul macului este indragit si de catre niponi, care il folosesc pentru mancarurile subtil condimentate tipice Tarii Soarelui Rasare. Amestecul japonez de condimente „shichimi togarashi” contine si seminte de mac.

Uleiul de mac are un statut curativ stiintific confirmat

In Europa, uleiul de mac este o specialitate mai putin obisnuita si se produce numai in cantitati reduse, fiind obtinut de cele mai multe ori prin presare la rece si la o calitate potrivita. El este utilizat in scopuri alimentare, mai mult in salate. Din punct de vedere nutritional, el contine 73% acid linoleic, 10% acid palmitic si 13% acid oleic. Dar cea mai importanta proprietate a sa deriva din faptul ca ajuta la fixarea calciului si in tratarea osteoporozei.

Nu sunt putine cazurile in care s-a obtinut normalizarea parametrilor analizelor in doar cateva luni de cura zilnica cu ulei de mac. Consumul de ulei obtinut prin presarea delicata si la temperaturi scazute a semintelor de mac combate cu succes osteoporoza, avand un continut ridicat de fosfor, care faciliteaza o mai buna absorbtie a calciului.






Aceasta proprietate a fost observata cu ocazia mutarii unui cimitir vechi dintr-un sat slovac. Atunci s-a constatat ca oasele celor inhumati acolo nu erau atinse deloc de osteoporoza. Cauza ciudatului fenomen a fost pusa pe seama faptului ca locuitorii satului erau, odinioara, mari cultivatori si consumatori de seminte de mac, ulei de mac si miere.

Cercetatorii slovaci au confirmat aceasta presupunere printr-un studiu efectuat pe doua grupuri a cate 20 de femei care sufereau de osteoporoza. Primului grup i s-au administrat medicamentele clasice contra osteoporozei, iar celui de-al doilea grup i s-a administrat doar ulei de mac.

A rezultat, fara dubii, ca persoanele tratate cu ulei de mac scapasera de osteoporoza dupa administrarea unei lingurite de ulei de mac zilnic, timp de cateva luni. Femeile din celalalt grup inca mai prezentau osteoporoza dupa exact aceeasi perioada, iar oasele lor prezentau valori ale calciului aflate sub limitele normale.






Cura de ulei de mac contra osteoporozei este mult mai eficienta in sezonul estival. Efectele acestei cure sunt sporite de prezenta vitaminei D intr-o cantitate suficienta, asimilata prin expunerea la soare. O contributie importanta la succesul acestui tratament o aduc si celelalte vitamine acumulate de organism, multumita alimentatiei de vara, mult mai bogata in legume si fructe decat in sezonul rece.

Gustul placut si parfumul usor, exotic, asemanator cu al piperului, dar mult mai fin, fac din uleiul de mac produs prin presare la rece un ingredient foarte potrivit pentru salatele obisnuite, dar si pentru retetele speciale si foarte variate din dieta raw-vegana!

Nu este recomandat a se folosi in mancaruri gatite termic uleiul de mac, pentru ca incalzirea sa l-ar preschimba intr-un ulei obisnuit, care isi va fi pierdut valentele sale.

Aveti in uleiul de mac un aliat incontestabil in lupta cu osteoporoza. Fara reactii adverse, obtineti rezultate evidente, confirmate medical.


Foto: www.herbalsana.ro

 

Daca arsurile la stomac sunt provocate de gastrita, ulcer sau alte afectiuni la nivelul tractului digestiv va poate spune doar doctorul, in urma unor investigatii medicale specifice, eventual printr-o endoscopie.

Prin endoscopie, se descopera probleme ce nu se depisteaza cu ajutorul radiologiei. Desi este mai greu de suportat in comparatie cu radiografia cu bariu, endoscopia gastrica (examinarea stomacului cu o camera video) este cea mai indicata investigatie in cazul confruntarii cu simptome alarmante - dureri persistente care nu cedeaza la medicatia obisnuita, anemie accentuata, pierdere inexplicabila in greutate, existand banuiala ca nu este vorba de gastrita sau ulcer, ci de cancer la stomac.

Cuprins articol:

• In ce consta endoscopia gastrica?
• Pregatire prealabila pentru endoscopia gastrica

In ce consta endoscopia gastrica?

Explorarea vizuala a esofagului, stomacului si duodenului prin intermediul unui tub optic flexibil care se introduce in cavitatea bucala, de unde aluneca in esofag, stomac, duoden, fara a jena respiratia. O asemenea investigatie ii permite medicului sa examineze interiorul acestor organe, putand vedea eventualele ulceratii, inflamatii, tumori, infectii sau sangerari. Daca este cazul, cand exista leziuni sau pentru depistarea Helicobacter pylori, in timpul endoscopiei se recolteaza probe din tesutul gastric ori duodenal in vederea biopsiei, pentru a fi examinate la microscop, sunt indepartati polipii si se trateaza hemoragiile.

Investigatia in sine dureaza doar cinci minute, timpul total al procedurii fiind de aproximativ o jumatate de ora.

Pregatire prealabila pentru endoscopia gastrica

• Nu se mananca si nu se bea nimic timp de sapte ore inainte de investigatie.
• In ziua investigatiei, nu se iau medicamente antiacide sau citoprotectoare, preparate ce ingreuneaza vizualizarea tubului digestiv.
• Medicul trebuie informat daca pacientul urmeaza un tratament medicamentos.

Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 2 (84), 2015. Foto: sanatate.bzi.ro

 

In afara de masurarea tensiunii, un pacient hipertensiv va face si analize de sange.

1. Proteina C reactiva

Mai exact, este vorba despre analiza de sange prin care se depisteaza nivelul proteinei C reactive. Aceasta proteina, ce se gaseste in plasma si este sintetizata de ficat si celulele grase ale corpului, are rolul de a arata nivelul proceselor inflamatorii din corp. Acest test are rolul de a prezice aparitia unui infarct miocardic. Spre deosebire de analizele pentru glicemie, concentratia proteinei C reactive este stabilita in 24 de ore, iar valoarea normala a acesteia este situata in intervalul 0-1,0 miligrame/decilitru sau sub 10 miligrame/litru. Odata depasita aceasta valoare, pacientul trebuie atent monitorizat de catre medic. Aceasta analiza devine esentiala in cazul cand hipertensiunea este de gradul III. Analiza de sange prin care poate fi depistata insuficienta cardiaca se recomanda impreuna cu testele de verificare a tensiunii si colesterolului.

2. Colesterolul

In plus, pentru depistarea precoce a modificarilor cordului, specialistii le recomanda persoanelor supuse acestui risc masurarea regulata a nivelului colesterolului. Orice individ trecut de varsta de 20 de ani ar trebui sa-si masoare colesterolul cel putin o data la cinci ani. Valoarea colesterolului creste odata cu varsta. Nivelul de siguranta al colesterolului este sub 200 de miligrame/decilitru. Atunci cand exista valori peste acest nivel, se recomanda repetarea analizelor de doua ori pe an sau ori de cate ori indica medicul, in functie de rezultate.

3. Glicemia

Si glicemia trebuie supravegheata in permanenta, in conditiile in care diabetul se numara printre factorii care au dus la aparitia hipertensiunii. Glicemia se masoara fie in urma unei analize clasice de sange (glicemia venoasa), fie printr-o mica intepatura in varful degetului (glicemie capilara). In cazul analizei capilare, se va scurge o picatura de sange care va fi intinsa pe o banda reactiva. Valorile obtinute vor fi apreciate prin compararea nuantei rezultate cu o scara de culori, fie prin citire directa, banda fiind introdusa intr-un aparat denumit autoanalizor.






Valoarea normala a glicemiei este intre 65 de miligrame/litru si 110 miligrame/litru. Pentru rezultate concludente, se recomanda ca glicemia sa fie masurata la doua ore dupa luarea unei mese. In cazul in care valorile obtinute sunt sub limita mentionata, respectiv 45-55 de miligrame/litru, pacientul se confrunta cu hipoglicemie, care se poate manifesta prin pierderea cunostintei daca scaderea este importanta. Ea este tratata prin administrarea orala de zahar, daca bolnavul este constient, sau prin injectarea de glucagon. In caz contrar, hiperglicemia este determinata de cresterea glicemiei peste 120 de miligrame/litru glucoza in sange, iar aceasta valoare este unul dintre semnele caracteristice diabetului. Ea se trateaza printr-un regim alimentar adecvat sau prin administrarea de medicamente hipoglicemiante si injectarea de insulina in cazul pacientilor insulinodependenti.

Masurarea regulata a tensiunii si a colesterolului este esentiala in prevenirea afectiunilor cardiace. Aceste teste sunt recomandate de mai multe ori pe an tinerilor ai caror parinti au probleme cu inima si adultilor de peste 40 de ani, mai ales daca fumeaza.

Sanatatea de azi; foto: www.darabaneni.ro

 

Plini de vitamine, minerale si antioxidanti, morcovii sunt o alegere foarte inspirata cand iti propui sa dai jos cateva kilograme intr-un mod sanatos.

Un alt atu al acestor legume dulci si aromate este ca, avand un continut ridicat de apa, te fac sa te simti satul mai repede si pentru mai mult timp. Apoi, fibrele din compozitia lor au un timp de digestie mai mare, care creste o data in plus senzatia de satietate.

Cuprins articol

1. Iti taie pofta de mancare
2. Atentie la cantitati!
3. Autor
4. Bibliografie

Iti taie pofta de mancare

Principiul de baza al acestui plan alimentar este sa consumi morcovi la fiecare masa, nu sa urmezi o dieta doar din preparate care sa aiba in compozitie aceasta leguma. Un singur morcov este de ajuns, el avand un continut de fibre suficient de mare sa induca senzatia de satietate si sa nu-ti permita sa mananci mult. O alegere inspirata e sucul de morcovi, pe care va trebui sa-l bei inainte de masa. Dieta cu morcovi se bazeaza astfel pe reducerea numarului de calorii acumulate. Bunaoara, in 24 de ore, consumul de calorii poate scadea cu 500 de unitati, fapt care, cu timpul, duce la pierderea kilogramelor in exces.

Atentie la cantitati!

Carotenul din compozitia lor, cel care le da culoarea specifica, este un antioxidant puternic, eficient in prevenirea unor afectiuni grave de tipul cancerului, aterosclerozei sau cataractei. Oricat de eficient este sa mananci morcovi pentru silueta si sanatate, trebuie sa dai mare atentie cantitatii. Pe de o parte, chiar si atat de putin caloricul morcov poate deveni ingrasator daca mananci salate cu zahar adaugat sau daca bei mai mult de 500 ml de suc pe zi. Pe de alta parte, excesul de vitamina A poate da pielii o nuanta usor portocalie.

Autor

Georgiana Dobrescu.

Bibliografie

Sanatatea de azi, nr. 2 (72), februarie 2014.

 

Mararul este o planta ce s-a raspandit, din vechime, in aproape toata lumea, provenind din sudul continentului nostru si din sud-estul Asiei, fiind foarte apreciata atat ca aliment condimentar, cat si ca planta de leac. Era cunoscut si utilizat in terapeutica si in bucatarie chiar si in Egiptul si Roma antice.

Tulpina, frunzele si fructele de marar isi gasesc utilizarea in tratarea a diferite suferinte. Au proprietati stomahice (ajuta la buna desfasurare a procesului de digestie, stimuland producerea de suc gastric), carminative (favorizeaza eliminarea gazelor din intestine, combatand balonarea), antispastice (atenueaza crampele stomacale), diuretice (maresc cantitatea de urina eliminata). Mararul se poate folosi in terapia hemoroizilor, dovedindu-se un antiinflamator garantat.

Indicatii curative

• In caz de astenie. Lasati sa se macereze, timp de o saptamana, 20 de linguri de seminte de marar intr-un litru de vin rosu de buna calitate. Filtrati si beti dupa fiecare masa cate un paharel.

• Pentru calmarea colicilor, fierbeti pentru zece minute o lingurita de marar in 250 ml lapte si beti decoctul cat puteti de cald. O sa va simtiti imediat mai bine.

• Pentru tratarea hemoroizilor, pisati patru-cinci inflorescente, apoi lasati-le intr-o jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata. Beti acest leac dimineata si la pranz, cate o cana. In uz extern, faceti spalaturi locale cu urmatorul preparat: peste cinci linguri de seminte de marar se toarna 250 ml apa clocotita si se lasa sa stea o jumatate de ora.







• In caz de meteorism (gaze intestinale), inainte si dupa masa, luati cate un sfert de lingurita de seminte de marar pisate.

• Pentru prevenirea osteoporozei, adaugati frunze de marar in salatele de cruditati. Efectul este mult mai puternic daca beti, cate o saptamana pe luna, zilnic, un preparat obtinut prin macerarea (peste noapte) a unei inflorescente de marar, cu tot cu seminte, zdrobita, intr-o cana de apa.

• In caz de retentie de lichide, consumati frunzele proaspete.

Precautii

Inflorescentele, frunzele si semintele, in cantitati mari, sunt contraindicate persoanelor cu stomac foarte sensibil. Tratamentul cu seminte nu este de dorit daca s-a diagnosticat un cancer (mai ales ovarian sau mamar), un chist ori fibrom uterin, mastoza.

Medicina naturista nr. 3 (175); foto: www.foodstory.ro

 

Poluarea, bauturile acidulate si alimentele procesate, stresul mereu la panda sunt doar cativa dintre factorii cu un impact devastator asupra organismului. Te poti proteja printr-o simpla dieta, asa-numita dieta alcalina.

Ideea alcalinizarii organismului in scopul vindecarii a fost emisa pentru prima oara de biologul francez Claude Bernard, relansata apoi de medicul american Robert Young. Dupa parerea acestuia, orice aliment acid este periculos pentru sanatate, doar cele alcaline fiind benefice, putand chiar vindeca organismul.

Teoriile lui n-au fost unanim acceptate, pe considerentul ca eliminarea din dieta a multor fructe proaspete, care sunt acide, a tomatelor, ciupercilor si cerealelor, de exemplu, ar fi o exagerare.






Asa se face ca ceea ce numim dieta alcalina este de fapt o adaptare a dietei originale, astfel incat sa cuprinda cat mai multe alimente considerate sanatoase. Ea a fost urmata de milioane de oameni de pretutindeni, cu rezultate uimitoare, inclusiv in boli grave.

Ce este alcalinitatea?

Alimentele, in functie de compozitia lor, genereaza in organism o reactie de aciditate sau de alcalinitate. Acest rezultat acidifiant sau alcalinizant se masoara pe o scala cu valori cuprinse intre 0 si 14. E ceea ce numim pH.

Valorile de la 0 la 7 desemneaza reactia acida, iar de la 7 la 14, reactia alcalina. E important sa stim cum ne influenteaza alimentele pe care le consumam starea de sanatate, dupa reactia pe care o declanseaza in organism.

Trei tipuri de alimente

Dieta alcalina este de fapt un regim alimentar in care 75% dintre alimente sunt puternic alcalinizante, 25% reprezinta asa-zisele alimente tolerate, care, din punct de vedere al pH-ului, nu influenteaza nicicum organismul, cele mult prea acidifiante trebuind evitate.

Alimente alcalinizante. La loc de frunte se situeaza alimentele bogate in clorofila, adica legumele verzi, zarzavaturile, spanacul, salata, urzicile, rucola, andivele, patrunjelul verde consumate preferabil crude sau usor fierte. Dintre legume in mod special sunt recomandate varza, dovleceii, castravetii, telina, sfecla, prazul. Dintre fructe cele mai bune sunt merele, lamaile, grepfrutul, gutuile, ciresele, pepenele galben si rosu.






Alimente tolerate. Nu sunt neaparat recomandate, ci doar permise, cum sunt fructele de toate felurile, rosiile, cerealele integrale, lactatele, ciupercile, hrisca, pestele, usturoiul si ceapa ajunse la maturitate, radacinoasele.

Alimente interzise. Este cea de-a treia categorie de alimente, puternic acidifiante, motiv pentru care se recomanda excluderea lor din meniu. Printre acestea se numara carnea si preparatele din ea, faina alba, branzeturile fermentate, ceaiul verde sau negru, cafeaua, bauturile acidulate, zaharul alb, alimentele bogate in amidon, indulcitorii, ovazul, secara, cartofii, alcoolul, alimentele preparate la cuptorul cu microunde sau indelung preparate termic.

Urmarile aciditatii crescute

In cazul in care in corp se mentine o aciditate excesiva, urmarile nu se lasa asteptate: se produc radicali liberi, prezenta lor alterand intregul sistem imunitar, vitaminele si mineralele nu se asimileaza cum trebuie, bacteriile prietenoase din intestinul subtire nu-si mai pot indeplini rolul in digestie, reziduurile nu sunt eliminate, tesutul conjunctiv se deterioreaza, somnul este perturbat, apar durerile de cap, infectiile si racelile, oboseala permanenta, apatie, afectiuni cronice si degenerative.

Apa, miscare, optimism

Pentru a ne bucura intr-adevar de o stare de bine, importanta este insa nu doar hrana pe care o consumam, ci si apa pe care o bem (aceasta trebuind sa aiba pH-ul peste 7) si exercitiile fizice, care ajuta la oxigenarea organismului, si gandurile care ne bantuie mintea, si emotiile de care ne lasam cuprinsi, echilibrul emotional favorizand alcalinitatea.


Bibliografie: Sanatatea de azi, februarie 2019. Text: Olga Sveduneac. Imagine: andreearaicu.ro

 

Desi sodiul este esential pentru multe procese vitale in organism, sarea poate deveni o otrava daca este consumata in exces.

Formata din clor si sodiu, necesare pentru buna functionare a inimii, pentru digestie, muschi si activitatea hormonilor, sarea nu este daunatoare atat timp cat o consumi in cantitati rezonabile.

Doar ca, din pacate, cei mai multi dintre noi mananca mai multa sare decat are nevoie organismul, pentru ca, pe langa cantitatea pe care o presaram in mancare, ea este prezenta oricum in majoritatea alimentelor, adaugata de producatori.

Cantitatea de sare recomandata zilnic este de 4-5 grame (cel mult o lingurita), dar in realitate, consumul trece usor de 10 grame.

PENTRU UNII, SAREA NU ESTE RECOMANDATA!

Daca ai probleme cu rinichii sau cu inima, in special daca suferi de hipertensiune, sarea trebuie limitata drastic. Evita alimentele sarate, supele instant, conservele si verifica atent eticheta produselor inainte sa le cumperi.

SI MAI MULTA GRIJA TREBUIE SA AI IN CAZ DE:

- hipertensiune - un consum prea mare de sare este periculos in primul rand pentru hipertensivi, intrucat creste fluxul de sange care circula prin vene, pune presiune pe vase, riscul de accidente hemoragice fiind mult mai mare;

- afectiuni renale - daca rinichii nu functioneaza cum ar fi de dorit, nu este cazul sa fie impovarati cu un surplus de lichide. In cazul oricarei afectiuni a sistemului urinar, se recomanda o dieta fara sare.

CAND E NECESARA SAREA?

Deficitul de sodiu se poate manifesta prin transpiratie excesiva, sete accentuata, ameteli, pofta de alimente sarate.

Hipotensivilor, de exemplu, li se recomanda sa manance ceva sarat daca ii cuprinde o stare de lesin. In caz de anumite afectiuni, deficitul de sodiu poate fi chiar periculos, insa este o situatie extrem de rara la adultul sanatos.

„Hiponatremia, adica scaderea nivelului de sodiu din sange sub valoarea de 135 mmol/l, este o urgenta medicala si trebuie tratata in spital sub stricta supraveghere”, explica dr. Laura Ene, medic primar diabet, nutritie si boli metabolice, Spitalul Monza.

SURPLUSUL DE LICHIDE IN ORGANISM CONDUCE ADESEA LA FORMAREA EDEMELOR; MAI ALES LA NIVELUL PICIOARELOR.

Bibliografie: Sanatatea de azi.

 

Ce este, de fapt, flora intestinala? E vorba de totalitatea microorganismelor care vietuiesc la nivel intestinal, formand un univers microscopic alcatuit din peste 500 de tipuri de bacterii, printre care unele considerate „bune” (cele care alcatuiesc flora de fermentatie), iar altele considerate „rele” (cele care alcatuiesc flora de putrefactie).

Si bacteriile prietenoase, si cele neprietenoase au rolul lor in organism. O buna stare de sanatate a acestuia inseamna 85% bacterii de fermentatie si 15% bacterii de putrefactie. Cand aceasta proportie este serios perturbata, balanta inclinand in favoarea bacteriilor de putrefactie, se ajunge la scaderea imunitatii, cresterea sensibilitatii la infectii si imbolnaviri de tot felul, la nivel intestinal, dar nu numai.

Cauzele si urmarile dezechilibrului

Incepand de la medicamente, printre care la loc de frunte se situeaza antibioticele si antiinflamatoarele nesteroidiene, continuand cu excesele alimentare - abuz de alcool, dulciuri, carne si grasimi, bauturi carbogazoase - si dietele drastice de slabit, mancatul pe fuga, fumatul si stresul de durata, toate pot dezechilibra flora intestinala, permitand unor minuscule bacterii care colonizeaza tubul digestiv sa se inmulteasca peste masura, creand conditii propice imbolnavirilor de tot felul.

Lista neplacerilor provocate pare fara de sfarsit: balonari, digestie defectuoasa, oboseala, afectiuni dermatologice, dificultati de concentrare, dureri de cap, tulburari de memorie, depresie, transpiratie urat mirositoare, diabet, afectiuni cardiovasculare, obezitate, ba chiar si cancer.

Cum se trateaza?

Nu cu medicamente. Si-atunci? Printr-o dieta anume, respectata, in functie de nevoi, intre 1 si 6 luni. Doar prin excluderea alimentelor care influenteaza negativ flora intestinala si alegerea celor care o pot reface, se va restabili echilibrul.

Alimente vindecatoare

• Lactate fermentate. Iaurtul si chefirul sunt doua alimente ideale pentru restabilirea echilibrului florei intestinale, fapt pus pe seama continutului de bacterii vii prietenoase. Consumand cate 200 g de iaurt zilnic, timp de cel putin o saptamana, iti poti imbunatati considerabil starea florei intestinale.
• Alte alimente fermentate: varza acra, bors, castraveti murati (in saramura, nu in otet) sunt bogate in probiotice cu rol important in digestie.
• Alimente bogate in fibre: fructe, cereale integrale, seminte de in, sfecla rosie, gulii, banane, ceapa, usturoi, praz, sparanghel, anghinare, paine integrala, fulgi de ovaz.
• Alimente sarace in grasimi. Adica, lapte degresat in loc de lapte integral, carne de curcan in loc de pate de ficat sau mezeluri, cartofi copti in loc de cartofi prajiti, carne de pui in loc de carne de porc, peste macar o data sau de doua ori pe saptamana, dand preferinta prepararii la gratar sau cuptor, iar pentru prajit si salate, ulei presat la rece, de rapita sau de masline.

Alimente care perturba flora intestinala

Sunt cele care trebuie excluse din dieta pe durata perioadei in care se doreste refacerea florei intestinale. Iar asta inseamna fara zahar, fara prajeli, fara margarina, produse de cofetarie, patiserie si tip fast-food, precum si fara alcool si fara exces de cafea.

Stiai?

Sistemul imunitar depinde in proportie de 70% de activitatea tractului digestiv. Altfel spus, prin intermediul bacteriilor prietenoase din tractul digestiv, flora intestinala contribuie la imunizarea organismului, aparandu-l de tot felul de boli ce s-ar putea instaura din cauza scaderii imunitatii.

Sursa imagine: omnibiotics.com

 

Desi analizele sunt bune, ai o stare suspecta de rau sau alte simptome pe care nu ti le explici? De vina poate fi starea ta sufleteasca.

De fiecare data cand te enervezi, cand plangi, cand traiesti sentimente de furie, de frustrare, de insatisfactie, toate acestea se rasfrang asupra corpului fizic. Chiar medicii spun ca factorii psihologici influenteaza sanatatea organismului, perturbandu-i functiile. Si, din pacate, cu timpul, daca starea de nemultumire persista, pot sa se instaleze diferite boli.

Ce este somatizarea?

Se spune ca somatizezi atunci cand dezvolti simptome ale unor boli in lipsa unei cauze medicale, motivul fiind un dezechilibru mental sau emotional.






„Este dovedita relatia de interdependenta intre minte si corp, iar suferintele emotionale neprocesate si reprimate pot fi cauzele multor afectiuni fizice. Ba mai mult, toate afectiunile psihice pot sa aiba un ecou in corpul fizic prin diferite simptome cum ar fi migrenele, greata, crampele, ameteli, arsuri in piept, intepaturi in brate si altele.

Sunt multe persoane care vin la cabinet pentru psihoterapie dupa ce au fost deja la medici si au facut analize pentru a depista cauzele unui anumit simptom care se reflecta in corpul fizic si care nu a fost diagnosticat, pentru ca din punct de vedere clinic sunt perfect sanatoase”, explica Lorena Luchian, psiholog.

Persoanele sensibile sunt cele mai afectate

Suntem diferiti si nu reactionam la fel in situatii similare. Ceea ce pentru unii e un capat de tara, pentru altii n-are nicio insemnatate. Asa se face ca depasim mai usor sau mai greu anumite momente nefaste in functie de felul cum suntem construiti trupeste si sufleteste.






Daca o persoana optimista, cu energie pozitiva, care are incredere in ea tinde sa nu puna la suflet orice, altcineva, care gandeste negativ, se poate framanta zile in sir pentru cele mai banale necazuri.

Somatizarea este practic o compensare, o exteriorizare, o reactie a corpului care exprima astfel emotiile tale negative coplesitoare, de angoasa, de neputinta. Te doare capul sau stomacul, iti apar iritatii pe piele sau dezvolti psoriazis, ai senzatia ca te sufoci, suferi de ameteli, atacuri de panica, palpitatii, dezvolti ticuri, toate ca raspuns al corpului la stresul pe care il percepi la nivel mental, justificat sau nu.

Atunci cand simptomele de care suferi nu au o explicatie medicala, cere sfatul unui psiholog sau apeleaza la terapii alternative de echilibrare energetica, precum yoga sau acupunctura.

Ce solutii avem la indemana pentru a reusi sa ne controlam emotiile?

Controlul emotiilor si al suferintelor este un subiect amplu. Cere, in primul rand, asumarea lor si intoarcerea privirii in interior pentru a lucra cu ele. Cadrul cel mai potrivit este psihoterapia, dar si tehnicile de relaxare sunt indicate pentru detensionarea psihosomatica.

Sofrologia, yoga, exercitiile de respiratie, relaxarea musculara progresiva sunt doar cateva dintre metodele care ne pot ajuta sa eliberam tensiunile fizice, psihice si emotionale care ne afecteaza starea de bine.

Expert: Lorena Luchian, psiholog si sofrolog, Centrul Medical Medsana.