Pisica mea este bolnava?

 
Pisica mea este bolnava?
Pisica mea este bolnava? Pisica dumneavoastra nu pare deloc in forma, dar nu stiti daca este vorba de ceva trecator sau daca trebuie sa o duceti la medic. Intrebarile si sfaturile de mai jos va pot ajuta sa va orientati, dar nu pot inlocui vizita la veterinar.


Pisica mea este bolnava daca varsa?

Luati in consideratie urmatoarele intrebari:

Vomita uneori ghemotoace de par sau de iarba?

Periati-o si va inghiti par mai putin. Iarba, insa, ii serveste drept purgativ.

Regurgiteaza o parte din mancare, imediat ce-a terminat-o?

Este lacoma si mananca prea repede, impartiti-i mancarea in mai multe portii.

Ati observat urme de sange?

Ar putea fi vorba de o maladie digestiva, care trebuie tratata de urgenta. Consultati medicul!

Si-a pierdut constienta, a avut vreun accident?

Daca este inconstienta, acordati-i primul ajutor si consultati medicul!

Este apatica si se ascunde intr-un loc intunecos, are convulsii?

Exista riscul sa se fi otravit, actionati rapid. Consultati medicul!


Pisica mea este bolnava daca a pierdut in greutate de curand?

Luati in consideratie si urmatoarele intrebari:

Se scarpina puternic, in mod frecvent?

S-a infestat cu paraziti intestinali (tenie), din cauza puricilor. Tratati-o!

Bea mai multa apa ca de obicei?

Sufera de tulburari renale sau hepatice, ori de diabet. Consultati medicul!

Are febra? Are abdomenul umflat?

Risc de maladie infectioasa grava, mai ales daca este tanara. Consultati medicul!

Refuza sa manance, mai mult de 24 de ore?

3 sau 4 zile de nemancare pot provoca leziuni hepatice. Consultati medicul!


Pisica mea este bolnava daca are diaree?

Luati in consideratie urmatoarele intrebari:

Ati observat urme de sange in fecale?

Ar putea fi o tulburare grava, insotita de deshidratare. Consultati medicul!

Vomita in mod persistent?

Daca nu este vaccinata, poate ca a contractat o afectiune virala grava. Consultati medicul!

Pofteste la lapte, a mancat vreun aliment special?

Nu digera laptele si ar putea fi alergica la anumite alimente.

In afara de diaree, starea pisicii este normala?

S-ar putea sa aiba viermi si trebuie deparazitata intern. Daca aveti indoieli, consultati medicul!


Are probleme deosebite?

Daca da, luati in consideratie si urmatoarele intrebari:

Pare sa urineze cu dificultate?

Are o infectie urinara si este necesar imediat un tratament. Consultati medicul!

Persista starile de voma?

Daca are si diaree, exista riscul de otravire sau de tifos. Consultati medicul!

Este femela si gestanta?

Poate ca nu poate sa fete. Chemati medicul veterinar!

Are probleme de defecare? Este constipata?

Dati-i o lingurita de ulei de parafina. Fara rezultat? Consultati medicul!


Pisica mea este bolnava daca gafaie sau respira cu dificultate?

Luati in consideratie si urmatoarele intrebari:

A cazut sau a avut un accident?

Daca este inconstienta, acordati-i primul ajutor. Consultati medicul!

Este cald si se sufoca din cauza caldurii?

Stropiti-o repede cu apa sau inveliti-o cu un prosop inmuiat in apa rece.

Haraie din gat si se loveste cu labele peste bot?

Ar putea fi vorba de un corp strain infipt undeva. Incercati sa-l scoateti. Daca nu puteti, consultati medicul!


Pisica mea este bolnava daca tuseste sau stranuta?

Luati in seama si urmatoarea intrebare:

Ii curg ochii si nasul?

Sufera de gripa sau de clamidioza. Consultati medicul!


Are un comportament neobisnuit?

Daca este prea linistita, s-ar putea sa fie deprimata. Incercati sa va jucati mai mult cu ea.
 

Varicele: factori favorizanti de dezvoltare, simptome si tratament

 
Varicele: factori favorizanti de dezvoltare, simptome si tratament
Viata fara varice ar fi cu mult mai frumoasa avand in vedere ca acestea sunt inestetice si vin cu simptome absolut neplacute. Boala varicoasa, potrivit studiilor de specialitate, complica stilul de viata a peste 60% dintre femeile din Romania si a aproximativ 30% din populatia tarii.

Specialistii definesc varicele ca fiind „dilatatii patologice si permanente ale venelor ce apartin sistemului venos superficial”. De cele mai multe ori boala varicoasa se manifesta la nivelul membrelor inferioare.

Cauza care duce la aparitia varicelor consta in insuficienta venoasa. La modul general, primele manifestari ale bolii varicoase sunt semnalate inca de la varste fragede.

Femeile incep sa se confrunte cu aceasta boala, de regula dupa varsta de 30 de ani. De altfel, studii in domeniu demonstreaza ca in comparatie cu barbatii femeile sunt de 4 ori mai mult predispuse acestei boli.

Sa stai departe de boala varicoasa presupune sa adopti un stil de viata ordonat si sa privesti cu interes catre propria sanatate. Aparitia varicelor ar trebui sa fie privita ca un semnal de alarma, deoarece netratate acestea pot duce la complicatii foarte grave.


Factorii favorizanti ai aparitiei varicelor...

Dintre factorii favorizanti ai aparitiei varicelor, fara indoiala, jobul poate fi inclus intre primele locuri deoarece un serviciu care presupune statul prelungit in picioare poate duce la aparitia bolii.

Un alt factor ce poate declansa boala este efortul muscular intens desfasurat pe o lunga perioada de timp. Caldura si umiditatea in exces pot duce, de asemenea, la aparitia varicelor.

Sa ai kilograme in exces, presupune ca acestea sa apese asupra membrelor inferioare fapt ce duce la aparitia unor tulburari neuroendocrine si metabolice, practic la adancirea leziunilor peretelui venos.

Dintre femeile care dezvolta aceasta boala un procent insemnat il reprezinta cel al femeilor insarcinate deoarece la acestea creste presiunea intraabdominala.

Nu in ultimul rand, dintre factorii favorizanti se identifica cei genetici cu o prezenta in peste 80% dintre cazuri. Asadar, evitandu-se suprasolicitarea gambelor, sedentarismul, constipatia cronica si alti factori pe care i-am amintit anterior se poate evita aparitia varicelor.


Simptomele bolii varicoase...

In general aparitia varicelor este insotita de o senzatie de disconfort si greutate la nivelul membrelor inferioare. In faza incipienta persoana afectata poate avea si senzatii de arsura la nivelul picioarelor. Nu in ultimul rand, picioarele se umfla si zonele afectate devin dureroase.


Tratamentul varicelor...

Sa previi varicele este ideal, insa atunci cand apar trebuie sa se faca tot posibilul pentru a fi tratate si indepartate. Metodele de tratament pentru varice includ: scleroterapia venectazii, scleroterapie ghidata ecografic, flebectomii simple, stripping inversant, chirurgia cu laser endovenos sau chirurgia cu radio frecventa. In functie de gravitatea bolii varicoase un specialist va indruma pacientii catre alegerea celei mai bune solutii.

Totusi, daca vrei sa citesti mai multe informatii despre tratamentul varicelor, am gasit acest site, unde poti afla informatii complete despre tot ce tine de varice.
 

Alimente dietetice potrivite pentru iarna

 
Lapte de cocos - aliment dietetic potrivit pentru iarna
Sezonul rece nu trebuie sa fie sinonim cu alimentatia grea, nesanatoasa si ingrasatoare. Iata cateva alimente dietetice potrivite pentru iarna!

Este drept ca ne alinam tristetea si disconfortul produse de iarna cu mese bogate si cat mai intinse, dar nu este obligatoriu ca numai mancarurile grele sa fie pe lista de „invitati” la ospat.

Micul dejun si cina sunt doua mese foarte importante, pe care le puteti folosi intru pastrarea sanatatii si siluetei consumand cateva alimente dietetice potrivite pentru iarna.


CRESON...

Cunoscuta sub numele de nasturel, aceasta planta-condiment cu frunze de un verde-inchis este una dintre cele mai hranitoare din categoria ei aromatica.

Este o sursa nemaipomenita de betacaroten, vitamina C, calciu si potasiu. O cana cu frunze de creson are doar 5 calorii. Oricare ar fi soiul - de gradina, de apa sau cel timpuriu - frunzele cresonului dau un gust piperat mancarii. Il puteti folosi la salate, mancaruri de legume sau fripturi.


IAURT GRECESC...
Acest sortiment de iaurt este inca o noutate pe piata noastra si numele sau nu se refera la provenienta produsului pe care il luati de pe raft, ci la reteta de preparare a iaurtului respectiv, care presupune o anumita consistenta si textura. Iaurtul grecesc are mai multe proteine decat cel normal, astfel incat ne asigura senzatia de satietate un timp mai indelungat.


NUCI DE MACADAMIA...

Din categoria alimentelor dietetice potrivite pentru iarna fac parte si nucile de macadamia. Nu sunt prea populare la noi, dar oricine le incearca se indragosteste de ele pe loc. Va aduc grasimi bune si se pare ca ajuta la scaderea colesterolului din sange. Sunt pline de omega 3 si 6, vitamina E si antioxidanti, iar 10-12 bucati au in jur de 200 de calorii, fiind potrivite pentru o gustare.

Cititi si: Indulcitorii, buni sau rai?


SEMINTE DE FLOAREA-SOARELUI...

Ca sa va bucurati de beneficiile lor, trebuie sa le mancati crude. Da, sunt mai greu de curatat (si de acceptat la gust, ce este drept), dar acum le gasiti si sub forma de miez in magazine. Ca sa va convingeti mai repede, aflati ca sunt o sursa excelenta de vitamina E, proteine vegetale si acid folic! Protejeaza sistemul imunitar, previn imbatranirea si aparitia cancerului si va fac pielea si parul sa straluceasca. O mana de seminte (35 g) are in jur de 200 de calorii, fiind numai bune pentru gustarea dintre pranz si cina.


MIERE...

Pentru indulcit ceaiul de dimineata, este grozava! Sau de luat o lingurita pe stomacul gol, mai ales in perioadele de stres - va unge „instalatia” afectata de sucurile gastrice. Aceasta comoara a stupului intareste sistemul imunitar si se lupta din toate puterile ei antimicrobiene sa va readuca starea de sanatate cand aveti probleme. Numai ca trebuie sa aveti grija: nu o adaugati niciodata in lichide mai fierbinti de 40 de grade Celsius pentru ca devine toxica si nu consumati mai mult de doua lingurite pe zi pana in pranz, fiindca aceasta cantitate va aduce pana la 50 de calorii.


LAPTE DE COCOS...

Ati putea sa inlocuiti laptele de vaca cu acest aliment exotic, numai ca o sa se simta la buzunar. Dar merita, fiindca cercetarile au demonstrat ca acizii grasi din laptele de cocos accelereaza metabolismul, ducand chiar la scaderea in greutate. Totusi, daca in magazinul unde va faceti cumparaturile exista mai multe sortimente, cititi cu atentie etichetele si alegeti-l pe cel mai sarac in calorii!


FICAT...

Are, intr-adevar, un nivel ridicat de colesterol, dar vine cu mai putin calorii decat orice bucata de carne (200 de calorii la portia de 150 g), plus ca este plin de vitaminele A, B12, B9 (acid folic), fier si niacina (participa la metabolismul lipidic, glucidic, proteic si mineral, atenueaza riscul aparitiei afectiunilor cardiovasculare si scade nivelul trigliceridelor din sange).

Cititi si: Alimentatia diabeticului


POMELO...

Si pomelo face parte din categoria alimentelor dietetice potrivite pentru iarna. Acest fruct va aduce putine calorii (o cana cu pulpa are in jur de 70 de calorii), multi antioxidanti (150 g de fruct asigura 130% din necesarul zilnic de vitamina C) si o cantitate ridicata de potasiu (410 mg la o cana cu pulpa), care mentine in echilibru tensiunea arteriala.


TERCI DE OVAZ...

Nu numai ca este foarte gustos si satios, dar va ofera multe fitochimicale, substante biologice active care protejeaza organismul de boli, imbatranire si deteriorare. Un studiu a scos la iveala ca persoanele care mananca ovaz la micul dejun consuma cu 30 la suta mai putine calorii la masa de pranz.


CIOCOLATA NEAGRA...

Ca sa va ajute cu adevarat, acest aliment trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa aiba cacao peste 80% si sa il mancati in cantitati mici (doua-trei patratele pe zi). Astfel, beneficiati de antioxidantii pe care ii contine si va satisfaceti pofta de dulce (si nu mai simtiti restrictiile dietei la nivel psihic).

Chiar daca este iarna, nu renuntati la doua principii alimentare care va ajuta si sanatatea, si silueta: beti foarte multa apa si incercati sa consumati zilnic cinci portii de fructe si legume!

Foto: www.degenfeminin.ro
 

Deshidratarea pielii iarna - ce este de facut?

 
Informatii despre deshidratarea pielii iarna
Frigul nu prea tine cu pielea, care este placut imbujorata cand este ger, dar in profunzime sufera. lata ce aveti de facut ca frumusetii voastre sa ii mearga bine pe timp de iarna!

Iarna, cea mai mare problema cu care se confrunta pielea este deshidratarea - senzatia ca tenul este uscat si tine. In plus, pot aparea iritatii insotite de descuamari si mancarimi, iar buzele si mainile au si ele de suferit. Sa vedem ce este de facut in functie de zona afectata!


Renuntati la alcool!

Este vorba de produsele cosmetice ce il contin si care sunt recomandate indeosebi tenurilor grase. Iarna insa, chiar si tenul gras are nevoie de o ingrijire mai delicata.

Inlocuiti, asadar, cremele si lotiunile astringente cu unele dedicate tenului sensibil, sarace in grasimi si alcool, dar puternic hidratante. Pentru tenul uscat, alegeti creme de fata grase, onctuoase. Produsele cosmetice folosite iarna este musai sa contina factor de protectie solara, in special daca va aventurati in zone inzapezite.


Scapati de roseata nasului!

Roseata apare pentru ca vasele de sange se dilata brusc cand scoatem nasul in aer rece, pentru a facilita circulatia periferica. Camuflati acest efect cu un fond de ten cu putere mare de acoperire. Iar cand intrati in casa dupa ce ati stat in frig, tineti pe nas cateva minute o batista umezita cu apa calda.


Feriti-va buzele de crapaturi!

Pielea fina a buzelor nu se crapa din pricina gerului daca, inainte de a iesi din casa, folositi un balsam de buze reparator (gasiti reteta aici) sau putin ulei de masline. Alegeti un ruj gras sau cremos si renuntati o vreme la cel rezistent la transfer, care usuca buzele.


Ingrijiti mainile pe timp de noapte!

Afara, desi le tineti in manusi, frigul tot ajunge la ele, plus ca frecarea cu tesatura le sensibilizeaza mai mult. Solutia este un fel de... cui pe cui se scoate: inainte de culcare, dati-va pe maini cu o crema grasa si purtati din nou manusi - de data asta, unele subtiri, din bumbac. Dimineata, veti avea maini catifelate, bine hidratate, gata sa infrunte o noua zi friguroasa.

Foto: www.unica.ro
 

Ce mananca si cat traieste ariciul?

 
Ce mananca si cat traieste ariciul?
Dintre toate animalele de pe Terra, cateva au reusit sa se adapteze foarte bine in casa omului. Sunt foarte multi oameni care au un catel sau o pisicuta, un papagal, niste pesti, un hamster, un porcusor de Guineea, o chinchilla sau poate chiar un dihor. Ce ar mai putea exista? Poate ne surprinde, dar unii prefera sa tina in casa si sa ingrijeasca... un arici.

Este o specie destul de comuna in Romania si totusi atat de putin vizibila. Si cum ar putea fi altfel daca este un animal nocturn? Da, poate trai si pe langa casa noastra, iar unii il tin chiar in interior.

Ariciul se adapteaza destul de greu la spatii inchise, va fi activ mai ales noaptea si va manca toate insectele care ii ies in cale.

Ce mananca ariciul? Mancarica de pisici este foarte buna din punctul lui de vedere, poate chiar si niste pepene sau fructe de padure pe care nu le va refuza niciodata.

ATENTIE: Nu ii dati lactate, ii plac, dar nu ii fac deloc bine la stomac si digestie.

Cat traieste ariciul? Daca va obisnuiti cu tepii lui si nu va doriti un animal pe care sa il mangaiati toata ziua, atunci puteti fi multumiti pentru ca ariciul va va tine companie peste 10 ani, cat este speranta de viata pentru specia lui.

Nu bruscati ariciul!

Lasati-l sa se obisnuiasca cu imprejurimile si cu compania celor din casa pentru ca, daca se simte amenintat, se transforma intr-o mica minge cu tepi, deloc agreabila. Tepii sunt, de fapt, fire de par supradimensionate, goale pe dinauntru, fara a fi otravitoare, dar care se desprind foarte greu.

Un arici este folositor pe langa casa, in special daca stati la curte, pentru ca va va scapa de o multime de insecte mici si reptile.

Expert: dr. Liviu Harbuz
 

Substantele hepatoprotectoare si regenerante ale ficatului

 
Informatii despre substantele hepatoprotectoare si regenerante ale ficatului
Impreuna cu intestinele, cu anumite portiuni din pancreas si cu vezica biliara, ficatul este implicat in procesarea nutrimentelor ajunse in organism.

Principala atributie a glandei hepatice este filtrarea sangelui provenit de la tractul digestiv, inainte ca acesta sa ajunga ulterior la celelalte tesuturi ale corpului. De asemenea, ficatul neutralizeaza toxinele, chiar si pe acelea provenite din medicamente. El are, deci - si o functie de aparare, anihiland substantele straine de corp, inutile sau daunatoare.

Ficatul recreaza proteinele necesare corpului din aminoacizii proveniti de la alimentele descompuse in tractul digestiv. Ficatul este implicat si in producerea de colesterol, lipide, lipoproteine si fosfolipide, dar si in metabolizarea zaharurilor si producerea de energie.

Ficatul este angrenat si in descompunerea hemoglobinei, eliminarea lichidului biliar si stocarea unor micronutrienti (vitaminele A si B12, oligoelemente etc.). Iar acestea sunt doar cateva dintre cele aproape 500 de functii indeplinite, cele mai multe esentiale pentru supravietuire.


Cum poate fi afectat ficatul?

Cu toata complexitatea si fenomenala sa capacitate de regenerare, ficatul poate fi grav afectat de afectiuni precum: hepatitele (inflamatiile in care sunt implicati virusii de tip A, B, C sau cele de origine non-virala), cirozele (complicate uneori prin ascita), cancerul (cel mai obisnuit este carcinomul hepatocelular, survenit in urma unei ciroze), calculii biliari, colangita sclerozanta primitiva (cu origini neelucidate si care produce inflamatii si cicatrizari la nivelul ductelor biliare) sau hemocromatoza (acumularea fierului la nivelul ficatului si altor organe, unde se produc, astfel, severe prejudicii).


Nutrienti si substante ce protejeaza ficatul

Pana la un punct, celulele ficatului se pot regenera. Din pacate, refacerea sa este impiedicata de catre aceiasi factori care i-au provocat si imbolnavirea: alimentatia bogata in grasimi, noxele de la locul de munca, abuzul de alcool, multimea toxinelor acumulate in organism, factorii ereditari etc. Nu putine sunt insa substantele chimice sau elementele care ii faciliteaza refacerea si functionarea:
  • Acidul alfa-lipoic este un antioxidant puternic ce stimuleaza productia de glutation si ajuta la absorbtia coenzimei Q10, amandoua fiind substante antioxidante. Fara acest acid, celulele nu pot folosi zaharul spre a genera energie. Organismul, insa, nu il poate produce in cantitati mari. Acidul alfa-lipoic este benefic pentru ficat deoarece il protejeaza contra radicalilor liberi si inlesneste eliminarea toxinelor. Este util in tratarea hepatitei, a cirozei, in cazurile de otravire cu metale grele sau cu produse chimice industriale.
  • Acidul folic ajuta la producerea de celule sangvine, vindecarea ranilor si formarea muschilor.
  • Acidul linoleic conjugat este o componenta principala a membranei hepatice si ajuta la refacerea acesteia.
  • Cromul este important pentru crearea de catre ficat a factorului de toleranta la glucoza.
  • Metionina este un aminoacid esential ce favorizeaza descompunerea grasimilor, prevenind astfel formarea depozitelor de grasime din ficat si artere. Ea neutralizeaza radicalii hidroxil, unii din cei mai periculosi radicali liberi.
  • S-adenozil-metionina este o sursa importanta de energie celulara, ce are si capacitatea de a regenera ficatul cirozat. Ea face parte din grupa de substante numite donatori de metal, actionand in stransa legatura cu acidul folic si vitaminele B6 si B12.
  • Silimarina, extractul din semintele de armurariu, a fost folosita secole intregi ca tratament impotriva bolilor hepatice. Ea apara ficatul de procesele oxidative, de toxine, de medicamente si de efectele alcoolului, ajutand la formarea de noi celule hepatice. Ea creste nivelul de glutation si contribuie la apararea organismului contra efectelor fumatului, a expunerii la radiatii si a chimioterapiei folosite in tratarea cancerului.
  • Ornitina este necesara pentru sistemul imun si functionarea ficatului, pentru refacerea si insanatosirea tesuturilor afectate, fiind sintetizata de organism din arginina.
  • Seleniul este utilizat in sintetizarea enzimei glutation peroxidaza, care neutralizeaza peroxidul de hidrogen (radical liber).
Schizandra, numita si fructul cu 5 gusturi, este o planta folosita de peste doua milenii pentru o gama larga de boli, fiind Inclusa in cea mai veche farmacopee chinezeasca. Este un protector hepatic exceptional, antlmutagenlc, antitoxic si anticancerigen, care protejeaza membranele celulare, previne necrozarea hepatocitelor, mentine nivelul de glutation, reduce nivelul transamlnazelor serice, stimuleaza sinteza gllcogenulul si reface tesutul hepatic, dupa hepatectomie.

Va recomandam sa cititi si:
 

Intoleranta la laptele de vaca

 
Informatii despre intoleranta la laptele de vaca
Intoleranta la proteinele laptelui de vaca, exprimata in mod variat din punct de vedere clinic, este frecvent intalnita.

Manifestarile digestive pot imbraca aspecte diferite, caracteristice fie unei boli diareice trenante sau cronice cu scaune moi si abundente, alcaline sau neutre, realizand un sindrom de malabsorbtie, fie unor enteropatii cu reactii de tip anafilactic, cu scaune lichide sau hemoragice, pana la starea de soc, dupa cum in unele forme sindromul digestiv sa se limiteze numai la manifestarile unor hemoragii oculte trenante, iar tabloul clinic sa fie dominat de simptomatologia unei anemii carentiale rezistenta la tratamentul martial.

Aparitia acestei intolerante poate fi mai frecvent intalnita la sugarii cu deficite imunitare, limfocitopenia insotind de regula acesti copii, ca si in cursul hipo sau a-beta-lipoproteinemiilor, afectiuni exceptionale de fapt.

Mai adesea aceste intolerante se intalnesc la sugarii cu antecedente personale sau familiale atopice.

Intoleranta este obisnuit particulara perioadei de sugar, iar debutul aparent al bolii poate surveni imediat sau la un interval scurt de timp de la introducerea in alimentatie a laptelui de vaca, astfel incat datele anamnestice, usor de recunoscut, pot aduce o contributie insemnata in sustinerea diagnosticului, atunci cand manifestarile clinice se confrunta cu semnele unei diarei trenante. Mai dificila apare stabilirea legaturilor etiologice cu formele in care manifestarile clinice sunt predominate de anemia feripriva rezistenta la tratamentul martial, determinata de hemoragiile oculte, care impun intai descoperirea si apoi interpretarea lor ca expresie a acestei intolerante.

Varsaturile, paloarea, cianoza cu racirea extremitatilor, hipotonia si hipotensiunea arteriala pot fi primele manifestari ale intolerantei insotite de stare de soc, mai frecvent posibile cu cat sugarul este mai mic, dupa care tabloul clinic se continua prin simptomatologia unei diarei cronice cu scaune moi si abundente insotite sau nu si de sangerari.

Alteori debutul poate fi mai sters, dar in timp sa se accentueze manifestarile sindromului de malabsorbtie, reprezentat din punct de vedere al tulburarilor digestive prin scaunele unei diarei cronice, meteorism abdominal si anorexie, carora li se pot asocia un sindrom de deshidratare, alte manifestari alergice obisnuit cutanate, paloarea, edemul, starea de agitatie si in timp subnutritia copilului exprimata prin carentele proteice, ferice, vitaminice, ac. folic etc., hipotrofia copilului putand evolua pana la tabloul caracteristic sindromului de malnutritie severa.

Ca manifestari clinice si biologice mai pot fi semnalate: hepatomegalia, intoleranta secundara la gluten, osteoporoza si acidoza metabolica.

Biopsia intestinala releva obisnuit o arhitectura normala a vilozitatilor intestinale, dar si prezenta in exces a eozinofilelor in lamina propria.

Diagnosticul intolerantei la proteinele laptelui de vaca se contureaza din datele anamnestice in legatura cu debutul ei si introducerea laptelui de vaca, antecedentele personale si familiale privind alte manifestari atopice, simptomatologia clinica a bolii, testul de incarcare la proteinele laptelui de vaca si testul de transformare limfoblastica. Prin acest test specialistii au putut identifica intoleranta respectiva fie la lactalbumine fie la lactoglobuline.

Moartea sugarului poate surveni repede, ca urmare a agresiunii socului, obisnuit rar intalnita sub aceasta forma, sau in timp, consecutiv carentelor determinate de denutritia copilului, tulburarilor metabolice secundare sau suprainfectiilor, daca laptele de vaca nu a fost la timp suprimat din alimentatie.

In general insa evolutia bolii este buna, intregul tablou clinic amendandu-se dupa scoaterea din alimentatie a laptelui de vaca si inlocuirea lui cu lapte uman, desi in tratamentul lor unii specialisti recomanda corticoterapia, cu rezultate uneori favorabile, sau desensibilizarea copilului prin administrarea in cantitati mici si crescande a laptelui de vaca, scoaterea din alimentatie a laptelui de vaca fiind totusi masura cea mai utila.

Va recomandam sa cititi si:
 

Mucoviscidoza: diagnostic, tratament, evolutie

 
Mucoviscidoza: date etiopatogenice, manifestari clinice, diagnostic, tratament, evolutie
Mucoviscidoza, cunoscuta si sub denumirea de fibroza chistica de pancreas, boala genetica cu transmitere recesiva de tip homo sau heterozigot, se caracterizeaza prin leziuni anatomo-patologice legate de obstructia canaliculelor mici printr-un mucus vascos, extrem de bogat in glicoproteine si imprastiat la nivelul intregului tract digestiv cu glandele sale anexe, ca si la nivelul sistemului respirator, interesand bronsiolele si sinusurile, interesand de fapt toate glandele mucoase.

Mucoviscidoza este o boala in care exista o disfunctie generalizata a glandelor exocrine, cu defect de transport electrolitic, care explica cresterea concentratiilor de CI si Na in saliva glandelor parotide, in sudoare, in secretia lacrimala, insotit de scaderea si a secretiei apei si bicarbonatilor la nivelul pancreasului. Este vorba in acelasi timp de un deficit al glandelor seroase de reabsorbtie a CINa la nivelul canalelor lor excretorii.

Mucoviscidoza este afectiunea care se manifesta printr-o patologie exprimata de o simptomatologie care afecteaza: aparatul respirator, printr-o patologie de aspect inflamator cu caracter repetitiv; aparatul digestiv, printr-o diaree cronica cu steatoree, sau in perioada de varsta foarte mica prin disfunctii digestive pana la tabloul clinic al unui sindrom obstructiv; cresterea si dezvoltarea copilului, printr-o tulburare accentuata in timp a acestor procese; precum si continutul electrolitic sudoral, prin cresterea lui anormala.

In raport cu caracterul homo sau heterozigot al anomaliilor transmise, mucoviscidoza poate sa se profileze, in asemenea conditii, printr-un complex de manifestari, sau numai prin predominenta unei simptomatologii din partea aparatului respirator sau digestiv, dupa cum, in jur de 50% din purtatorii unor asemenea stigmate genetice pot fi aparent sanatosi sau sa prezinte manifestari foarte sterse.


Cuprins articol:


Unele date etiopatogenice

Mucoviscidoza face parte din randul afectiunilor cronice cu incidenta majora, ocupand un loc important printre bolile de origine genetica.

Se apreciaza totusi ca mucoviscidoza se intalneste intr-o incidenta de 1 caz la 600 pana la 2000-4000 de nasteri, afectand cu predilectie populatia de origine europeana.

Asa cum s-a mai spus, este o boala cu transmitere genetica recesiva homo sau heterozigota, apreciata ca cea mai frecvent intalnita dupa diabetul zaharat, proportia heterozigotilor situandu-se intre 2-8% in sanul populatiei.

Formele homozigote sunt obisnuit cele complete din punct de vedere clinic, pe cand cele heterozigote pot prezenta aspecte de la formele inaparente sau foarte sterse, pana la cele predominent digestive sau respiratorii.

Patogenia bolii nu este pe deplin cunoscuta, dupa cum denumirea ei actuala este necorespunzatoare, iar incadrarea sa mai putin precizata. Exista tendinta considerarii mucoviscidozei ca boala metabolica, fiind apreciata ca o anomalie ce intereseaza toate glandele mucoase, ca o anomalie a glicoproteinelor lor prin care se explica vascozitatea acestor secretii, dar si a reabsorbtiei CINa de la nivelul canalelor lor excretoare, dovada excesul anormal al acestor electroliti in continutul sudoral, salivar etc.

Mucoviscidoza poate fi astfel considerata ca o boala generala, in cadrul careia modalitatile foarte variate ale manifestarilor ei se exteriorizeaza printr-o pluritate de forme clinice, respiratorii, cardiace, digestive etc., cele predominent digestive fiind raspunsul afectarii mai cu seama a activitatii secretorii exocriene a pancreasului, de unde si denumirea bolii de fibroza chistica a pancreasului.

Importanta problemei rezida tocmai din necesitatea unei mai bine cunoasteri a acestei boli si din recunoasterea precoce mai ales a formelor mai putin manifeste, in vederea asigurarii unei asistente medicale care sa contribuie la ameliorarea evolutiei lor. Din acest punct de vedere, de o mare valoare sunt testele din meconium aplicate ca metoda de rutina la toti nou-nascutii.


Manifestarile clinice ale mucoviscidozei

Manifestarile clinice ale mucoviscidozei sunt extrem de variate in raport cu aparatele si sistemele afectate, precum si cu caracterul lor mai mult sau mai putin intens, respectiv cu evolutia lor imediata sau in timp, mai mult sau mai putin grava.

Ca forme majore sunt recunoscute cele generalizate sau predominent respiratorii si digestive, existand si forme pure in cadrul carora manifestarile clinice pun in evidenta uneori suprafata unui aparat sau sistem, cum sunt spre exemplu formele sinobronsitice, cirotice, miocardice etc. In marea lor majoritate insa, aceste forme au comun deficitul de reabsorbtie a CINa din secretiile glandelor exocrine, evidentiat prin testul sudoral pozitiv.

Formele cu manifestari digestive au in general debutul cel mai precoce, uneori chiar din perioada intrauterina, simptomatologia lor facandu-se cunoscuta la nastere sau in zilele urmatoare printr-un sindrom ocluziv sau o peritonita meconiala. Retentia meconiala sau constipatia, varsaturile, distensia abdominala, icterul uneori, detresa respiratorie si starea de soc sunt cele mai frecvente semne prin care mucoviscidoza se poate face cunoscuta clinic la aceasta varsta.

Prezenta unui icter prelungit obstructiv, ca si suferinta hepatica, intalnite in perioada neonatala impune intotdeauna suspicionarea mucoviscidozei.

Manifestarile digestive ulterioare sunt predominate de tulburarile consecutive ale secretiei exocrine a pancreasului, care se exteriorizeaza, de cele mai multe ori din perioada de sugar, printr-o diaree cronica cu steatoree determinata de maldigestia si mai ales malabsorbtia exprimate de deficitul in fermenti pancreatici, cu consecintele lor in timp asupra starii de nutritie a copilului.

Malabsorbtia digestiva, avand un caracter global, este una din manifestarile cele mai insemnate ale mucoviscidozei, iar diareea cronica pe care o determina se diferentiaza totusi de celelalte diarei cu steatoree, cum este celiachia, pe de o parte prin totalitatea manifestarilor digestive, iar pe de alta parte prin simptomatologia mai mult sau mai putin manifesta ce se asociaza cu precadere din partea aparatului respirator.

Ca debut clinic, aceste forme nu sunt legate de modul de alimentatie al copilului, scaunele steatoreice putand sa apara in diferite perioade de varsta in raport cu intensitatea hiposecretiilor pancreatice exocrine.

Scaunele steatoreice se caracterizeaza prin mirosul lor fetid, numarul lor mai redus, volumul si cantitatea lor, bogatia in grasimi neutre si proteine si lipsa unor enzime proteolitice cum este chimotripsina.

Meteorismul si distensia abdominale sunt moderate; lipsesc sau sunt foarte rare crizele de deshidratare acuta; apetitul este in general pastrat, iar caracterul copilului mai putin modificat.

In timp, apar manifestarile sindromului carential hipoproteic, interesand starea de nutritie si dezvoltarea copilului.

Nu rareori manifestarile digestive se intrica cu cele ale aparatului respirator, prin aparitia in recidive a unor cataruri ale cailor respiratorii sau a unor pneumopatii de tip emfizematos. In evolutie mai este posibila aparitia unor sindroame ocluzive digestive, a colicilor abdominale si biliare in pusee si cel mai frecvent a prolapsului rectal, semn patognomonic pentru suspectarea mucoviscidozei.


Diagnosticul mucoviscidozei

Dat fiind faptul ca mucoviscidoza, ca boala genetica, este atat de frecventa, precizarea acestei anomalii se impune cat mai devreme posibil, prin depistarea ei inca din perioada de nou-nascut, prin folosirea curenta si in masa a testelor meconiale (B.M.-test meconium) prin care se permite cu usurinta aprecierea valorilor albuminei din meconium inainte de a se administra nou-nascutului primul sau pranz. Metoda, fara sa afecteze nou-nascutul, este putin costisitoare si are o valoare diagnostica importanta, stiindu-se ca bolnavii cu mucoviscidoza elimina prin scaune cantitati insemnate de proteine.

In formele manifeste si respectiv in cadrul diareilor cu steatoree, diagnosticul se contureaza pe baza datelor clinice amintite si a informatiilor anamnestice familiale, precizandu-se prin investigatii suplimentare, care sa ateste participarea suferintei pancreasului exocrin si a tulburarilor electrolitice privind secretiile glandelor exocrine, indeosebi a celor sudoripare.

Investigatiile efectuate vor trebui sa-si aduca o contributie insemnata si in stabilirea unor tulburari fiziopatologice, a modului in care starea de nutritie este afectata, precum si in aprecierea participarii si a altor aparate si sisteme.

Explorarea functiei exocrine a pancreasului prin tubaj duodenal este obligatorie, cu toate dificultatile intalnite in perioada de sugar, urmarindu-se determinarea valorilor bicarbonatilor si a unor enzime pancreatice din sucul duodenal. Pentru stimularea activitatii pancreasului se pot folosi secretina, 2 U/kg corp greutate, administrata i.v., in vederea aprecierii secretiilor de apa si bicarbonati si pancreozymin, 2 U/kg corp greutate i.v., pentru enzime.

In concordanta cu intensitatea insuficientei secretorii exocrine a pancreasului, fermentii sai pot lipsi in totalitate sau disociat. De obicei se remarca scaderea semnificativa a activitatii lipazei si amilazei si scaderea constanta a bicarbonatilor, scaderi accentuate putand interesa si activitatea chimotripsinei si a carbopeptidazei.

Deficitul enzimatic in chimotripsina sau tripsina poate fi pus in evidenta si prin testul Schwachmann, cu valoare orientativa, test ce consta din folosirea unui film radiologic sau fotografic peste care se pune o cantitate de materii fecale, pastrandu-se la termostat, ca apoi, dupa spalare, sa se urmareasca daca gelatina a fost hidrolizata sau nu.

Testul sudoral, prin care se pun in evidenta tulburarile electrolitice ale secretiei glandelor sudorale, este proba diagnostica de certitudine a mucoviscidozei, fiind pozitiv in 99% din cazuri. El este specific si constant modificat in toate formele clinice ale mucoviscidozei, fara sa se modifice in conditiile altor suferinte.

El este pozitiv, cu caracter specific pentru mucoviscidoza, cand continutul sudoral in CI si Na depaseste 60 mEq/l pentru fiecare din acesti electroliti.

Metodele de determinare a hiperelectrolitemiei sudorale sunt variate, calitative si cantitative.

Dintre testele calitative fac parte metodele care se bazeaza pe reactiile dintre nitratul de argint si CINa, folosindu-se medii sau hartii de filtru imbibate cu solutii de nitrat de argint, pentru ca apoi sa se detecteze excesul de CINa dupa procedeul testului dactiloscopic al lui Webb si Geiger.

Metodele cantitative urmaresc dozarea electrolitica a CI si Na din sudoarea recoltata, dupa stimularea sau nu a secretiei prin diferite procedee fizico-chimice si medicamentoase.

Ionoforeza pilocarpinica este metoda cea mai utila, principiul ei constand din introducerea de ioni exogeni prin piele cu ajutorul curentului electric, in vederea stimularii secretiei sudorale. Recoltarea sudorii mai poate fi facuta dupa metoda Schwachmann, metoda mult mai simpla fara sa necesite folosirea unor mijloace de stimulare a secretiei sudorale.

Testele de cercetare a tolerantei la xiloza D, ca si hiperglicemia provocata, arata pentru xiloza o excretie normala, intensa si o curba in limite adecvate pentru glucoza, spre deosebire de boala celiaca unde excretia xilozei este scazuta, iar eliminarea ei sub 10% din totalul ei in urmatoarele 9 ore de la administrare, curba hiperglicemiei provocate fiind aplatizata.

Cupele histologice din biopsia de mucoasa intestinala nu pun in evidenta modificari de aspect patologic ale vilozitatilor intestinale. In unele cazuri, biopsia mucoasei rectale poate sa puna in evidenta unele modificari histologice patologice ce constau din prezenta unor cripte glandulare deformate cu un mucus eozinofil, alaturi de unele celule proeminente si aglomerate in forma de pahar.

Investigatiile radiologice pulmonare obisnuite, completate cu cele bronhografice, detin o anumita importanta diagnostica si de apreciere mai ales a evolutiei si prognosticului pentru formele predominent respiratorii.

Examenele radiologice ale tractului digestiv, daca pot semnala unele imagini cu modificari si aspecte cu caracter patologic, ele nu aduc contributii semnificative in sprijinul diagnosticului mucoviscidozei.


Tratamentul mucoviscidozei

Tratamentul mucoviscidozei este complex si de durata, continuu, solicitand o excelenta si permanenta colaborare cu familia si copilul, in vederea sustinerii unei activitati digestive cat mai aproape de normal si a unei bune nutritii pe de o parte, iar pe de alta parte, avand in vedere componenta participarii respiratorii, o asistenta adecvata desfasurarii acestei activitati si de prevenire a infectiilor secundare cu care se poate complica, tratamentul initial obligand corectarea tuturor carentelor constituite.

Tratamentul insuficientei digestive a pancreasului exocrin priveste doua aspecte importante, unul dintre acestea adresandu-se unei terapii substitutive continue, iar celalalt unui regim dietetic adecvat.

Tratamentul substitutiv consta din administrarea unor preparate cu fermenti pancreatici de tipul Triferment, Cotazym, Festal etc., in doze de 4 pana la 14 drajeuri pe zi, un bun criteriu de urmarire a eficientei extractelor pancreatice si a limitarii dozelor fiind revenirea spre normal a scaunelor steatoreice.

Tratamentul dietetic rezida din asigurarea unui regim alimentar individualizat, echilibrat, hipercaloric, mai sarac in aport lipidic, lipsit de fainuri cu continut in gluten, suplimentat parenteral in vitaminele liposolubile si cu un aport mai mare in apa si sare, in mod deosebit in anotimpurile calde sau in perioadele febrile ale copilului.

Compensarea carentelor in Ca, fier si vitamina C, prin preparate farmaceutice, trebuie de asemenea inclusa in planul terapeutic.

Mai este recomandata de unii specialisti medicatia anabolizanta, atunci cand manifestarile pulmonare sunt ameliorate.

Starile cu tendinta la subocluzie pot beneficia de o medicatie mucolitica, dupa cum mai sunt recomandate spalaturile cu gastrografin, substanta de contrast folosita in unele examinari radiologice digestive.

In formele complicate cu ocluzie intestinala, cu sau fara invaginatie intestinala, tratamentul este de ordin chirurgical.

Formele de mucoviscidoza cu componenta respiratorie implica un tratament dezobstructiv al bronsiilor, folosind medicatia mucolitica dizolvata in apa distilata dar mai ales in ser fiziologic, sub forma de aerosoli sub cort sau masca, in cure de mai lunga durata.

Indiferent de forma predominent digestiva sau respiratorie, trebuie asigurate, in toate cazurile, masuri proiective eficiente impotriva infectiilor secundare frecvent posibile si mai ales din randul stafilococului, a florei gram negative sau a unor microorganisme fara patogenitate la varste mai mari, dar foarte grave la acesti copii indiferent de varsta lor, cum sunt: virusul citomegalic, pneumocystis carinii sau Candida albicans.

O data constituite, ele trebuie combatute cu toata energia.


Evolutia mucoviscidozei

Evolutia mucoviscidozei este conditionata de numerosi factori, ramanand inca o boala cu prognostic sever. Pe primul plan se situeaza intensitatea anomaliei si precocitatea manifestarilor ei clinice, alaturi de complicatiile legate de disfunctiile respiratorii, apoi cord-pulmonul secundar pe care il poate genera, sau in formele digestive, sindromul ocluziv, perforatiile sau peritonita secundara si sindromul de malnutritie.

Alaturi de acestea, de o mare gravitate se situeaza infectiile secundare prin germenii amintiti, foarte greu de invins.

Foto: www.romedic.ro
 

Implanturile dentare, metoda de imbunatatire a vietii

 
Cabinet dentar Timisoara
Pierderea dintilor poate fi cauzata de numerosi factori: carii profunde, infectii sau accidente.

Efectele negative ce apar in urma pierderii dintilor sunt multiple si afecteaza nu doar aspectul exterior ci si starea psihica a persoanei in cauza. Daca dintii lipsa nu sunt inlocuiti la timp se instaleaza inclinarea dintilor limitanti bresei, dintele opozant iese din alveola, au loc spatieri a dintilor anteriori edentatiei, intervine mobilitatea dintilor vecini edentatiei, sunt afectate gingia si osul alveolar, procesul de masticatie este afectat si implicit procesul de digestie.

Efectele psihice ce apar din cauza lipsei dintilor sunt numeroase, pacientii afectati pot dezvolta lipsa de incredere, dificultati de comunicare, dificutati de vorbire si chiar depresie.

Pentru a veni in ajutorul persoanelor care sufera din cauza lipsei dintilor medici dentisti au dezvoltat metode de tratament sigure, moderne care imbunatatesc considerabil viata pacientilor: implanturile dentare.

Tratamentul cu implant dentar este indicat pacientilor carora le lipsesc unul sau mai multi dinti, au o stare de sanatate buna si nu sufera de diabet zaharat sau alte boli ale sangelui. Implantul dentar poate fi efectuat dupa efectuarea unor seturi complete de analize si dupa efectuarea unui plan de tratament impreuna cu medicul stomatolog.

Inserarea implantului dentar nu este o operatiune foarte complicata si daca este bine realizata poate dura o viata intreaga. Echipa care realizeaza implantul dentar trebuie sa comunice foarte bine cu pacientul. Pentru efectuarea unui implant durabil medicii stomatologi au de urmat un protocol foarte strict, toate etapele (chirurgicala, osteointegrare si vindecare osoasa si relizarea a protezei) fiind atent monitorizate de acestia.

Clinica PastelDent din Timisoara, ofera pacientilor implanturi dentare confectionate din materiale precum zirkoniu si titan, care au ca scop imbunatatirea vietii pacientilor. Pachetele create de specialistii PastelDent includ monitorizarea atenta a tuturor etapelor, dar si consilierea pacientilor. Echipa formata din cei mai buni specialisti pune un accent deosebit pe controalele postoperatorii, care urmaresc vindecarea corecta a osului si tesutului moale ce inconjoara lucrarea. Acestia atrag atentia asupra importantei igienei orale in procesul de vindecare si sustin ca „trebuie mentinuta riguros si fara compromisuri”.
 

Tratamente faciale pentru ten gras

 
Tratamente faciale pentru ten gras
Tenul gras este cauzat de o secretie de sebum in exces care face ca suprafata pielii sa fie lucioasa. Excesul de sebum atrage murdaria si praful din mediul inconjurator, facilitand, astfel, aparitia punctelor negre, a cosurilor, a acneei. Partea buna a acestui tip de ten este faptul ca fiind un ten mult mai bine hidratat, se rideaza mai greu si isi pastreaza un aspect tanar mai mult timp, in comparatie cu alte tipuri de ten. Ingrijirea tenului gras trebuie sa fie speciala si trebuie avute in vedere mentinerea lui curata si controlul excesului de sebum.

Cititi si: Flori bune pentru ten.
  • Curatarea tenului trebuie realizata de doua ori pe zi, atat dimineata, cat si seara. Folositi un demachiant bland ce previne astuparea porilor si aparitia pustulelor. Demachierea trebuie urmata de aplicarea unei lotiuni tonice (astringente) care are rolul de a indeparta excesul de sebum.
  • Exfolierea tenului este recomandata de doua ori pe saptamana. Inainte de aceasta se poate face o baie cu aburi, iar dupa exfoliere pielea trebuie hidratata.
  • Mastile de ten - pentru tenul gras sunt recomandate cele pe baza de argila. Argila are proprietati de curatare si de tonifiere a tenului.
  • Eruptiile cutanate. Daca apar, este contraindicata atingerea sau stoarcerea pustulelor. Exista o gama larga de produse antiacneice disponibile pe piata. Dar este recomandata mai intai consultarea medicului dermatolog.
Oxyance apa termala 150 ml calmeaza tenul urban si ii ofera prospetime si vitalitate. Extrasa din inima muntilor Apenini, departe de orice forma de poluare, bogata in bicarbonat si calciu, apa termala Oxyance reda echilibrul natural al pielii. Picaturile fine tonifica si calmeaza tenul iritat. Poate fi folosita ca lotiune tonica, pentru a calma arsurile solare, pentru a fixa machiajul, pentru a revigora fata si decolteul.

Oxyance crema pentru ten acneic 50 ml purifica epiderma datorita extractului de propolis. Uleiurile de masline si migdale mentin pielea supla si moale.

Oxyance gel spumant de curatare pentru ten gras 200 ml purifica si remineralizeaza epiderma. Machiajul este indepartat in mod delicat iar pielea se simte intens curatata si improspatata.

Cititi si: Masti verzi pentru un ten superb.

Foto: cufarulcudichiseli.ro
 

HepatOPTIM

 
HepatOPTIM
Ficatul este un organ foarte important in organism, avand rol de filtru: purifica si elimina toxinele acumulate din alimentatie sau medicamentele de sinteza. De asemenea, ficatul mai are rol si in producerea bilei, a factorilor de coagulare a sangelui si a unor proteine si de depozitare a unor vitamine, minerale si a glucozei.

Atunci cand functia hepatica este afectata, pot aparea dezechilibre la nivelul intregului organism, provocand simptome ca oboseala, durerea in partea dreapta a abdomenului sau pierderea in greutate. In zilele noastre, nu doar adultii sunt expusi la un program solicitant, stres, alimentatie necorespunzatoare, dar si copiii.

Prin combinatia unica de L-ornitina L-aspartat si colina, HepatOPTIM contribuie la mentinerea functiei normale a ficatului si la metabolismul normal al lipidelor.

L-ornitina L-aspartat cu beneficii specifice: detoxifiere hepatica, efect antioboseala si incetinirea procesului de imbatranire.

Colina ajuta ficatul sa metabolizeze grasimile, actioneaza pentru reducerea acumularii de grasimi in ficat. Contribuie la eliminarea substantelor toxice si a metabolitilor inutili acumulati in organism si inlesneste functiile ficatului (ajutand la eliminarea toxinelor din organism) si ale vezicii biliare.

Compozitie: L-ornitina L-aspartat 100 mg si colina 35 mg x 40 comprimate.

Recomandari: HepatOPTIM contribuie la mentinerea functiei normale a ficatului si la metabolismul normal al lipidelor.

Mod de administrare: adulti si copii cu varsta peste 7 ani (1-2 comprimate) de 3 ori pe zi, administrate cu apa.


Avertisment!
Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical. Cititi pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse!


 

Masajul facial si beneficiile acestuia in timp

 
Masajul facial si beneficiile acestuia in timp
Despre beneficiile masajului facial am mai discutat si in trecut. Daca vreti un ten tanar, nu trebuie sa neglijati masajul facial. Acesta este o metoda simpla, dar eficienta, de prelungire a tineretii pielii. Prin miscarile sale sistematice mentine elasticitatea pielii si a muschilor fetei.

Daca este practicat corect, cu regularitate si in timp util, masajul facial poate asigura o revigorare vizibila a tonusului muschilor faciali, pielea mentinandu-si fermitatea. De asemenea, el actioneaza si impotriva depozitelor de grasime de sub piele si se indeparteaza stratul de celule moarte de la suprafata pielii. Prin masarea faciala este stimulata circulatia sanguina si activitatea glandelor sebacee.

Cititi si: Cele mai bune tratamente pentru ten


Multiple alte beneficii

Prin masaj se realizeaza calmarea fetei, obtinerea elasticitatii si supletii tenului, intarirea musculaturii, ridicarea pometilor, reducerea ridurilor, in special a celor de expresie, se relaxeaza si detensioneaza intregul organism, se normalizeaza circulatia sanguina si limfatica, se stimuleaza fibrele de colagen si elastina din tesut, se oxigeneaza celulele pielii etc.

Pentru a spori efectul masajului se recomanda si exercitii de gimnastica faciala (zambeste in oglinda, incordeaza si relaxeaza obrajii si muschii gatului, deschideti gura larg si apoi strangeti buzele, ridicati sprancenele si alternati privirea stanga/dreapta, rotiti ochii).


Automasajul facial

Inainte de masaj este important sa respectati ritualul zilnic de curatare (demachiere si tonifiere). Apoi, se recomanda aplicarea unei creme de fata, potrivita tipului vostru de ten, pentru a spori efectele masajului, in jurul ochilor si buzelor sunt indicate miscari circulare, intotdeauna dinspre interior spre exterior. Pe fiecare obraz, dar si in jurul decolteului si al gatului se executa miscari de netezire usoare, de jos in sus. Pe frunte se realizeaza mici cerculete, insistand pe zona tamplelor si pe cea dintre sprancene.

Cititi si: Masajul bebelusului

Foto: www.idealcontour.ro
 

Ce stii despre sarcina extrauterina?

 
Ce stii despre sarcina extrauterina?
Sarcina extrauterina sau ectopica apare atunci cand embrionul se implanteaza in alta parte decat in uter.


Ce stii despre sarcina extrauterina?

In mod normal dupa conceptie embrionul migreaza si dupa 6-12 zile se implanteaza la nivelul mucoasei uterine. Mai mult de 95% din sarcinile ectopice sunt sarcini tubare, implantarea avand loc la nivelul trompei. Implantarea poate sa apara si in abdomen, ovar, cervix si, mai nou, la nivelul cicatricii de cezariana.

Principalul factor de risc pentru sarcina extrauterina este afectarea trompelor, fie datorita unor antecedente de sarcina ectopica, fie datorita chirurgiei tubare sau abdominale. Alte cauze sunt anomalii de forma ale trompei, infectiile tubare si cele cu transmitere se#uala, fumatul, defecte de faza luteala, endometrioza, varsta inaintata a mamei etc.


Simptomele sarcinii extrauterine

Multe femei au simptome foarte putine sau chiar deloc, ce adesea le confunda cu simptomele unei sarcini incipiente. Simptomele ce apar cel mai frecvent sunt: amenoreea (lipsa menstruatiei) cu test de sarcina pozitiv, durerea pelvina sau abdominala care se poate asocia cu tulburari gastrointestinale, ameteala sau dureri de cap.

Daca apare ruptura tubara durerea poate fi localizata oriunde in abdomen si este severa. Alt simptom este sangerarea vaginala anormala sau spottingul, de regula de culoare maron/negricioasa, intermitenta sau continua, redusa cantitativ care poate fi confundata cu menstra.


Diagnosticul sarcinii extrauterine

Diagnosticul sarcinii ectopice se face de catre medicul obstetrician cu ajutorul ecografiei transvaginale si dozarii in dinamica a βHCG-ului. Atunci cand valoarea βHCG-ului este peste 1500 UI si sarcina nu se vizualizeaza in uter apare suspiciunea de sarcina ectopica. Sarcina extrauterina pune in pericol viata gravidei de aceea diagnosticul precoce inainte de ruptura tubara scade mortalitatea materna si face posibila alegerea manierei terapeutice!


Tratamentul chirurgical

Consta intr-o interventie laparoscopica sau chirurgicala clasica pentru indepartarea sarcinii ectopice. Clasic consta in rezectia trompei. Dupa tratament pacientele cu Rh negativ trebuie vaccinate in primele 72 ore!


Interventii nonchirurgicale

Tratamentul medicamentos sau cel endovascular prin embolizare sunt optiuni pentru pacientele asimptomatice, la care varsta sarcinii este mica si fac posibila recuperarea capacitatii reproductive. Persistenta sarcinii sau ruptura sunt considerate esecuri ale terapiei conservatoare si impun tratamentului chirurgical.

Expert: dr. Erna Stoian, medic specialist obstetrica-ginecologie. Foto: adevarul.ro