Sindromul mainilor reci: cauze, tratamente naturiste

 
Sindromul mainilor reci: cauze, tratamente naturiste
Mainile reci pot semnala o problema cu circulatia sangelui sau vasele de sange la mainile voastre. Sindromul mainilor reci apare ca rezultat al blocarii sau vasoconstrictiei vaselor de sange.


Cuprins articol:


Cauzele sindromului mainilor reci

  • Boala Raynaud este o afectiune in care unele zone ale corpului - cum ar fi degetele de la picioare, varful nasului si urechile - sunt amortite si reci din cauza temperaturilor scazute sau stres. Boala Raynaud apare mai frecvent la persoanele care traiesc in zone cu temperaturi scazute, astfel producandu-se excitarea patologica a centrilor vasculomotori ai cortexului cerebral, rezultand spasmul vaselor periferice.
  • Tumori sau malformatii vasculare care determina modificari de flux sanguin anormal intre vene si artere.
  • Traumatismele mainii, intalnite in diferite accidentele.
  • Arterioscleroza poate fi o cauza frecventa la bolnavii cu dereglari in metabolismul lipidelor, aceasta fiind o boala care determina ingustarea vaselor de sange la mana si degete.

Sindromul mainilor reci poate fi intalnit in...

  • Neuropatie periferica - afectiune a sistemului nervos periferic si poate aparea in diferite afectiuni: diabet zaharat, malnutritie si alcoolismu cronic. Din cauza modificarilor senzitive aparute la nivelul extremitatilor se poate intalni si senzatia de maini reci.
  • Anemie - afectiune in care nu exista globule rosii sanatoase suficiente pentru a efectua transportul de oxigen la tesuturi. Anemia epuizeaza organismul.
  • Degeraturi - apar atunci cand pielea si tesutul corpului sunt expuse la frig. Pielea devine foarte rece, zona degerata amorteste si devine palida. Degeraturile afecteaza, de obicei, zone mici mai expuse ale corpului, cum ar fi degetele de la maini, picioare, nas, urechi, obraji si barbie.
  • Hipopituitarism - prezinta urmatoarele simptome: hipersensibilitate la frig, oboseala, hipotensiune arteriala.

Metodele terapeutice ale sindromului mainilor reci

Sunt luate in considerare metodele terapeutice cele mai eficiente pentru pacient, acestea putand fi chirurgicale sau traditionale.
  • Consilierea este de ajutor pentru educarea pacientilor pe o serie de subiecte legate de comportament: igiena corespunzatoare a mainilor - hidratarea si ingrijirea corecta a pielii, dar si renuntarea la fumat. Doctorul poate prescrie medicamente care reduc riscul de blocare a vaselor de sange si imbunatatesc fluxul de sange prin maini si degete.
  • Blocantele canalelor de calciu. Sunt medicamente noi folosite pentru a relaxa muschii care in mod normal exercita presiune asupra vaselor de sange.
  • Antidepresivele si anticoagulantele ajuta la mentinerea unei cantitati corespunzatoare a fluxului sanguin necesar, impiedicand si coagularea sangelui, lucru esential in mentinerea unei circulatii corecte.

Tratamente naturiste pentru sindromul mainilor reci

  • Infuzia de ginkgo biloba, cat si extrasul din aceasta planta reduc senzatia de disconfort, iar caldura din membre dinamizeaza miscarile.
  • Macesele si cimbrisorul ajuta la imbunatatirea circulatiei sanguine, iar vitamina C asigura si imunizare in sezonul rece.
  • Va recomandam si folosirea plantelor cu efect vasodilatator: paducelul sau talpa gastii.
Foto: valentinbosioc.com



 

Sparanghelul: diversifica-ti meniul si intareste-ti inima!

 
Informatii medicale despre sparanghel si retete culinare cu sparanghel
Cu doar zece calorii si patru miligrame de sodiu, fara pic de colesterol si lipide, numai trei tulpinite de sparanghel asigura aproximativ 20% din nevoile cotidiene ale organismului de acid folic (element esential pentru sanatatea cardiovasculara), dar si, in doze respectabile, acizi grasi omega-3, vitaminele B6, A, E, K, precum si de calciu, fier, potasiu, cupru, mangan, seleniu...

Antioxidanta si antitumorala, contribuind la echilibrarea nivelul de glucide din sange prin metabolizarea corecta a zaharurilor si amidonului, sparanghelul era supranumit de francezi „hrana regilor” in timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea. Va prezentam in continuare patru retete culinare cu sparanghel pentru cardiaci.


Cuprins articol:

  • Salata-aperitiv cu sparanghel copt. Portii: 6, calorii: 43, grasimi: 2 g. Se incalzeste in prealabil cuptorul la 200°C. Se spala sparanghelul proaspat (800 g), sub jet de apa rece si se lasa sa se zvante. Se indeparteaza prin taiere sau rupere capetele inferioare ale tulpinilor, acolo unde culoarea paleste. Se intind tijele intr-o tava, lasand spatii intre ele (daca se ating, au tendinta sa se inmoaie in loc sa devina crocante). Se stropesc legumele cu o lingura si jumatate de ulei de masline, apoi se rostogolesc, ca sa se acopere cat mai uniform. Se presara piper alb macinat si sare dupa gust. Se lasa in cuptor cam zece minute, scuturand tava ocazional, ca sa se coaca uniform. Se servesc ca atare, reci sau caldute, stropite cu doua linguri de otet de mere de buna calitate.
  • Muschi de vita cu legume inabusite. Portii: 4, calorii: 430, grasimi: 7 g. Intr-o tigaie adanca, in doua linguri de ulei de masline se prajesc aproximativ cinci minute 450 g muschi de vita, taiat cuburi apoi se scoate carnea pe o farfurie. In acelasi recipient, se rumenesc o ceapa maruntita si un catel de usturoi zdrobit, apoi se introduc 225 g orez alb cu bob rotund (sortiment denumit si arborio, ce se gaseste in majoritatea supermarketurilor) si 750 ml supa de legume. Cand fierbe, se adauga 100 g mazare, cinci morcovi feliati, o tija de telina tocata, 100 g tije de sparanghel, 400 g rosii conservate taiate, patru linguri de busuioc maruntit. Se pune capacul si, dupa zece minute, se adauga cuburile de carne, lasandu-se sa mai fiarba inca pe atat.
  • Pilaf vegetarian in stil asiatic. Portii: 6, calorii: 220, grasimi: 2,5 g. Se incalzeste o lingura de ulei de porumb obtinut prin presare la rece intr-o tigaie neaderenta, la foc potrivit. Se pun o ceapa uscata mica, tocata, o cana cu orez nedecorticat, se calesc usor, apoi se adauga incet trei cani de apa (750 ml), un cub de condimente pentru supa faramitat, 250 g ciuperci si putina nucsoara. Se lasa in cratita acoperita, la foc mic, o jumatate de ora. Daca este nevoie, se mai toarna putina apa, astfel incat pilaful sa nu scada prea mult. Cam un sfert de kilogram de sparanghel se toaca marunt, indepartandu-se inainte partea lemnoasa a tulpinilor. Se adauga peste orez, se mai lasa cinci minute pe aragaz, la foc domol. La sfarsit, se orneaza cu patrunjel proaspat din belsug.
  • Paste cochilii cu somon rosu. Portii: 4, calorii: 489, grasimi: 12 g. Se rumeneste, in 30 g unt, o ceapa tocata, trecuta prin pudra de curry, se adauga 750 ml supa de peste, 250 g paste in forma de cochilii (in varianta italieneasca se gasesc sub denumirea de conchiglie), se reduce flacara si se acopera recipientul. Dupa cinci minute se pun 250 g bucati scurte de sparanghel proaspat (e buna si varianta congelata - se adauga dupa ce pastele au fiert la foc mic circa zece minute) si se lasa pana se inmoaie. Se amesteca 150 ml iaurt si doua linguri de faina de porumb, se toarna peste paste. Dupa cateva minute, se pun 400 g bucatele de somon rosu din conserva si un ardei gras galben copt si maruntit. Se fierb la foc mic, amestecand, doua-trei minute.
Bibliografie si credite:
  • Foto: gradina.acasa.ro
  • Bibliografie: Medicina naturista, nr. 3 (175), 2013.



 

Remedii cu roinita, coada-calului, leustean si telina

 
Remedii cu roinita (foto), coada-calului, leustean si telina

Cuprins articol:

  • Vinul de roinita, bun contra tulburarilor digestive. Persoanele care sufera de gastrita, ulcer, dispepsie sau de sindromul colonului iritabil pot apela la efectele calmante ale vinului de roinita. Acest preparat se realizeaza astfel: intr-un litru de vin natural de buna calitate se pun douazeci de linguri de pulbere de roinita, se lasa la macerat vreme de 21 de zile, intr-un loc intunecos si racoros, dupa care se strecoara. Se iau cate trei linguri de vin, inainte de masa de pranz si de cina. In plus, se recomanda evitarea rantasurilor.
  • Coada-calului: pentru oase solide. Femeile care au probleme din cauza osteoporozei, dar nu numai ele, trebuie sa consume cu regularitate coada-calului, sub forma de pulbere. Foarte bogata in magneziu si saruri de calciu, elemente care intaresc sistemul osos, planta stimuleaza totodata asimilarea acestor minerale de catre organism. Experiente efectuate in Federatia Rusa, unde vegetala se foloseste in fitoterapia traditionala din timpuri stravechi, au demonstrat ca fracturile se sudeaza de doua ori mai repede la persoanele care consuma des ceai de coada-calului si pulbere din aceasta vegetala. Doza ideala ar fi de trei lingurite de pulbere, cu cateva minute inainte de mesele principale.
  • Leusteanul creste imunitatea. Folosit mult in bucataria mediteraneana, mai ales in rasaritul Europei si in Orientul Mijlociu, leusteanul constituie un condiment nelipsit de la ciorbe, dar si un remediu natural care si-a dovedit eficienta intr-o gama larga de afectiuni. Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatelor respirator si reno-urinar, a sistemului endocrin si a celui imunitar. Studii efectuate la un centru medical din Ashkelon (Israel) au scos in evidenta ca persoanele care consuma cu regularitate leustean sunt mai putin expuse racelilor si rezista mai bine la modificarile climaterice.
  • Telina, prietena pielii. Un leac folosit inca din antichitate pentru limitarea afectiunilor dermatologice il constituie frunzele de telina. Se consuma sub forma de salate cu sare si zeama de lamaie, sau ca adaos la alte salate de sezon. Si studiile moderne au aratat eficacitatea frunzelor de telina in tratarea unor boli precum psoriazisul, sclerodermia, vitiligo sau dermatozele alergice.
Foto: laceainarie.com



 

Boala celiaca a copilului

 
Boala celiaca a copilului
Boala celiaca a copilului, sau celiachia, este considerata astazi aceeasi afectiune pe care la adult o intalnim sub denumirea de steatoree idiopatica, boala sprue netropicala, sau enteropatia la gluten.

In esenta, celiachia este expresia unei intolerante fata de gliadina glutenului continut in faina unor boabe de cereale si ale carei manifestari se fac cunoscute clinic printr-o diaree cronica cu steatoree (prezenta unei cantitati anormale de grasimi in fecale).


Cuprins articol:


Cauze

Desi rolul ereditatii nu este inca pe deplin definit, iar incidenta familiala variabila, factorii genetici nu trebuiesc catusi de putin neglijati, ca si riscul recurentei. Interventia factorilor genetici este considerata de tip poligenic sau dominant, cu o expresivitate variabila.

Substanta toxica, vinovata de determinarea anomaliilor histochimice ale vilozitatilor (pliuri de dimensiuni mici) intestinale consecutiv carora apar tulburarile de malabsorbtie (tulburare a absorbtiei intestinale), este gliadina continuta in glutenul unor boabe de cereale.

Gliadina este o molecula proteica bogata in glutamina si prolina. Se pare ca substanta toxica determinanta a bolii este legata de molecula mare a alfa gliadinei prin intreaga sa structura spatiala, iar actiunea sa toxica se considera ca un raspuns imunologic particular al intestinului fata de antigenul gliadinei, probabil printr-o relatie cu sistemul HL-A (compatibilitate a tesuturilor de origine diferita bazandu-se pe caracteristicile antigenice de care depinde succesul unei grefe), in care este angajat un raspuns de tip III, ca un fenomen Arthus, sau printr-o interventie imunitara celulara cu reactie intarziata.

Concomitent are loc interventia celulelor K (Killing-cells), a caror actiune se desfasoara la adapostul Ig M (anticorpii majori produsi in timpul raspunsului imun primar) circulante, in sensul ca ele sunt aduse pentru a se fixa si distruge celula epiteliala intestinala acoperita cu gliadina.

Aceste mecanisme imunologice lamurind in parte cunostintele actuale patogenice, ignoreaza rolul factorului constitutional, precum si cel al factorilor de mediu, alimentari, toxici sau infectiosi, pentru ca nu toti indivizii care consuma fainuri cu gluten fac celiachie. Din acest punct de vedere este de retinut ca un mare numar din copiii cu boala celiaca sunt purtatori de antigen tisular HL-A, dupa cum afectiunea este mult mai frecventa la copiii ale caror Ig A (anticorpi secretori majori) sunt mult scazute.


Simptome

Celiachia se manifesta clinic printr-o pluritate de forme, de la cele predominent digestive cu diaree cronica si scaune steatoreice, la cele cu debacluri diareice apoase, cu sindrom de deshidratare, la formele hemoragice sau predominent hipoproteice, pana la cazuri in care simptomatologia digestiva sa lipseasca, dar biopsia intestinala prin aspiratie sa evidentieze leziunile vilozitare caracteristice, iar manifestarile clinice sa survina cu mult dupa, uneori chiar in perioada de varsta adulta.

Boala celiaca are o evolutie progresiva, primele simptome aparand dupa un interval de timp mai lung sau mai scurt de la introducerea in alimentatie a preparatelor cu fainuri ce contin gluten. In corelare cu aceste momente se descriu si unele forme clinice in raport cu varsta copilului, existand totusi unele particularitati de manifestare la sugar fata de copilul mai mare.

In cele mai multe din cazuri primele manifestari apar dupa varsta de 3-4 luni, boala devenind evidenta intre 6 si 12 luni. Sunt cazuri cand debutul aparent al bolii se face cunoscut in perioada prescolara sau chiar de scolar.

Anorexia, scaunele diareice, varsaturile sunt semnele majore ale bolii. Scaunele sunt mai numeroase, de aspect grasos, de culoare alb-lucioasa si cu miros patrunzator, uneori usor ranced.

Diareea imbraca un caracter trenant, recidivant si apoi cronic, inregistrand la sugar uneori si episoade diareice cu scaune apoase si sindrom de deshidratare. La copilul mai mare scaunele sunt mai abundente, pastoase, lucioase si cu continut mai evident in grasimi.

In evolutie, boala angajeaza un sindrom de malnutritie, care se accentueaza in timp si devine aparent prin manifestarile cunoscute ale carentelor multiple: proteice, in vitamine liposolubile si fier. Astfel, aceste carente, in formele severe se pot face cunoscute prin edeme, anemie feripriva, convulsii ca manifestari ale hipocalcemiei (scaderea calciului in organism), semnele unui rahitism (afectiune care afecteaza procesul de dezvoltare al copiilor) carential sau ale unui sindrom hemoragic si intarziere in dezvoltarea staturo-ponderala.

Abdomenul devine destins, flatulent si balonat. Copilul este apatic, trist, prezentand si o intarziere evidenta a dezvoltarii psihomotorii. Tesutul muscular este hipotrofic si hipoton.

Riscurile fata de infectii sunt crescute, adeseori acestea imbracand un caracter mai grav.

In absenta unui tratament, evolutia bolii devine severa datorita accentuarii carentelor nutritive, carora li se pot asocia suprainfectiile precum si debaclurile diareice insotite de un sindrom de deshidratare si chiar colaps.

Se intalnesc si forme cu evolutie mai latenta, a caror simptomatologie este mai stearsa, iar carentele amintite cu intregul lor ansamblu de manifestari se desfasoara mult mai lent.

In perioada de stare scaunele copilului au un aspect caracteristic, determinat de volumul si cantitatea lor mare, culoarea si mirosul amintit, bogatia in sapunuri si acizi grasi si pH alcalin.

In evolutia sa intoleranta la gluten antreneaza aproape intotdeauna o intoleranta secundara a laptelui prin malabsorbtia grasimilor si maldigestia lactozei.


Diagnostic

Intoleranta la gluten angajand un sindrom global clinic si biologic de malabsorbtie, diagnosticul bolii celiace impune confirmarea acestui sindrom precum si originea lui, aspecte mai dificile ridicandu-le formele fruste si latente.

Investigatiile de laborator care pot interveni in confirmarea diagnosticului sindromului de malabsorbtie, in afara aspectului macroscopic al scaunelor steatoreice, constau din dozarea grasimilor din fecale si calcularea coeficientului de absorbtie a grasimilor, care la copiii cu celiachie inregistreaza valori sub 70%.

La acesti copii proba la xiloza (testul de incarcare) este anormala, iar testul sudoral este normal.

Cel mai bun test este cel terapeutic, care consta din suprimarea totala din alimentatia copilului a oricarui preparat sau produs ce contine gliadina, rezultatele favorabile neintarziind sa apara in urmatoarele 7-10 zile.

O deosebita valoare diagnostica si de urmarire in timp pentru conduita dietetica o prezinta examenul histochimic al mucoasei jejunale din aspiratul endobiospic, care va releva intotdeauna, pe suprafete mai mici sau mai intinse, o atrofie a vilozitatilor, cu mucoasa plata sau in mozaic, sau de aspect cubiform, insotita de infiltrate celulare formate din histiocite si elemente ale seriei albe.

Prezenta atrofiei totale sau subtotale cu infiltrate inflamatorii, reprezinta o conditie esentiala a diagnosticului. Frotiul din mucus poate permite eventuala depistare a unor lamblii, paraziti cu care adeseori boala celiaca se complica.

Alte investigatii de laborator, precum si cele radiologice osoase pot pune in evidenta manifestarile respective legate de intensitatea carentelor nutritive.

Examenul radiologic gastrointestinal poate pune in evidenta adeseori o hernie hiatala precum si dilatarea si hipotonia anselor intestinului subtire si a colonului cu un relief neregulat de mucoasa intestinala, frecvent ingrosata.


Tratament

Tratamentul celiachiei este strict dietetic, constand din suprimarea totala a glutenului din alimentatie pe o perioada foarte indelungata, de cativa ani si poate chiar pe toata durata vietii. Reluarea in alimentatie a produselor cu continut in gluten este permisa cel mai devreme dupa 2-3 ani, cu prudenta si numai in conditiile cand biopsia intestinala releva refacerea epiteliului intestinal, iar proba la gliadina si cea alimentara sunt tolerate.

In perioada initiala, tratamentul se va adresa si corectarii tuturor carentelor insotitoare, precum si infectiilor eventuale supraadaugate.


Evolutie

Evolutia celiachiei este conditionata in principal de precocitatea depistarii sindromului de malabsorbtie si indepartarea din alimentatie a factorului toxic, fiind cu atat mai severa cu cat sindromul se prelungeste si angajeaza tulburari in digestia si absorbtia si a altor substante nutritive, carente nutritionale accentuate, sau se complica cu infectii grave secundare.



 

Tumorile ficatului la copii

 
Tumorile ficatului la copii
Tumorile ficatului sunt rar intalnite in copilarie. Ele pot fi primitive si secundare, benigne si maligne. Dintre tumorile primitive ale ficatului fac parte: hepatoblastomul, carcinomul primitiv, sarcomul hepatic, hepatomul solitar benign, denumit si hamartomul, anomalie congenitala care se poate maligniza, hepatoamele multiple, toate acestea sunt cuprinse in grupul neoplasmelor; hemangioamele si limfangioamele; chistul solitar congenital, boala multichistica si fibroza hepatica congenitala, boli congenitale sau genetice. In randul tumorilor ficatului sunt cuprinse si chisturile parazitare.


Cuprins articol:


Tumorile primitive ale ficatului pot sa apara la toate varstele, ⅔ dintre ele fiind descoperite in primii ani de viata, cele mai multe insa din perioada de sugar si chiar de la nastere. Cel mai frecvent, ele se fac cunoscute clinic prin cresterea marcata a abdomenului si marirea de volum a ficatului, ale carui dimensiuni cresc in timp. Ficatul este de aspect tumoral, dur si nedureros, hepatomegalia fiind bine tolerata. De cele mai multe ori icterul lipseste, iar testele hepatice si transaminazele (transaminaze - substante biochimice care se gasesc in interiorul celulelor hepatice) sunt normale. Urografia (urografie - tehnica radiologica folosita pentru evaluarea sistemului genitourinar: rinichii, ureterele si vezica urinara), pentru diagnosticul diferential cu tumorile renale, este de asemenea normala.

Investigatiile radiologice selective efectuate in continuare cu ajutorul colecistografiei (colecistografie - radiografie a veziculei biliare cu ajutorul substantei de contact), colangiografiei (colangiografie - examen radiologic care permite vizualizarea veziculei si a cailor biliare), splenoportografiei (splenoportografie - examen radiologic vascular ce permite vizualizarea sistemului venos portal care conduce sangele din ficat in splina) si a angiografiei (angiografie - examen radiologic care permite examinarea volumului interior al unui vas sangvin, artera sau vena si ale ramurilor in care se imparte acest vas), ca si scintigrafia (scintigrafie - metoda de examinare imagistica prin care se obtine imaginea unui organ), vor putea defini mai degraba localizarile tumorilor respective si relatiile lor anatomice, in vederea alegerii eventuale a unei atitudini chirurgicale, diagnosticul lor de specificitate precizandu-se prin punctia biopsica (punctie biopsica - tehnica constand in introducerea unui trocar intr-un tesut viu si in prelevarea unui fragment din acesta pentru a fi supus analizarii si se efectueaza cand prelevarea trebuie sa se faca din profunzime) si laparotomia exploratorie (laparotomie - deschidere chirurgicala a abdomenului prin incizarea peretelui sau).

Dintre neoplasmele (neoplasm - proliferari excesive de celule anormale care seamana mai mult sau mai putin cu tesutul in care se dezvolta si sfarsesc prin a dobandi o autonomie biologica) hepatocelulare, hepatoblastomul (hepatoblastom - tumora maligna hepatica) si carcinomul (carcinom - tumora maligna dezvoltata pe seama tesuturilor epiteliale) primitiv par a fi cel mai des intalnite, desi incidenta lor reala la copil este extrem de mica.

Aceste tumori hepatocelulare adeseori se insotesc de hipercolesterolemie (hipercolesterolemie - crestere anormala a colesterolemiei, nivelul de colesterol din sange) si hiperlipidemie (hiperlipidemie - cresterea anormala a nivelului de lipide in sange), precum si de osteoporoza accentuata. De asemenea, in serul bolnavilor respectivi poate fi pusa in evidenta o fetoproteina alfa 2, care are o importanta deosebita pentru diagnostic.
  • Carcinomul primitiv a fost descoperit si la nou-nascut sau sugarul mic. Evolutia lui este foarte rapida, lipsita sau saraca in simptome caracteristice. Manifestarile clinice constau de obicei din marirea de volum a abdomenului si prezenta unei mase tumorale hepatice, a unei tumori intraabdominale, uneori nodulara, carora li se alatura in evolutie anorexia, varsaturile, anemia si casexia. De cele mai multe ori, in timp, se constituie metastazele (metastaza - raspandirea bolii de la un organ sau parte la un alt organ, sau parte neadiacenta cu partea bolnava) intrahepatice, ganglionare din zona portala, a mediastinului, pericardului, pleurei, plamanului etc. Prognosticul este intotdeauna nefavorabil.
  • Hepatoblastomul se intalneste cu o incidenta mai mare la copiii cu malformatii congenitale, putand in evolutie sa determine ocazional metaplazii (metaplazie - schimbare a structurii unui tesut in functie de modificarile mediului) scuamoase, hiperpigmentari cu melanina (melanina - substanta pigmentara inchisa la culoare, prezenta in piele, par, peri si membranele ochiului), sau pubertate precoce. Prognosticul pare mai bun decat al carcinomului, o parte din copiii operati supravietuind o perioada de timp indelungata.
  • Hepatomul solitar benign, denumit si adenomul benign, pare dupa unii specialisti mai degraba o anomalie de dezvoltare decat un neoplasm, desi unele dintre aceste tumori se pot maligniza. Manifestarile clinice lipsesc de cele mai multe ori, aparitia lor fiind conditionata de marimea lui, de cele mai multe ori inscriindu-se ca o descoperire intamplatoare la examenul necropsic.
  • Chistul solitar congenital, hepatic sau biliar, este de asemenea o tumora benigna, mai mult sau mai putin voluminoasa, intalnita mai frecvent la fete, descoperirea lui de fapt petrecandu-se cel mai des dupa adolescenta.
  • Hemangioamele hepatice pot fi de asemenea descoperite intamplator, numai formele mari, cavernoase, insotindu-se de unele manifestari clinice determinate de compresiunea pe care o exercita asupra ficatului.
Formele solitare accesibile pot si trebuie sa beneficieze de tratament chirurgical, tratamentul celor multiple rezumandu-se la roentgenterapie (roentgenterapie - tratament cu raze Rontgen, care se bazeaza pe proprietatea acestora de a fi absorbite partial la traversarea corpului omenesc si de a exercita astfel un efect fizic, chimic si biologic asupra tesuturilor prin care trec).

Foto: tf-liver-cancer.blogspot.com



 

Cum imi protejez ochii iarna?

 
Cum imi protejez ochii iarna?
Iarna aduce cu sine o serie de afectiuni care pot implica ochiul. Cea ma frecventa afectiune este conjunctivita. Conjunctivita se manifesta cu senzatie de corp strain, intepaturi si arsuri. Ochii sunt rosii iar secretia conjunctivala este abundenta si se aduna in coltul ochiului.

Aceste afectiuni pot fi cauzate de bacterii, virusuri, fungi, paraziti sau o conjunctivita de cauza virala. Conjunctivita in sine nu este grava, dar trebuie tratata la timp, cu mijloace specifice - tratament antibacterian, antiviral - de obicei local, sub forma de picaturi sau de unguent oftalmic.

Alta complicatie a conjunctivitei este keratita - extinderea infectiei la cornee si se manifesta cu simptome mai neplacute: scaderea acuitatii vizuale, dureri, lacrimare, fotofobie. Tratamentul trebuie urmat cu atentie.


Cuprins articol:


Alte afectiuni ale ochilor

In sezonul rece pot aparea inflamatii ale altor tesuturi oculare: episclerite, sclerite, uveite. Ochiul rosu, cu dureri, trebuie sa alerteze pacientul sa se prezinte de urgenta la medicul oftalmolog.

Descoperirea cauzei acestor infectii necesita analize multiple, ele putand fi infectii bacteriene, virale, parazitare, sinuzite, infectii buco-dentare.

Iarna, organismul este supus unui stres continuu cauzat de temperatura scazuta, vant si umiditate; impreuna modifica reactivitatea sistemului imun la unele persoane prin cresterea receptivitatii la agenti bacterieni, virali. Tratamentul este complex, cu antibiotice, preparate cortizonice, vitaminoterapie, antiinflamatoare nespecifice.


Oftalmia de zapada

Iarna, impatimitii sporturilor pot deveni victimele acestei afectiuni. Cauza oftalmiei de zapada este radiatia ultravioleta reflectata de zapada, care arde primele straturi de celule corneene.

Zapada reflecta 80% din radiatia UV si aproape se dubleaza expunerea. Este necesar sa purtati lentile care filtreaza radiatiile ultraviolete (ochelari de soare, lentile optice cu protectie UV), pentru protejarea ochilor.

Foto: sfatulparintilor.ro



 

Terapia prin iubire

 
Terapia prin iubire
Orice schimbare vine din interior spre exterior si ar fi bine sa va lasati invaluiti de aceasta miraculoasa si vindecatoare stare si sa vedeti cat de frumos vi se poate transforma viata daca iertati si iubiti. In trecut am discutat si despre lipsa iubirii, o boala cu milioane de victime.


Cuprins articol:


Iubirea inseamna iertare

Orice necaz sau boala din viata voastra este rezultatul unei lipse a iertarii. Cand nu puteti ierta pe cineva si pastrati resentimente, in voi se da o lupta: intre ego-ul vostru, creat de mintea care va spune sa nu iertati, sa pedepsiti persoana care v-a ranit si vocea inimii, care stie ce inseamna iubirea neconditionata.

Cum faceti distinctia intre ego si inima? Ego-ul se naste din teama, sfaturile sale va lasa intotdeauna intr-o stare de conflict interior, niciodata de pace. Iertarea va aduce o stare de liniste, de eliberare si fericire. Iertarea este un proces ce trebuie practicat tot timpul.


Aveti de ales intre iubire si frica

Daca ati fi mereu constienti atunci cand faceti alegerile din viata voastra, de la cele mai marunte pana la cele mai importante, ati putea trai fericiti si impliniti. Alegeti iubirea!

Cand vreti sa spuneti ceva, ganditi-va bine inainte: de ce vreti sa spuneti lucrul respectiv? Ce saditi acolo, in cuvintele acelea, iubire sau teama? Daca ati realiza ca teama nu exista, este doar o proiectie a mintii, v-ar fi mai usor. Inlocuiti gandurile negative cu iubire si intelegere. In fiecare dintre voi exista o sursa inepuizabila de iubire, doar ca nu toti stiu sa o acceseze.


  • V-ati imaginat vreodata cum ar fi lumea daca s-ar ghida numai dupa iubire? Daca toate faptele si vorbele noastre ar fi incarcate cu energia iubirii? Probabil asa ar arata Raiul pe Pamant.
  • Imbratisarile sunt un instrument vindecator, iar lipsa lor atrage si sustine boala, lucru demonstrat de atitudinea copiilor abandonati.


Recunostinta, un instrument vindecator al iubirii

Va propunem un exercitiu pe care sa-l practicati zilnic. In fiecare dimineata cand va treziti, incercati sa enumerati motivele pentru care sunteti recunoscatori. La inceput veti vedea lucrurile bune din viata voastra: sunteti sanatosi, aveti in viata voastra persoane dragi, aveti un serviciu, un acoperis deasupra capului etc.

In timp, veti vedea ca si intamplarile care nu sunt neaparat fericite sunt motive de recunostinta. Ele va ajuta sa evoluati, sa deveniti mai puternici, sa invatati. Ori de cate ori treceti printr-o situatie grea, incercati sa o acceptati.

Foto: www.fanpop.com



 

Masti pentru ten si tratamente corporale cu struguri

 
Masti pentru ten si tratamente corporale cu struguri
Strugurii contin substante benefice pentru sanatate, fiind bogati in minerale (calciu, fier, potasiu, fosfor) si vitamine (A, B). Struguri contin polifenoli si bioflavonoide, substante deosebit de folositoare frumusetii si sanatatii pielii.


Cuprins articol:


Tratamentele cosmetice pe baza de struguri au ca efect hidratarea, cresterea elasticitatii pielii, incetinirea imbatranirii si ameliorarea ridurilor deja existente. In trecut am discutat si despre remediile cu struguri.
  • Semintele de struguri, bogate in acid linoleic, contribuie la refacerea membranelor celulare, in timp ce pulpa lupta impotriva distrugerii colagenului si a elastinei din piele.
  • Polifenolii din struguri ajuta la sporirea nivelului intracelular de vitamina C si contribuie la intarirea vaselor de sange. Strugurii reduc actiunea nociva a radicalilor liberi.

Masti cosmetice pentru ten pe baza de struguri

Puteti prepara acasa masti pe baza de struguri, dar este important sa folositi fructele proaspete, neatinse de fermentatia alcoolica.
  • Pentru un ten cu pori dilatati si puncte negre, aplicati o masca din boabe de struguri zdrobite, lasati-o sa actioneze 15-20 minute, apoi clatiti fata cu apa calduta.
  • Pentru un ten uscat, preparati o masca hidratanta din cateva boabe de struguri zdrobite in care adaugati o lingurita de miere. Lasati-o sa actioneze circa 15 minute, apoi clatiti.
  • Strugurii contin substante cu proprietati miraculoase, antioxidante, ce au un efect de antiimbatranire, fiind folositi si in industria cosmetica.
  • Uleiul din samburi de struguri este restructurant, emolient, nutritiv, regenerant, hidratant, antioxidant. Uleiul din samburi de struguri este indicat pentru orice tip de piele.


Tratamente corporale pe baza de struguri

  • Uleiul din samburi de struguri presat la rece nu incarca pielea, patrunzand usor, hranind deopotriva pielea uscata sau sensibila, hidrateaza pielea grasa si regenereaza pielea matura, protejand-o de imbatranirea celulara. Uleiul din samburi de struguri este util in tratarea vergeturilor, ajuta la regenerarea pielii dupa epilare sau radere, este folosit cu succes in masajul anticelulitic.
  • Vinoterapia este un tratament inovator, care ajuta la eliminarea apei retinute in corp. Extractul din samburi de strugure si concentratul de alge marine folosite in vinoterapie ajuta la eliminarea toxinelor, la reducerea celulitei si la scaderea in greutate. Sedintele de vinoterapie se fac la salon, o data pe saptamana, dureaza aproximativ o ora, iar tratamentul consta in minimum sase sedinte.
Foto: ygen.my



 

Informatii despre dependenta de dulciuri

 
Informatii despre dependenta de dulciuri
Este perfect normal sa va placa dulciurile. Gustul dulce este cel mai placut si va creeaza o stare de bine. Dar cand pofta devine exagerata si aproape se transforma in dependenta, lucrurile iau o intorsatura deloc buna pentru sanatate si silueta. Asadar, descifrati care sunt cauzele care va imping spre aceste comportamente alimentare si sa invatati sa tineti dependenta de dulciuri sub control.


Cuprins articol:


Blocaje emotionale

De multe ori abuzul de dulciuri este un semn al unui blocaj emotional. Nu este de mirare ca femeile, atunci cand au deceptii in dragoste se refugiaza in consumul de inghetata si ciocolata, lucru care le face sa se simta bine pe moment, dar pe termen lung le zdruncina si mai tare increderea si le arunca intr-o depresie si mai mare.

De cele mai multe ori, nevoia de dulciuri vine ca o consolare dupa anumite stari: oboseala, suparare, stres, singuratate, tristete. Incercati sa va analizati starile si sa le controlati inainte de a devora toate prajiturile. Gasiti metode alternative care sa va dea o stare de bine: un film sau o carte buna, activitati fizice, plimbari in aer liber, discutii cu prietenii.

Incercati sa asociati dulciurile nu cu o stare de bine, ba dimpotriva. Excesul de zahar este otrava curata pentru organism. Consumul exagerat de dulciuri aduce cu el o serie de probleme: dureri de cap, balonare, tensiune arteriala, kilograme in plus, diabet, diaree sau constipare.


Trucuri pentru silueta

  • Nu sariti peste mese! Trei mese pe zi, intercalate de doua gustari va tin sub control glicemia, reducand pofta de dulciuri.
  • Cand vi se face pofta de ceva dulce, beti apa. De multe ori poate fi doar o senzatie de sete.
  • Nu faceti excese! Puteti gusta o bucatica de ciocolata, o lingurita sau doua din felia de tort, dar incercati sa va limitati la maximum 150 calorii de dulciuri.
  • Daca va place ciocolata, alegeti-o pe cea cu 85% cacao.


Carente in organism

De multe ori pofta de dulce poate aparea din cauza unor carente in organism. De exemplu, daca poftiti la ciocolata, corpul vostru are nevoie de magneziu - se gaseste in ciocolata, dar in cantitati mici. Apelati mai bine la sucuri de frunze verzi si corpul vostru va fi mult mai sanatos.

Mergeti la medicul de familie si intrebati-l daca este nevoie sa luati suplimente alimentare pe baza de magneziu. Daca va este pofta de produse de patiserie, este posibil sa aveti o lipsa de nitrogen in organism. El poate fi gasit in nuci, migdale, caju, canepa, muguri de pin, soia, precum si in legumele din familia fasolei.

Foto: www.mirror.co.uk



 

Informatii despre aparitia dintilor si alte dureri

 
Informatii despre aparitia dintilor si alte dureri
Orice durere a bebelusului vostru va ingrijoreaza si ati vrea sa stiti ce se intampla si cum il puteti ajuta pe cel mic sa fie sanatos si voios. Dentitia de lapte incepe sa apara in jurul varstei de patru-opt luni.

Sa vedem impreuna care sunt principalele simptome pentru a putea recunoaste daca este vorba despre aceasta situatie sau nu cumva va confruntati cu alta problema de sanatate si trebuie sa mergeti cu copilul la pediatru pentru un control mai amanuntit.


Cuprins articol:


Simptomele eruptiei dentare

Simptomele variaza de la un copil la altul (in functie de rezistenta la durere, imunitate, personalitate etc.) dar exista cateva manifestari comune ale eruptiei dentare la bebelusi. Printre acestea se numara hipersalivatia, irascibilitatea, iritatia si umflarea gingiilor, lipsa poftei de mancare, somn agitat, stare subfebrila (37-38 grade Celsius).

Orice stare febrila asociata eruptiei dentare trebuie investigata cu atentie intrucat poate avea o alta cauza. Mai pot aparea varsaturi si diaree, dar nu s-a stabilit o legatura exacta, asa incat daca apar aceste simptome, mergeti cu bebelusul la medicul pediatru pentru a afla cauza.

Micutul poate simti nevoia sa muste, suga si mestece orice ii iese in cale pentru a calma mancarimile si iritatiile gingiilor. De asemenea, se mai poate trage de urechi sau isi poate freca obrajii deoarece durerea de gingii se poate raspandi spre urechi si obraji.


Cum ii alinati durerea?

Ii puteti masa gingiile, cu un deget foarte curat frecati usor gingiile bebelusului. La inceput va fi reticent, dar se va relaxa, pe masura ce veti continua. Oferiti-i obiecte reci care pot fi mestecate. Materiale umede sau jucarii de prosop pot fi, de asemenea, de folos in calmarea durerilor. Exista jucarii speciale care pot fi tinute la frigider si pot fi date celui mic pentru a le musca si a-si calma gingiile.

Inelele de dentitie pe baza de silicon pot fi, de asemenea, foarte utile. In farmacii exista geluri speciale care se aplica pe gingiile bebelusilor si au rolul de a amorti zona si de a calma durerile. Daca durerile persista si micutul nu poate dormi deloc noaptea, doctorul poate prescrie sirop pe baza de ibuprofen.

Foto: community.babycenter.com



 

Masajul bebelusului

 
Masajul bebelusului
Masajul ii stimuleaza circulatia sanguina, ii relaxeaza si ii imbunatateste respiratia bebelusului. Masajul poate fi benefic in cazul durerilor provocate de colici, problemelor digestive si ii intareste bebelusului sistemul imunitar prin punerea in circulatie a limfei. Bebelusul care primeste masaj in mod regulat este mai apropiat si mai prietenos.


Cuprins articol:


Instructiuni pentru masarea bebelusului

Masarea bebelusului se face inainte sau dupa baie. Folositi un ulei special de masaj, fara conservanti, coloranti, parfum etc. Puteti prepara in casa un ulei de masaj din ulei de masline fiert la aburi peste care adaugati un flacon de vitamina A. Puteti folosi uleiul de migdale sau uleiul de seminte de struguri. Nu folositi uleiuri esentiale!

Temperatura in camera unde ii veti face masaj bebelusului trebuie sa fie in jur de 25 grade. Asezati bebelusul pe o suprafata plana si comoda, eventual pe masa de infasat, acoperita cu o patura si un prosop moale.


Pasii corecti pentru masarea bebelusului

  • Masarea bebelusului incepe de la picior spre corp. Talpile vor fi stimulate in special in interiorul lor pentru prevenirea instalarii platfusului.
  • Se continua cu masajul usor al piciorului, dinspre glezna, spre coapse. Gambele vor fi masate de la exterior spre interior. Se intind si se flexeaza, usor picioarele.
  • Mainile se maseaza incepand cu fiecare degetel, apoi cu miscari blande, de jos in sus, pana la axile.
  • Umeri se maseaza si ei cu miscari circulare.
  • Se asaza apoi bebelusul pe burtica si se maseaza spatele, de jos in sus, dinspre interior, spre exterior, spre umeri. Nu se exercita nicio presiune asupra coloanei vertebrale.
  • Intoarceti apoi bebelusul pe spate si masati-i abdomenul cu miscari blande, circulare, in sensul acelor de ceasornic. Masajul pieptului se realizeaza plasandu-va ambele palme pe piept, apoi incercand sa trasati cu ambele maini o inima imaginara, de jos in sus.
  • Puteti sa-i faceti celui mic si un masaj facial. Incepeti cu fruntea, executati miscari usoare, dinspre baza nasului spre tample. Porniti apoi de jos, dinspre barbie, spre urechi.
Pentru a fi remarcate efectele benefice, masajul bebelusului este recomandat zilnic din primele saptamani de viata si pana la inceputul perioadei in care incepe sa mearga.

Foto: www.vivaciousliving.com.au



 

Tratamente naturiste pentru bronsita cronica obstructiva

 
Tratamente naturiste pentru bronsita cronica obstructiva
Bronsita cronica obstructiva este a patra cauza de deces la nivel mondial, iar in SUA, a devenit chiar a treia cauza de deces, cu 12 ani mai devreme decat se prognozase! La nivel mondial, 210 milioane persoane sunt afectate de bronsita cronica obstructiva. Va prezentam in continuare cateva tratamente naturiste pentru bronsita cronica obstructiva.


Cuprins articol:


Doua remedii chinezesti

  • Se curata o capatana de usturoi, se strivesc cateii in piua, apoi se toarna peste ei 300 ml apa, lasandu-i la macerat peste noapte. In zori se strecoara lichidul si se inglobeaza doua linguri de miere si o lingurita de pudra din radacina de ginseng. Se iau cate trei lingurite de preparat pe zi, inaintea meselor principale.
  • Cel de-al doilea leac asiatic se obtine din 5 g frunze de mustar, 5 g frunze si zece seminte prajite de ridichi, 5 g coaja de portocala uscata si 5 g de radacina de lemn-dulce. Toate ingredientele se maruntesc si se pun in 250 ml apa. Se fierbe amestecul cateva minute, apoi se da vasul deoparte si se lasa sa se raceasca. Se strecoara si se bea acest decoct peste zi, in trei reprize.

Doua prisnite care usureaza respiratia

Prisnita = compresa din panza inmuiata in apa rece, stoarsa bine si aplicata pe locul tratat, care se acopera cu o bucata de panza uscata.
  • Se amesteca in parti egale apa fierbinte si otet in care s-a lasat la macerat peste noapte ace de brad si frunze de menta. Se inmoaie un prosop in acest lichid, se stoarce si se aplica pe piept, cat suporta bolnavul de cald. Se lasa sa actioneze cateva minute (maximum un sfert de ora), apoi se inlocuieste compresa.
  • La fel de utile sunt cataplasmele cu faina de mustar. Se combina 300 g faina si apa calduta cat sa se obtina o pasta omogena. Se pune intr-un saculet de panza si se aplica pe piept, apoi se acopera cu un prosop cald.

Patru leacuri decongestive si antitusive

  • Puneti intr-o jumatate de litru de apa cate o lingurita de mirt si salvie, lasati-le sa clocoteasca timp de doua-trei minute. Dati ibricul deoparte de pe foc, adaugati cate o lingurita de menta si tei, apoi infuzati amestecul zece minute. Strecurati si beti licoarea peste zi.
  • Puneti cate o lingurita de merisor, lemn-dulce si muguri de pin intr-o jumatate de litru de apa. Lasati sa clocoteasca doua minute, apoi strecurati. Beti doua cesti de ceai pe zi, ultima inainte de culcare. Daca aroma vi se pare prea puternica, puteti dilua fiertura cu putina apa. Indulciti cu miere de levantica sau de tei, ce are proprietati calmante (o lingurita pentru fiecare ceasca).
  • Combinati in parti egale frunze de mac de camp, podbal, nalba de padure. Puneti o lingura de amestec la un sfert de litru de apa clocotita. Dupa o infuzare de zece minute, strecurati. Beti ceaiul fractionat. Multumita alcaloizilor pe care ii contine, macul de camp are un usor efect sedativ, benefic in caz de tuse inecacioasa.
  • Amestecati parti egale de unguras, partea aeriana; lumanarica, flori uscate; iarba mare, radacina (toate maruntite). Faceti o infuzie dintr-o lingurita de plamada la o cana cu apa clocotita; lasati 15 minute, apoi strecurati. Beti doua sau trei cani pe zi.



 

Rinita alergica (febra fanului) - diagnosticare, tratamente

 
Rinita alergica (febra fanului) - diagnosticare, tratamente
Chiar daca rinita alergica (denumita si febra fanului) nu se afla pe lista bolilor grave, este unanim recunoscut faptul ca influenteaza in mod negativ viata de zi cu zi a celor afectati. Iata ce masuri trebuie sa luati ca sa diminuati episoadele de stranut, scurgerile nazale si celelalte manifestari inca de la debut, mai ales ca problema, ignorata, se poate asocia cu o sinuzita ori cu o infectie otica.

Efectele colaterale ale rinitei cu componenta alergica sunt multiple: capacitate de concentrare diminuata, dificultati de exprimare, stres, angoasa, insomnie, oboseala, proasta dispozitie etc. Sa nu ne mai miram de ce majoritatea suferinzilor sustin ca boala lor este oarecum handicapanta.

Mecanismul de producere a crizei este urmatorul: la contactul cu substanta sensibilizanta, organismul incepe sa produca in exces mediatori antiinflamatorii, precum histamina, heparina, prostaglandinele si factorii de activare a trombocitelor, ca urmare mucoasa este prea irigata cu sange si preseaza in nas apa din tesuturi, declansand seria de neplaceri. In trecut am discutat si despre sfaturi pentru alergici.


Cuprins articol:


Simptomele rinitei alergice

Febra fanului se caracterizeaza prin coexistenta unor manifestari diverse, ce apar ca reactie intarziata sau imediata la alergenii specifici. De cele mai multe ori, boala imbraca aspectul unei pseudoraceli, cu episoade repetate de stranut, rinoree cu secretii limpezi, apoase, congestie si prurit nazal si faringean, epistaxis (sangerare nazala), lacrimare, cearcane, edem periorbital (edem provocat de diverse afectiuni, localizat in tesuturile din jurul orbitei), ochi umezi, eritem conjunctival (senzatie de mancarime), urechi infundate, simptome asociate la apogeul puseelor cu respiratie pe gura, dureri in gat, voce schimbata, tuse iritanta etc.


Diagnosticarea rinitei alergice

Depistarea agentilor declansatori se face prin efectuarea unor teste speciale, constand in probe cutanate cu antigenii suspectati, testul radioalergosorbent RAST, rinoscopie etc., dar si prin analize ale sangelui, care de regula evidentiaza un numar crescut de eozinofile (elemente cu rol in apararea organismului contra agresiunii externe), testul secretiei nazale, ce contine de obicei in astfel de cazuri eozinofile, bazofile si chiar mastocite - toate cu rol imunitar.

Se pare ca mostenirea genetica joaca un rol primordial in aparitia bolii, de aceea este si atat de raspandita in lume. Segmentul de varsta predilect este 4-30 de ani.


Cum se trateaza rinita alergica

Tratamentul clasic, alopat, consta in administrarea de antihistamine si corticosteroizi. Produsele medicamentoase dau rezultate satisfacatoare, insa de cele mai multe ori prezinta inconvenientul a numeroase efecte adverse, dintre care cel mai suparator este starea de somnolenta. In orice caz, terapia este individualizata si se stabileste in functie de rezultatele examenelor.

Este de retinut faptul ca, in timp, organismul poate deveni rezistent la medicatie, antihistaminicele trebuie inlocuite in fiecare an, deoarece numarul si tipurile alergenilor se pot schimba o data cu inaintarea in varsta. De asemenea, manifestarile bolii se pot atenua in decada a patra si a cincea a vietii.

Tratamentele locale constau in pulverizarea de decongestive in nas. Sunt eficace, dar utilizarea lor prelungita face sa creasca riscul dezvoltarii de rinite atopice secundare. Pentru a reduce lacrimarea, medicii prescriu adesea vasoconstrictoare sub forma de colir, asociate sau nu cu un antiseptic.


Cum puteti reduce expunerea

Alergiile respiratorii afecteaza un numar urias de persoane - se estimeaza ca aproximativ 12% din populatia lumii sufera din acest motiv. Poate vi se va parea greu de crezut, dar puteti diminua expunerea la polen si bucura in acelasi timp de frumusetea naturii, tinand cont de urmatoarele sfaturi:
  • Alegeti sa va plimbati dimineata. Chiar daca soarele este destul de zgarcit la ivirea zorilor, in acest moment al zilei aerul este curat, deoarece cantitatea de polen este mult mai scazuta fata de mijlocul sau finele zilei. De asemenea, aerisiti casa tot la primele ore, deschizand larg ferestrele, pentru ca apoi sa le inchideti pana a doua zi dimineata.
  • Chiar daca va face placere sa gradinariti, ar fi bine sa lasati aceasta indeletnicire altui membru al familiei care nu sufera de alergie. Mai ales nu tundeti iarba, caci va expuneti foarte tare riscului de a declansa o criza.
  • Inainte de culcare sau imediat ce v-ati intors de la plimbare este absolut obligatoriu sa va bagati sub dus. Udati-va si parul, unde pot ramane particule de polen.
  • Schimbati-va regulat hainele. Atentie! Nu intindeti rufele la uscat afara, deoarece riscati ca polenul sa se lipeasca de ele!

Metode naturiste fara efecte secundare

  • Pentru a opri o criza, cele mai eficiente sunt spalaturile nazale. Dimineata si seara, inhalati ser fiziologic caldut, sau apa fiarta si racita in care ati dizolvat putina sare (o lingurita rasa la un litru de apa). Solutia salina o trageti pe nari, din causul palmei, alternativ, pana ajunge in gura.
  • Cand va pregatiti sa dati „piept” cu polenul, ungeti in prealabil narile cu putin ulei de catina. Acest preparat va impiedica micutele granule sa se lipeasca de mucoasa nazala.
  • Consumati infuzie de coacaz negru. Turnati peste o lingurita de muguri proaspeti 250 ml de apa fiarta. Acoperiti vasul pentru cateva minute, apoi strecurati si beti pana la doua cani de astfel de ceai pe zi. Cu acesta puteti face si spalaturi nazale.
  • Magneziul stopeaza producerea histaminelor, de aceea este foarte indicat in prevenirea si tratarea rinitei alergice. Bune surse naturale ale acestui mineral sunt ardeiul, painea integrala, castravetii, ridichile, painea de secara.

Bibliografie si credite

  • Foto: yve.ro
  • Bibliografie: Medicina naturista, nr. 5 (177), mai 2013.
  • Autor: Dr. Carmen Madeleine Curea, medic primar, dermato-venerolog.



 

Flebita: sfaturi utile post criza

 
Flebita: sfaturi utile post criza
Flebita (afectiune cunoscuta si sub denumirea de tromboza venoasa) apare atunci cand un cheag se formeaza pe o vena. Ca urmare, circulatia sanguina este obstructionata, intr-o proportie mai mare sau mai mica, iar peretii vasului respectiv se inflameaza. In noua cazuri din zece, flebitele survin la nivelul membrelor inferioare. In trecut am discutat si despre remedii naturiste impotriva flebitei.


Cuprins articol:


Simptomele flebitei

Simptomele flebitei sunt durerile de picioare, resimtite mai ales in timpul mersului si inflamarea gambei. Daca va confruntati cu astfel de manifestari si in plus aveti varice, consultati de urgenta medicul, caci pot aparea complicatii foarte severe, cum ar fi o embolie, determinata de migrarea cheagului pana la inima sau la nivelul plamanilor.


Diagnosticul flebitei

Diagnosticul flebitei se pune cu ajutorul unei ecografii Doppler.

  • Daca flebita este profunda, tratamentul consta in administrarea de heparina cu greutate moleculara mica, sub forma unei injectii subcutanate pe zi. De asemenea, terapia mai cuprinde administrarea de antivitamina K pe cale orala, un alt anticoagulant, activ pana la sase zile. Cura dureaza minimum trei luni daca trombusul este situat la coapsa, sase luni, daca obtureaza o vena de sub genunchi, si un an in caz de embolie. Tratamentul este insotit de analize periodice ale sangelui.
  • Daca flebita este superficiala, terapia consta in administrarea de heparina, pentru a se evita extinderea problemei. Daca exista riscul ca trombusul sa migreze, operatia este iminenta.

Conduita dupa externare

  • O data accesul de flebita incheiat, sangele va redeveni fluid in timp, datorita unui tratament cu antivitamine K, care se urmeaza trei-sase luni.
  • De asemenea, se impune purtarea unui ciorap special, care sa nu permita venelor sa se destinda, sa le ajute sa-si revina la forma initiala. Atentie! Trebuie sa fie mai strans la glezne si gambe si mai lejer pe coapse. Cereti sfatul unei farmaciste in privinta alegerii unor astfel de ciorapi, caci, daca sunt prost adaptati (daca comprima abdomenul, de pilda), pot face mai mult rau decat bine. Purtati-i intre sase luni si un an.
  • Cand stati intinsi pe pat, tineti membrele inferioare putin mai ridicate fata de restul corpului, pentru a facilita drenajul sanguin.
  • Consumati in fiecare zi o cantitate sporita de lichide, caci, ajuta la fluidificarea sangelui. Preferati mai ales apa, totusi nu cu un continut prea mare de minerale.
  • O compresie naturala este asigurata si de muschi. Prin urmare, trebuie sa intretineti masa musculara: plimbati-va mai mult pe jos, fara insa sa va fortati; odihniti-va la cel mai mic simptom dureros. Mergeti cu picioarele prin apa - ajuta foarte mult la mentinerea sanatatii venelor.
  • Mancati alimente bogate in vitamina E: avocado, nuci, migdale, pesti din marile reci.
  • In sfarsit, masarea picioarelor, de la glezne spre coapse, folosind o crema cu efect venotonic, este de efect.

Factori care pot influenta recidiva

  • Greutatea excesiva a corpului.
  • Fumatul.
  • Unele medicamente. Anumite produse farmaceutice, precum cele destinate tratarii epilepsiei si antibioticele, inhibitoare ale antivitaminelor K, sunt de evitat, cel putin o perioada de timp, cat considera medicul care va supravegheaza.
  • Alimentele bogate in vitamina K: fasole verde, broccoli, varza etc.
  • Hainele stranse pe corp.
  • Sporturile care cresc presiunea sanguina: tenis, volei, baschet...

Secretele evitarii trombozei venoase in timpul zborului

Desi tromboza venoasa profunda (TVP), provocata de zborul cu avionul - formarea unui cheag de sange intr-o vena profunda in timpul zborului - este cunoscuta din anii '50, nu s-au realizat studii concludente cu privire la aceasta afectiune potential fatala.

Ca o masura de precautie, fiti atenti unde veti sta si ce veti face in timpul zborului. Daca este posibil, alegeti un loc langa culoar, ca sa fie mai usor sa va miscati.

Un studiu din anul 2009, asupra a peste 11.000 de persoane care au facut calatorii cu avionul de peste 4 ore, a descoperit ca pasagerii care sedeau pe scaunele de la geam aveau un risc dublu de TVP, mai ales daca erau supraponderali. Cei care au dormit aveau un risc de 1,5 ori mai mare, iar in cazul pasagerilor anxiosi, riscul era de 2,5 ori mai mare. Specialistii recomanda urmatoarele masuri de protectie:
  • Vorbiti cu medicul inainte de un zbor care dureaza mai mult de cateva ore daca aveti vreunul dintre factorii de risc expusi anterior.
  • Purtati imbracaminte confortabila.
  • Cumparati sosete speciale pentru zbor sau ciorapi compresivi, pentru a-i purta in timpul calatoriei. Purtati ciorapi trei sferturi de calitate, care exercita o presiune usoara de 14-17 mmHg in jurul gleznei, pentru a stimula circulatia sangvina. Este esential sa aveti ciorapi potriviti si sa-i purtati corect, altfel riscul de aparitie a TVP creste.
  • Alegeti un loc cu risc redus. Daca stati langa culoar, aveti sanse mai mari sa va miscati. Ideal ar fi sa alegeti primul scaun dintr-o coloana, ca sa aveti mai mult loc.
  • Puneti-va bagajul deasupra capului, ca sa nu va limitati posibilitatea de a va misca picioarele.
  • Atentie cu bautura! Daca vreti sa profitati de bauturile alcoolice oferite in timpul zborului, limitati-va la una singura. Beti multa apa. Nu exista dovezi ca apa ar oferi protectie directa impotriva TVP, dar cu siguranta previne deshidratarea, care poate fi un factor de risc.
  • Evitati somnul si somniferele in timpul zborului. Unul dintre factorii de risc majori ai TVP este imobilitatea, iar daca dormiti in timpul zborului probabil veti fi complet imobili. Cand dormiti in pat, va miscati in mod natural, ceea ce mentine circulatia sangvina. In avion dormiti sezand, intr-o pozitie nenaturala, iar miscarea picioarelor este restrictionata sever, in majoritatea cazurilor. Daca nu puteti renunta la somn, dormiti doar perioade scurte, de maximum 30 de minute - puneti-va o alarma, pentru a va trezi la timp si faceti exercitii.
  • Plimbati-va prin cabina ori de cate ori puteti. Faceti exercitii anti-TVP cel putin o data la o jumatate de ora. Ridicati calcaiele, tinand degetele pe podea, apoi coborati-le, de 10 ori. Apoi tineti calcaiele pe podea si ridicati degetele de 10 ori.
  • Pastrati-va calmul. Daca va este frica de zbor, exercitiile de respiratie profunda va vor ajuta sa va calmati. O varianta este sa picurati niste ulei de levantica pe o batista si sa-l inhalati.

Bibliografie si credite

  • Foto: www.bioterapi.ro
  • Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 5 (177), 2013.



 

Adevaruri despre femei si maladiile inimii

 
Adevaruri despre femei si maladiile inimii
  • Renunta greu la fumat. Numarul de fumatori in randul barbatilor s-a diminuat pe parcursul ultimilor ani, lucru ce nu s-a constatat la femei. Un sfert dintre ele continua sa fumeze, in conditiile in care tabagismul creste de doua ori riscul de dezvoltare a unei maladii cardiovasculare in raport cu barbatii.
  • Hipertensiunea este un important factor de risc. Date recente furnizate de OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) arata ca hipertensiunea joaca un rol major in aparitia bolilor cardiovasculare grave la femei. Riscul este mai mare de 3,5 ori fata de barbati.
  • 40% dintre femei sunt hipertensive. Studii de ultima ora au pus in evidenta faptul ca aproximativ 40% dintre femei sunt hipertensive, avand o presiune arteriala mai mare de 154/9 cm coloana de mercur.
  • Diabetul agraveaza situatia. Femeile diabetice prezinta un risc de imbolnavire cardiovasculara de trei ori mai mare fata de cele care nu sufera de aceasta afectiune. Probabilitatea dezvoltarii unei maladii circulatorii este cu atat mai mare cu cat, pe fondul dezechilibrului metabolic deja existent, pacientele continua sa fumeze.
  • Miscarea are rol profilactic. Practicarea cu regularitate a unei activitati fizice joaca un rol esential in prevenirea bolilor cardiovasculare. Sportul moderat ajuta la restabilirea nivelului colesterolului si trigliceridelor, mareste fluxul sanguin, intareste inima. Cele mai recomandate sunt mersul pe bicicleta, inotul si joggingul.
  • Alcoolul are efecte nefaste. Numeroase femei aflate in campul muncii obisnuiesc sa consume cantitati destul de mari de alcool, fapt ce duce la acumularea de kilograme si la cresterea tensiunii arteriale. De asemenea, favorizeaza aparitia anomaliilor de ritm cardiac. Asadar, fiti rezonabile si incercati sa nu depasiti doua pahare de vin pe zi.
  • Terapiile substitutive sunt controversate. Tratamentele hormonale de substitutie continua sa faca obiectul unor discutii aprige in ce priveste riscul dezvoltarii maladiilor cardiovasculare. Astfel, utilizarea timp indelungat a acestor tipuri de medicamente se pare ca favorizeaza aparitia amintitelor boli.
  • Trebuie tinut cont de ereditate. Femeile care si-au pierdut unul sau amandoi parintii, inainte ca acestia sa implineasca varsta de 60 de ani, din cauza unor boli cardiovasculare prezinta un risc de trei ori mai mare sa cada victime unui infarct fata de cele care nu au avut astfel de antecedente in familie.
  • Se poate vorbi despre o „discriminare cardiovasculara”. Exista, fara indoiala, o favorizare a barbatilor in ce priveste tratarea maladiilor cardiovasculare, ceea ce conduce la rezultate terapeutice mai putin favorabile in cazul femeilor afectate de astfel de boli. Acestea trebuie sa beneficieze la randu-le de un diagnostic precis si de o abordare inteligenta a bolii, care sa permita stabilirea unui tratament optim.
Foto: avoidbypasssurgery.com


 

Remedii sigure pentru afectiunile copiilor

 
Remedii sigure pentru afectiunile copiilor
In medicina traditionala, empirica, se folosesc din timpuri indepartate zeci (poate chiar sute) de remedii obtinute din plante, utilizate cu succes in diferitele afectiuni care apar preponderent la copii. De decenii bune, putem vorbi si despre intrebuintarea stiintifica a vegetalelor in scop terapeutic pediatric.

In prezent, s-au pus la punct chiar anumite „banci de date naturiste pentru parinti”, in care ierburile medicinale sunt clasificate, computerizat, pe specii, functie de indicatiile curative, de comunitatile umane si/sau zonele geografice.

De mentionat ca astfel de plante pot fi utilizate fara risc la copii, al caror organism este in plina dezvoltare (si aici includem si sistemul fiziologic defensiv), numai cu respectarea stricta a modului de prelucrare si de administrare.


Cuprins articol:


Uz intern

  • Raceala insotita de tuse rebela. Infuzie sau decoct din flori de tei, patlagina ori musetel, singure sau in asociere cu lemn-dulce, lumanarica, pin, nalba mare, ciubotica-cucului, anason (ultimele patru indicate in special in tusea cu expectoratie bogata). In farmacii exista siropuri sau comprimate antitusive din aceste vegetale.
  • Bronsita astmatiforma. Si in astmul bronsic infantil, la baza tratamentului stau tot cateva plante care contin xantine (substante spasmolitice). Administrate corect, pot combate puseul acut al bolii. Dintre acestea mentionam: Ephedra, arborele de cafea si Tea chinensis. In plus, se fac inhalatii cu uleiuri volatile din pin, menta, eucalipt, lavanda.
  • Gingivite, stomatite, gastrite, gastroenterite, colici abdominale, varsaturi, enterocolite, parazitoze intestinale. In suferintele ce implica traseul pe care hrana il parcurge in organism, se folosesc frecvent la copii, chiar incepand de la varsta primelor luni (cazul tratamentului colicilor intestinale), preparate fitoterapeutice sub forma de infuzie, decoct, macerat la rece, pe baza de musetel, sunatoare, salvie, sulfina, coriandru, menta, melisa, anason, turita mare, trandafir (in special sub forma mierii de trandafir). Chiar si constipatia se poate combate cu ajutorul plantelor cu efect bland asupra tubului digestiv: volbura, cupa vacii, porumbar, cicoare, seminte de in. Atentie! Preparatele din crusin, desi sunt foarte eficiente la adulti, sunt contraindicate fara discutie la copii!
  • Recuperare post-hepatita acuta. Copiii pot beneficia de efectul hepatotrofic al unor ceaiuri din armurariu, cimbrisor, schinel sau anghinare.
  • Boli cardiovasculare juvenile. Preparatele fitoterapeutice in aceste situatii sunt sigure doar daca se realizeaza intr-un laborator farmaceutic (substantele active implicate sunt extrem de puternice, o dozare incorecta putand fi fatala). In aceasta categorie terapeutica intra Digoxinul, obtinut din degetelul rosu sau din cel lanos, sau tonicele cardiace obtinute din saschiu, paducel, talpa-gastei, valeriana, levantica, castan salbatic.
  • Afectiuni renale. Desi la copii astfel de boli sunt relativ rare, unele preparate pot fi de folos: din muguri de plop, din nalba mare, din frunze de mesteacan, de cimbrisor, din fructe de ienupar, din matase de porumb, din merisor sau din coada-calului. In enurezisul infantil, se indica infuzii din coada-soricelului, sunatoare, musetel, mesteacan, turita mare, urzica.
  • Boli ale sistemului nervos. Se pot administra si la copii unele ceaiuri, comprimate ori capsule cu plante avand actiune neurotrofica: paducel, talpa-gastei, aloe vera, ginkgo biloba, ginseng.
  • Dereglari de nutritie si metabolism. Fitoterapia este recomandata ca tratament complementar in diabetul juvenil, implicand preparate din Galega, Juglandis, Bardanae, soia, linte, ghimbir, afin, brusture.

Uz extern

  • Baile, avand mod de aplicare lesnicios, se recomanda in terapeutica juvenila in cazul unor tulburari endocrine, in diverse dermatoze, in tulburari circulatorii periferice, in convalescenta dupa unele boli severe, in special infectocontagioase. Plantele ori uleiurile esentiale cu care se efectueaza imbaierea vor fi alese in functie de efectul dorit (revulsiv, calmant, trofic s.a.m.d.). Se practica fie sub forma de bai generale (in cada sau copaita), fie doar partiale, la micutii cu debilitate fizica, rahitism sau cu unele boli de piele. Ca plante sunt recomandate: fanul, frunzele de nuc, radacinile de osul-iepurelui, frunzele de cimbru etc.
  • Alte preparate din vegetale (infuzie, macerat, unguent, gel) se pot aplica pe cale externa la copii in cazul unor leziuni ale pielii, fiind indicate: papadia, musetelul, urzica moarta alba, arnica, galbenelele.
Foto: www.parenting-journals.com


Va invitam sa cititi si: