Boala E-urilor

 
Boala E-urilor
Pana acum un secol si jumatate, o data la cativa ani sau zeci de ani, o molima secera sute de mii de vieti in orase si sate. Apoi, stiinta a progresat, oamenii au invatat sa isi spele alimentele, sa-si faca in marile orase canalizari, sa-si mentina igiena, iar aceste molime devastatoare au disparut, pur si simplu. Acum, cuvinte cum ar fi ciuma, holera, tifos etc. apartin unor vremuri trecute, eventual unor regiuni izolate din tarile subdezvoltate.

Am inteles la nivel de masa cat de nocivi sunt microbii, stim sa ne ferim intr-o mare masura de ei, cu alte cuvinte: am devenit civilizati... Sau poate nu! Peste decenii sau, in cel mai rau caz, secole, urmasii nostri vor privi in trecut la stramosii lor, care nu erau chiar asa civilizati cum se credeau. Si cum ar putea fi ei considerati civilizati, cand otraveau apa si solul cu pesticide, ca sa obtina mai multe produse agricole, pe care le consumau in exces, devenind obezi. Tot ei torturau animalele in spatii inchise, pentru a avea mai multa carne, ori isi otraveau bauturile si hrana cu diverse substante chimice, doar pentru a avea o culoare frumoasa, a fi mai pufoase sau pentru a da iluzia unui gust mai bun.

Acest ultim obicei, de a otravi un aliment doar pentru a-l face sa para ca este mai bun decat in realitate, fara doar si poate, este lucrul cel mai greu de inteles, nu doar pentru oamenii de maine, ci chiar si pentru cei ai zilelor noastre. Nimeni nu poate spune cu exactitate cati aditivi alimentari toxici exista in hrana cea de toate zilele, pe care o gasim in rafturile magazinelor noastre. In fiecare zi apar noi si noi gaselnite, ca sa dea un plus de gust, aroma, culoare ori volum alimentelor, plusuri care au un cost de sanatate mult prea mare pentru o atat de efemera senzatie gustativa.


Cuprins articol:


Cum ne ferim de aditivii sintetici?

Cea mai simpla si mai sigura metoda de a contracara aceasta stranie molima moderna a E-urilor este, poate va veti mira, chiar... RABDAREA. Da, rabdarea, adica opusul grabei - graba de a manca si de a obtine senzatii gustative intense, graba de a cumpara ce ne cade in mana si ce este ambalat mai atragator si, nu in ultimul rand, graba de a ceda dorintelor copiilor si ale celor apropiati care au predilectia de a consuma alimente gustoase si aratoase, fara sa stie ca sunt tixite de substante chimice cu efecte nocive.

Revenind insa la rabdare, prima aplicatie practica a acestei virtuti este sa ne facem timpul si dispozitia necesara pentru a citi cateva din lucrarile de popularizare (subiectul ocupa sute de pagini ale cartilor despre E-uri) care explica ce sunt aditivii chimici de care trebuie sa ne ferim. Apoi, este necesara o alta forma de rabdare - aceea de a citi cu atentie eticheta fiecarui produs pe care il cumparam, pentru ca aditivii sintetici se ascund de multe ori acolo unde ne asteptam mai putin.

Nu in ultimul rand, ne va trebui rabdarea si, totodata, vointa de a ne desprinde de obiceiurile alimentare nocive, care - vom vedea - uneori dau o dependenta la fel de mare ca nicotina, alcoolul etc. Enumerarea tuturor aditivilor toxici, cu sinonimele, cu compozitia si cu efectele lor toxice este practic imposibil de facut intr-un singur articol. Ne vom concentra in continuare asupra remediilor vegetale, care pot neutraliza in mare masura efectele nocive ale celor mai frecvent intalniti aditivi sintetici.


Antidoturi naturale contra E-urilor

Consumul ceaiurilor de plante, administrarea zilnica a unor capsule cu extracte naturale sau a unor produse apicole este un pas foarte important pentru a preveni si combate efectele nocive ale aditivilor sintetici. Curele detoxifiante cu diferitele remedii prezentate in continuare sunt diverse, dar noi vom alege dintre ele ce ne trebuie, in functie de predispozitiile noastre particulare la boala si in functie de aditivii pe care stim ca i-am consumat sau ii consumam cel mai frecvent.

Subliniem ca o cura de dezintoxicare nu trebuie facuta doar atunci cand suntem bolnavi, ci si atunci cand suntem, cel putin in aparenta, sanatosi, pentru a preveni bolile care pot sa apara in conditiile unei alimentatii tot mai chimizate si nesanatoase. Simplul obicei de a ne detoxifia periodic organismul, de a ne sustine functiile organelor vitale cu ajutorul unor produse naturale ne poate salva de la suferinte care apoi sunt foarte dificil de tratat. Iata in continuare cateva remedii cu o actiune puternic detoxifianta:
  • Armurariul (Silybum marianum) - se administreaza sub forma de extract, din care se iau cate 800-1200 mg pe zi, in cure de 6 saptamani. Este un extraordinar protector al ficatului, adica al organului care filtreaza toate otravurile din organism, fiind ca atare cel mai greu incercat de intoxicarea cu aditivi. Armurariul ajuta la regenerarea rapida a celulelor hepatice, stimuleaza functiile acestora, previne aparitia unor boli ca hepatita, ciroza sau cancerul hepatic. Aceasta planta este un protector contra unor E-uri cum ar fi: tartrazina (E102 - colorant de culoare galbena), glutamatul monosodic (E 621 - intensificator de gust), sulfitul acid de sodiu (E 222 - conservant) sau benzoatul de sodiu si potasiu (E 211, respectiv E 212 - conservanti).
  • Chlorella - este o alga albastra-verde, foarte bogata in aminoacizi si in alte principii active, care stimuleaza imunitatea si stimuleaza maduva spinarii sa produca globule rosii si albe, functii care sunt grav afectate de foarte multi dintre aditivii alimentari. Se administreaza in tratamente de lunga durata (90-120 de zile), timp in care se iau zilnic cate 2-3 de grame din aceasta planta, sub forma de capsule, pe stomacul gol, inainte de mesele principale. Este un excelent antidot pentru persoanele care au probleme de imunitate, anemie si boli ale sangelui, produse de aditivi cum ar fi: bromatul de potasiu (E 924 - oxidant adaugat in paine si in faina alba), caragenanul (E 407 - agent de ingrosare din mezeluri, creme, sosuri), eritrozina (E 127 - colorant rosu, folosit in dulciuri), bifenil (E 230 - conservant antimucegai cu care sunt tratate fructele si sucurile).
  • Laptisorul de matca - se administreaza in miere, cate 0,5-1 grame pe zi si este un extraordinar regenerativ pentru sistemul nervos central. Cura cu laptisor de matca va dura vreme de 60 de zile, fiind urmata de alte 15-30 de zile de pauza, dupa care se poate relua. Acest produs este un adevarat salvator al sistemului nervos contra actiunii nocive a unor aditivi neurotoxici, ca glutamatul monosodic (E 621 - un intensificator de gust), aspartamul (E 951 - indulcitor sintetic), ciclamatul de sodiu (E 952 - indulcitor sintetic).
  • Aloe ferox (Aloe ferox) - este un extraordinar protector al colonului, foarte afectat de actiunea cancerigena a aditivilor alimentari. Mai mult, aceasta planta este un puternic laxativ si depurativ, ajutand la eliminarea foarte rapida din organism a tuturor aditivilor alimentari, fiind din acest punct de vedere, un fel de antidot universal contra E-urilor. Aloe ferox se administreaza sub forma de extract, conditionat in capsule, din care se iau cate 3-6 pe zi, in cure de 10-14 zile. Curele depurative cu aloe ferox sunt foarte eficiente contra actiunii nitritilor si nitratilor din mezeluri (E249-E252 - coloranti si conservanti), a caragenanului din creme si mezeluri (E 407 - agent de ingrosare), a difosfatului tetrapotasic din branzeturile topite si din cremele de unt (E 450 - agent de topire).
  • Chitosanul - este un extract din carapacea dura care inveleste multe vietuitoare marine si terestre, care se comporta ca o fibra alimentara alcalina, cu puternic efect depurativ si antitoxic. La noi in tara se gaseste sub forma de capsule, din care se iau cate 4-6 pe zi, inaintea meselor principale. Este un produs cu o puternica actiune antitumorala, fiind unul din cei mai buni protectori ai organismului contra actiunii cancerigene a unor aditivi cum ar fi: acidul citric sintetic (E 330 - acidifiant care produce cancer gastric, bucal, intestinal), nitritii si nitratii (E249-E252 - coloranti si conservanti care produc cancer hepatic si intestinal), tartrazina (El02 - un colorant care produce noduli si cancer tiroidian), glutamatul monosodic (E621 - produce cancer al creierului) etc.

Hrana detoxifianta

Asa cum exista suplimente alimentare detoxifiante si depurative, asa exista si alimente care ne ajuta sa eliminam rapid din corp aditivii sintetici nocivi, dar ne ajuta sa le contracaram si actiunea nociva, protejand diferitele sisteme si organe. Iata in continuare o lista succinta a celor mai la indemana si eficiente alimente pentru contracararea intoxicatiei cu E-uri:
  • Salata verde, salata rosie, salata iceberg, laptuca - se consuma crude, de macar doua ori pe zi, ca aperitiv sau garnitura. Salatele usor amarui, foarte bogate in clorofila, sunt un extraordinar remediu pentru curatarea organismului de aditivii sintetici si pentru neutralizarea actiunii nocive a acestora.
  • Andivele si anghinarea - primele se consuma crude, iar cea de-a doua fiarta, ambele avand un excelent efect drenor asupra ficatului. Consumul acestor doua alimente ajuta ficatul sa se regenereze, sa lupte contra eventualelor boli produse de aditivi si sa-si exercite rolul de filtru pentru toate substantele toxice din alimente si bauturi.
  • Frunzele de papadie si de leustean - se folosesc ca adaos la sandviciuri si in salate. Au o uimitoare actiune de curatare asupra intestinului, stimuleaza eliminarea substantelor toxice prin urina (au efect diuretic) si regleaza activitatea hormonala, in special a gonadelor.
  • Fructele bogate in vitamina C - acestea sunt lamaile, portocalele, grepfrutul, kiwi, macesele, afinele, catina, merele (in special coaja). Vitamina C naturala este remediul cel mai la indemana pentru temperarea reactiilor alergice si a altor tulburari care tin de sistemul imunitar, produse de catre intoxicatia cu aditivi sintetici.
  • Alimentele bogate in vitaminele complexului B - sunt foarte importante atat pentru mentinerea sanatatii sistemului nervos, cat si pentru a impiedica aparitia mutatiilor genetice (inclusiv asupra foetusilor supusi la bombardamentul unor E-uri cu efect mutagen) si a bolii canceroase. Conform specialistilor, cele mai importante sunt vitaminele B6 si B12, pe care le gasim in mari cantitati in drojdia de bere (administrata sub forma de capsule), dar si in fulgii de cereale integrale (orz, ovaz, grau, hrisca, secara), in mazarea si in fasolea verde.
  • Uleiul presat la rece de masline si de floarea soarelui - sunt un agent de curatare vital pentru vasele de sange, fie ele artere, vene sau capilare. Mai mult, aceste doua uleiuri ajuta la mentinerea sanatatii glandelor echilibrului vital, adica gonadele si suprarenalele, care sunt afectate de catre aditivii alimentari cu efect afanator, indulcitor si aromatizant.

Apa pura

Sanatatea unui organism care este constituit in proportie de peste 70% din apa incepe si se termina cu acest lichid miraculos, dar care adesea este inlocuit de tot felul de bauturi aditivate cu otravuri, care ne pun in pericol sanatatea. Asadar, avem nevoie - nu de bauturi gustoase, nu de energizante lichide, ci de apa, si anume de apa vie. Am numit-o asa, prin contrast cu apa captata din rauri poluate, cea tratata cu substante chimice ori tinuta in recipiente de plastic, care nu mai poate curata adecvat organismul si nu mai poate sustine in mod adecvat viata, fiind o apa cumva moarta.

Apa proaspata de izvor, apa de fantana din zonele nepoluate, apa minerala pastrata in conditii adecvate (in recipiente de sticla, nu din plastic sau din alte materiale toxice) este, fara doar si poate, apa care ne curata cel mai rapid de aditivii sintetici. La fel, apa continuta de catre legumele si fructele proaspete, cultivate biologic, este o apa pura, organica, cu efecte de detoxifiere, echilibrare si intinerire asupra organismului cu adevarat magice.

Prescriptia este simpla: consumati in fiecare zi minimum 2 litri (in zilele caniculare de vara minimum 3 litri) de apa pura sau de sucuri de fructe, pentru a contracara efectele E-urilor. Acest simplu demers va despovara organismul de foarte multe toxine, va ajuta rinichii sa functioneze mai bine, va reduce sensibilitatea alergica, va regla apetitul si va indeparta starile de oboseala si de irascibilitate produse de dependenta si de intoxicatia cu aditivi alimentari.


Substituirea E-urilor

Foarte multi dintre cei care citesc articole sau lucrari de specialitate mai ample despre E-uri au o reactie de lehamite, de fuga din fata realitatii. Replica cea mai des intalnita este: „Daca ar fi sa nu mai cumpar niciun aliment cu E-uri, atunci nu as mai avea ce manca”. O afirmatie pe jumatate adevarata, adica pe jumatate falsa. E adevarat, foarte multe alimente contin E-uri (practic mai mult de trei sferturi), dar cu ceva efort, putem gasi si o hrana mult mai putin nociva. Hrana pe care o preparam in casa, din produse de baza, care deocamdata nu sunt deloc sau foarte putin aditivate, nu are E-uri, in schimb, necesita timp sa o preparam, timp sa o consumam si, in plus, de multe ori, parca nu are acelasi gust bun ca si alimentele chimizate din comert.

Totusi, dependenta psihica, gustativa, biochimica a organismului nostru de aditivii alimentari, poate fi invinsa. Cum? Cu RABDARE, care este laitmotivul acestui articol. In cazul dat, este vorba de rabdarea de a ne cumpara si prepara o mancare sanatoasa, de rabdarea de a ne reobisnui simtul gustului si al mirosului cu senzatiile mai discrete si rafinate pe care le da consumul alimentelor naturale.

Indulcitorii artificiali, care afecteaza creierul si induc tulburari de comportament, pot fi inlocuiti cu mierea de albine si cu zaharul brut; conservantii din alimente, care distrug ficatul si intestinele, nu sunt necesari atunci cand preparam mancarea in casa si o consumam in 24-48 de ore; aditivii pentru intensificarea gustului care perturba echilibrul hormonal sunt cu succes inlocuiti de condimente ca cimbrul, scortisoara, busuiocul, piperul negru, cuisoarele, menta sau oregano; aditivii de culoare, care ne scad imunitatea si produc cancer, nu sunt necesari in salatele de sfecla rosie, in sucurile proaspete de fructe, in frunzele verzi de salata sau in auriul unei mamaligi; acidifiantii, care afecteaza stomacul si epiteliile digestive, sunt inlocuiti cu succes in bucataria casnica de zeama de lamaie si de otet sau bors.

Asadar, aditivii sintetici au, in totalitatea lor, substitute naturale, cunoscute si nuantate in mii de ani, putand fi inlocuiti cu succes deplin. Dar oare aceasta substituire fizica este de ajuns? Ei bine, nu. Aceasta, pentru ca alimentatia chimizata nu doar ca este cel mai usor de gasit, ci este si cea care provoaca o forma stranie de dependenta emotionala. Asa ca ne va trebui inca o forma de rabdare, aceea de a deveni deschisi sufleteste si creativi, pentru a ne gasi unul sau mai multe substitute pentru placerea pe care consumul alimentelor chimizate o provoaca.

Autor: Ilie Tudor. Bibliografie: AS verde, nr. 90, decembrie 2011. Foto: greenly.ro


 

Nevralgiile - intrebari si raspunsuri

 
Nevralgiile - intrebari si raspunsuri
- Variatiile bruste de temperatura din ultima vreme, dublate de protectia excesiva a incalzirii centrale pe timp de iarna si a instalatiilor de aer conditionat vara, ne supun nu doar sistemul imunitar, ci si nervii, la incercare, declansand nevralgii. Ce ar trebui sa stim despre ele, ca sa ne putem apara?

- Nevralgia este o afectiune neurologica provocata de inflamarea, degenerarea, compresia, iritarea sau lezarea unui nerv senzitiv. Aceste procese sunt cauzate de factori interni (procese inflamatorii, traumatisme, tumori, o patologie osoasa sau articulara etc.) sau externi (infectii virale cum ar fi Herpes Zoster), expunerea la frig, la umezeala, mai ales in curentii produsi de aerul conditionat sau de ventilatia industriala, ori variatiile bruste si semnificative de temperatura.


- Care sunt simptomele nevralgiilor?

- Nevralgia se manifesta prin pusee de durere acuta, vie, arzatoare, extrem de puternica, resimtita pe traiectul unui nerv senzitiv sau pe ramificatiile acestuia. Durerea apare sub forma de crize de intensitate mare, pe fondul unei dureri continue, surde, de intensitate scazuta (la care se poate asocia senzatia de usturime, de furnicatura sau de arsura in zona nervului afectat), care se agraveaza episodic, cu senzatii de dureri acute, ascutite.

Unii pacienti spun: „Simt ca mi se rasuceste un cutit in locul dureros!” Durerea apare in crize episodice, care pot dura de la cateva secunde la cateva minute, uneori ore intregi! Crizele dureroase se pot repeta zile, chiar saptamani la rand. In timpul fazei acute a bolii, bolnavul poate fi hipersensibil la atingere sau la cea mai mica senzatie dureroasa. Desi durerea poate fi uneori insuportabila, invalidanta pentru bolnav, nevralgiile nu sunt afectiuni grave, care sa puna in pericol viata pacientilor.

Atacurile pot aparea si inceta de la sine, iar perioadele nedureroase dintre atacuri se pot scurta, odata cu inaintarea in varsta, in cazul unor nevralgii a caror etiologie ramane necunoscuta. Gravitatea bolii este data de durerile violente pe care le provoaca. Un fapt divers: inainte de 1989, nevralgia de trigemen era pe lista bolilor pentru care li se oferea solicitantilor de locuinte la stat o camera in plus, tocmai pentru ca durerea este atat de mare. Desi crizele dureaza sub un minut, pot fi si 200 pe zi, ceea ce face ca pacientul sa se trezeasca noaptea din somn, pentru a se plimba prin casa.





- Nevralgiile se diferentiaza doar dupa localizare, ori au si simptomatologii diferite?

- Intr-adevar, nevralgia se poate manifesta la diversi nervi: trigemen, sciatic, facial, intercostal, brahial, suboccipital etc. Trebuie sa stiti ca orice nerv care are o componenta senzitiva poate cauza durere. Ori, nevralgia este o suferinta a nervilor senzitivi.

Nevralgia suboccipitala (cea mai frecventa dintre toate nevralgiile) sau nevralgia Arnold este cauzata de inflamarea sau strangularea nervului suboccipital, datorata unui proces inflamator local determinat de frig, umezeala, infectii de focar (dentar, amigdalian), spondiloze cervicale etc. Inflamatia determina o durere intensa la baza craniului, cu iradiere spre scalp si zona din spatele urechii. Durerea pleaca din zona cervicala, de obicei doar pe jumatate din cap si merge anterior, pana in varful capului. Nevralgia suboccipitala poate fi cauzata de aerul conditionat, dar si de pozitia vicioasa de la birou, cand stam nemiscati in fata calculatorului, cu capul flectat.

Nevralgia de trigemen este un sindrom dureros localizat pe teritoriul de distributie al nervului trigemen. Se caracterizeaza prin dureri severe, asemanatoare cu socurile electrice, localizate pe o singura parte a fetei, la nivelul buzelor, gingiilor, obrajilor, pleoapelor superioare sau a maxilarului superior, insotite uneori de spasme ale muschilor fetei. Acest lucru se intampla deoarece nervul trigemen are trei ramuri: oftalmic, maxilar si mandibular, care se unesc intr-o portiune unde exista un ganglion (sfeno-palatin), iar nevralgia se poate manifesta doar pe una dintre aceste ramuri.

Cea mai afectata de nevralgii este ramura mijlocie a nervului trigemen, care urmeaza traseul tampla - ochi - obraz si coboara pana la baza nasului. De obicei, durerea este declansata sau agravata de vorbire, de masticatie, de spalatul pe dinti sau al fetei, barbierit, de contactul cu aerul rece sau la simpla atingere.

Se deosebeste o forma esentiala, de origine necunoscuta (care apare mai ales la femei si care prezinta tabloul clinic descris mai sus) si o forma secundara sau simptomatica, provocata de factori locali, care comprima sau irita nervul trigemen - focare infectioase, sinuzale sau dentare, glaucom cronic, tumori cerebrale etc.

Nevralgia gloso-faringiana - produsa de iritatia nervului gloso-faringian, da dureri severe, ascutite, la nivelul peretelui posterior al faringelui, periamigdalian, cu iradiere la nivelul urechii si la baza limbii, producand dificultati la inghitire si vorbire.

Nevralgia postherpetica apare in urma unei infectii cu virusul Herpes Zoster, fiind cauzata de vindecarea defectuoasa a ramurii nervoase afectate. Se caracterizeaza, in mod tipic, printr-o durere constanta, arzatoare, mai puternica decat componenta scurta, ascutita, intalnita in cazul unei nevralgii a nervului suboccipital, de exemplu. Atingerea sau miscarea zonei afectate (mobilizarea brusca a trupului, prin tuse sau un stranut) poate provoca un nou atac dureros. La bolnavul cu Herpes Zoster durerea persista, pentru ca nervul respectiv inca este inflamat, prin viroza specifica. Durerea poate dura saptamani, luni, uneori ani intregi, chiar si dupa ce semnele infectiei herpetice au disparut.

Nevralgia intercostala este localizata in spatiul dintre doua coaste, sub forma unor crize violente, intermitente, pe traiectul nervos al nervilor intercostali, fiind amplificata de miscare, tuse, stranut sau simpla respiratie. Poate fi provocata de suferintele iritative ale nervilor intercostali (fracturi de coaste, osteite, Herpes Zoster, tumori vertebrale etc.).

Nevralgia sciatica apare cel mai frecvent in urma unei hernii de disc sau a altei patologii de coloana. Compresia nervului sciatic provoaca dureri care pornesc din regiunea lombara si iradiaza pe unul sau ambele membre inferioare. Durerile se accentueaza la aplecari, miscari bruste, ridicari, tuse sau stranut. Expunerea la aerul rece sau la curentii de aer nu este o cauza declansatoare frecventa a unei nevralgii sciatice, insa poate provoca aparitia durerii, pe fondul unei suferinte preexistente. Nevralgiile se manifesta la orice varsta, dar de obicei sunt mai frecvente la varstnici.


- Nevralgia sciatica se manifesta tot prin „intepenire”, ca in cazul herniei de disc, cand nu te poti misca din cauza durerii?

- In cazul in care durerea sciatica este data de o hernie de disc, blocajul apare prin ruptura care se produce la nivelul inelului pulpos, din care herniaza nucleul. Blocajul in sine da semne ca deja exista o protruzie a unei componente din discul intervertebral, care ramane undeva intepenit si atunci pacientul nu se mai poate mobiliza. Asa cum spuneam, nevralgia sciatica poate fi cauzata de curentii de aer rece, numai daca exista o patologie preexistenta a coloanei, o suferinta care inca nu s-a manifestat. Aerul rece poate duce la o contractura musculara care determina compresia nervului sciatic, ulterior manifestata printr-o nevralgie.


- Si nevralgia intercostala poate fi confundata cu alte patologii, bolnavul acuzand, de regula, probleme ale cordului...

- Exista si dureri de natura ischemica. Daca suspectam o nevralgie intercostala, in acest caz durerea se accentueaza in inspir, in tuse, la presiune, in orice miscare a coloanei, care mobilizeaza si modifica pozitia vertebrelor, apasand un nerv intercostal aflat in suferinta, din diverse cauze, ceea ce nu se intampla cu durerile cauzate de ischemii coronariene. Daca este o inflamatie determinata de o miscare brusca, care a dus la o contractura, iar durerea poate fi in oarecare masura atenuata de o anumita pozitie sau poate fi exacerbata de miscare, de stranut, de tuse, de inspir profund, atunci este clar ca nu poate fi vorba de o durere cardiaca.


- Care sunt factorii favorizanti ai nevralgiilor?

- Pe primul loc as aminti expunerea la curentii de aer - mai ales la aerul rece produs de aerul conditionat, dar si trecerile de la frig la cald, mai ales vara, cand este canicula. De multe ori, diferenta de temperatura dintre incaperile in care aerul conditionat este folosit excesiv si mediul exterior este mai mare de 15-20°C. Iar aceste diferente mari de temperatura provoaca adevarate „socuri” organismului, nervii senzitivi fiind afectati in aceeasi masura.

De asemenea, putem intalni diverse afectiuni de tipul spondilozelor - modificari degenerative ale coloanei cervicale, ce pot determina aparitia nevralgiei suboccipitale (nevralgia Arnold) - care nu este o suferinta grava, dar este extrem de neplacuta si sacaitoare pentru pacient si, in acelasi timp, greu de tratat.

Pot exista si nevralgii legate de compresia unui nerv, din cauza unor pozitii vicioase. De exemplu, putem intalni nevralgiile de cubital, la pacientii care desfasoara o activitate in care se sprijina mereu pe coate. Ei bine, aceasta pozitie determina o apasare continua pe nervul cubital, acesta este comprimat si provoaca nevralgia.

Tot in categoria factorilor favorizanti putem aminti si agentii iritativi. Intre factorii iritanti ai ramurilor nervului trigemen se regasesc dintii si maselele cariate, iritatiile boltei palatine, a cavitatii bucale, precum si unele modificari patologice la nivelul nasului si al sinusurilor (sinuzite).





- Tinand cont de factorul durere, intalnit in toate tipurile de nevralgii, diagnosticarea bolii este simpla?

- Diagnosticul se bazeaza, de obicei, pe semnele si simptomele bolii, dar este necesara, in paralel, excluderea altor afectiuni ce pot avea simptome asemanatoare. Un medic de familie cu experienta poate stabili acest diagnostic pe baza examenului clinic, fara sa fie nevoie de un consult de specialitate. Este adevarat ca, atunci cand este la primul contact cu pacientul, sunt necesare si unele investigatii, tocmai pentru a elimina anumite cauze organice.

De regula, durerea este cea care determina bolnavul sa se prezinte la cabinetul de neurologie, atunci cand are crize de nevralgie suboccipitala. Uneori, il doare capul groaznic si vine la medicul neurolog gandindu-se la tot felul de lucruri rele: o tumora craniana, un accident vascular cerebral - afectiuni grave, de care se teme... Acest pacient trebuie investigat in primul rand prin radiografii ale coloanei cervicale - care in loc sa fie curbata, asa cum este normal, este dreapta ca un bat - ceea ce indica indirect o suferinta cronica - iar uneori facem si investigatii ale creierului (tomografii, RMN), tocmai pentru a elimina o posibila cauza care ar putea sa mimeze o astfel de durere.

Insa de cele mai multe ori, ne putem orienta clinic, pentru ca durerea apare la palparea unor puncte specifice (acolo unde nervul iese din masa musculara), ori constatam ca durerea se accentueaza la mobilizarea capului sau este insotita, uneori si de ameteli - indicii care ne indreapta spre un diagnostic diferentiat. De asemenea, recomandam pacientului si un consult la medicul oftalmolog, deoarece durerea de cap poate avea drept cauza si o patologie oftalmologica. Daca nu descoperim nimic organic, atunci ramanem la diagnosticul de nevralgie.


- Care sunt tratamentele cu cea mai mare eficienta in nevralgii?

- Din pacate, nu exista tratamente-minune, care sa ia durerea „cu mana”. Tratamentul este in primul rand etiologic. Tratamentul simptomatic consta in administrarea de antialgice. Primul pas terapeutic impune folosirea unor medicamente capabile sa amelioreze durerile - simptomele cele mai neplacute ale bolii. Medicamentele se prescriu in functie de tipul nevralgiei si de severitatea simptomelor. Daca terapia medicamentoasa nu da rezultate, in sensul ca intensitatea crizelor nu se diminueaza sau durerile nu dispar, atunci se pot efectua si alte proceduri: fizioterapie (care poate ameliora anumite forme de nevralgie, prin tehnici speciale de desensibilizare), infiltratii cu substante antialgice sau antiinflamatoare, uneori chiar interventii chirurgicale.

Astfel, nevralgiile suboccipitale pot beneficia, in prima faza, de tratamente decontracturante, care relaxeaza musculatura, pentru ca altfel se intretine un cerc vicios: nervul doare, bolnavul isi contracta involuntar musculatura, muschiul contractat apasa pe nerv, determinand din nou durere. Putem recomanda si un antiinflamator, atunci cand durerea este violenta. De asemenea, putem recurge la fizioterapie sau la tehnici specifice de gimnastica medicala, pe care il invatam pe pacient cum sa le faca la inceput, pentru ca apoi sa le practice acasa.

In cazul nevralgiei postherpetice, poate fi folosita stimularea nervoasa electrica transcutanata, realizata prin implantarea unor electrozi in aria dureroasa. Electrozii sunt atasati la un stimulator portabil care genereaza impulsuri electrice de slaba frecventa si intensitate spre caile nervoase din vecinatate, ceea ce duce la sporirea numarului de endorfine si la diminuarea durerilor.

Durerea determinata de nevralgia de trigemen se diminueaza prin tratamente cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, daca la inceput crizele nu sunt foarte dureroase. Daca durerile persista, includem in tratament si antialgice. In anumite situatii, putem folosi si medicamente antiepileptice, care au rolul de a stabiliza membrana celulara, avand indicatie in nevralgii. In formele rezistente se poate incerca infiltratia cu alcool a ramurilor terminale ale trigemenului sau neurotomia trigemenului (sectionarea radacinii senzitive a ramurilor trigemenale inapoia ganglionului Gasser, prin interventii de microchirurgie).

Dupa o astfel de operatie, bolnavul - chiar daca scapa definitiv de dureri - nu va mai fi capabil sa perceapa unele senzatii in acea zona a fetei. Tratamentul este etiologic in nevralgia secundara: asanarea focarelor de infectie (dentare sau sinuzale), interventie neurochirurgicala in cazul unei tumori etc.

Rezultate foarte bune in nevralgiile de trigemen da si acupunctura - o tehnica medicala de mare ajutor in terapia durerii. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt adepta ideii ca acupunctura ar putea face minuni in cazul unei patologii organice. Dar daca este o nevralgie idiopatica, fara o cauza organica, atunci cedeaza la acupunctura.

Durerile din nevralgia glosofaringiana cedeaza la aplicarea de caldura si la medicamentele antialgice. Cand medicatia orala nu da rezultate, se pot face infiltratii
Cu medicamente antialgice si antiinflamatoare.





- Se poate preveni aparitia nevralgiilor?

- Ca boala in sine nu se poate preveni, deoarece aparitia nevralgiei se produce printr-un tablou patologic foarte complex. Daca ai o nevralgie post-zosteriana, nu prea ai ce face, in afara de tratamentul corect, recomandat de medic... Dar, sigur, putem incerca sa evitam factorii favorizanti. In primul rand, nu se sta in curentul aerului conditionat, mai ales daca venim de afara, din canicula. Diferenta de temperatura dintre exterior si interior nu trebuie sa fie mai mare de 5°C, pentru a-i da organismului ragazul sa-si regleze temperatura prin mecanismele proprii.

De asemenea, este foarte bine sa facem miscare, pentru a preintampina contracturile musculare. Foarte bun este si inotul, pentru prevenirea nevralgiilor sciatice si a nevralgiilor suboccipitale.


- Se stie ca sportul previne majoritatea bolilor. Dar, odata afectati de nevralgii, mai pot acesti oameni sa se miste, fara sa-i chinuie acele dureri ingrozitoare?

- Gimnastica si miscarea sunt necesare in special la persoanele predispuse la nevralgii suboccipitale, respectiv cei care au o munca de birou, sunt mai sedentari prin prisma activitatii pe care o desfasoara si au o pozitie vicioasa, care ramane aproape nemodificata pe parcursul zilei de munca. Acesti oameni - atat cei care au avut un episod de nevralgie, cat si cei sanatosi (in scop preventiv) - au un mare beneficiu daca fac zilnic minimum 10-15 minute de exercitii fizice. Nu trebuie neaparat sa se duca la sala, pentru ca asta presupune timp, dar pot sa le faca acasa, in parc, sau sa ia mici pauze pe parcursul zilei, in care sa-si mobilizeze musculatura in mod constant si constiincios: rotiri de cap, flexii ale gatului, facute de 10-20 de ori, in 5-6 reprize. Exercitiile se fac lent, pentru a nu produce ameteala, de preferat intr-un moment de relaxare.

Pe de alta parte, daca bolnavul are o nevralgie sciatica acuta, acolo prima indicatie este repausul, pana trece durerea si abia apoi poate sa faca miscare.


- Ca masura de prima urgenta cand suntem covarsiti de dureri, putem apela la clasicul Antinevralgic?

- Un antialgic face ca omul sa se simta putin mai bine, nu-l mai doare pe moment, sta ceva mai relaxat, nu-si mai contracta musculatura, nervul nu mai e comprimat - asa ca este benefic. Insa antinevralgicul nu este un medicament recomandat strict pentru nevralgiile despre care am discutat. De altfel, niciun medicament nu trebuie luat fara prescriptie medicala, pentru ca in unele situatii poate face mai mult rau decat bine.

D-na dr. SANDA MARIA NICA poate fi contactata la sectia Neurologie 1 a spitalului Clinic Colentina - Sos. Stefan cel Mare nr. 19-21, sector 2, Bucuresti.
 

Somnul este cel mai sigur leac de viata lunga

 
Somnul este cel mai sigur leac de viata lunga
Un pui de somn este cel mai sigur leac de viata lunga. Cercetatorii ii ridica imnuri de slava si propun sa faca parte din Constitutie.

„Doar muierile si copiii se culca dupa-amiaza”. Ati auzit, desigur, remarca asta ironica, rostita la birou sau acasa, cand vi se intampla, cateodata, sa va cada capul in piept. Nu va lasati timorati de adeptii cafelelor. Spuneti-le ca puiul de somn sau siesta, cum au botezat-o italienii, are o vechime de mii de ani si o practicau, si imparatii. Ba, chiar si responsabilii de la NASA au descoperit ca un somnic cat de mic le creste cosmonautilor puterea de concentrare, aproape cu 55 de procente.

In ce-i priveste pe medici, ei au spus-o demult: cine trage dupa-masa un pui de somn isi reduce riscul de infarct cardiac, cu 35 de procente. Un rezultat stabilit pe baza unui studiu realizat in America, pe 50.000 de participanti.

Un lucru trebuie sa le fie clar, chiar si celor mai inversunati carieristi: nimeni nu poate da randament, muncind non-stop 16 ore pe zi. Indiferent daca sta la birou sau daca zboara spre luna. Ceasul nostru interior cere, pur si simplu, o scurta pauza de odihna, de-a lungul zilei. Majoritatea oamenilor simt nevoia sa doarma imediat dupa pranz, nu mai mult de o jumatate de ora. Si asta, independent daca la pranz au mancat sau nu.

Si inca un argument: o siesta micsoreaza riscul accidentelor rutiere si creste productivitatea. Convinse prin rezultatele obtinute din cercetari, firme mari din America si Europa au inteles importanta siestei si pun la dispozitia angajatilor, spatii si sezlonguri pentru odihna. In China, puiul de somn e legiferat prin Constitutie. Articolul 43 garanteaza fiecarui om al muncii „dreptul la Xeu Xi” (somnul de dupa-amiaza). Motivele sunt de natura istorica: puiul de somn facea parte din stilul de viata al imparatilor Chinei, celebri pentru longevitatea lor.

Deci: puiul de somn nu inseamna un lux. Este o lege a biologiei, adica o necesitate a organismului omenesc. Important este ca dreptul de a-l practica sa se extinda in toata lumea, mai ales in verile excesiv de ploioase.

Va recomandam sa cititi si: Importanta unui program de somn la copii


Si putina stiinta...
  • Timpul oamenilor se imparte in faze de trezie si faze de somn. Pe durata treziei, activitatea cerebrala nu functioneaza insa la maximum si se cere lasata la vatra pe termen scurt. Caderea cea mai importanta se petrece la ora 14, cand hormonii vigilentei ard la flacara mica. Corpul reclama relaxare si calm. Adica un pui de somn, care relanseaza total capacitatile intelectuale.
  • Zece minute sunt suficiente pentru a ne reincarca bateriile. Idealul este de 20 de minute, daca va puteti permite un asemenea lux.
  • In cazul cand siesta e populata de vise, acestea sunt mult mai usoare si mai putin dramatice decat noaptea.
  • Dupa puiul de somn, sistemul nervos simpatic se impaca mult mai bine cu sistemul parasimpatic.
  • Daca la birou nu aveti posibilitatea sa dormiti,inchideti ochii, scufundati-va fata in palme si incercati sa atipiti.
  • Va e teama ca veti dormi prea mult? Urmati exemplul lui Salvador Dali, care dupa masa, se aseza pe-un fotoliu, cu o lingura de supa in mana. In clipa cand atipea, muschii se relaxau si zgomotul lingurii cazute pe jos il trezea. Marele pictor considera ca, fie doar si o atipeala de o secunda, era suficienta pentru a-i trezi creierul. Un soi de scurtcircuit care ii reda vigilenta pierduta.
Foto: sanatate.bzi.ro


 

Arsuri la stomac - sfaturi si recomandari de la specialisti

 
Arsuri la stomac
Aproape toata lumea se confrunta cu arsuri la stomac in perioadele de primavara si toamna. O masa prea abundenta sau mancata pe fuga, felurile condimentate sau fructele prea acide ne dau, brusc, dureri de stomac. Cauzele lor variaza de la o persoana la alta. Pentru inceput, puteti apela la un medicament antiacid. Pe termen lung, cea mai buna metoda de potolire a arsurilor este sa aflati ce anume le declanseaza. Pana atunci, iata cateva sfaturi de prim-ajutor.


Stingeti focul!
  • De la primele semne (ragaieli si senzatii de fierbinteala in esofag) beti un pahar cu apa rece, inghititura de inghititura, pentru a dilua acidul gastric din stomac.
  • Preparati o infuzie anti-reflux, dintr-o lingurita de ghimbir proaspat ras, oparit cu o cana de apa clocotita. Lasati sa se infuzeze 10 minute, apoi beti. Folosit de multa vreme contra raului de vapor sau automobil, ghimbirul antreneaza o relaxare a muschilor care invelesc mucoasa esofagului, impiedicand astfel ridicarea acidului spre gat.
  • Pentru a lupta contra arsurilor de stomac, fitoterapeutii recomanda si infuzia de anason. Opariti cu o cana de apa clocotita 2 lingurite de seminte de anason, chimen sau marar. Lasati sa se infuzeze 10 minute, strecurati si beti.
  • Pentru a calma senzatia de arsura in stomac sau esofag, medicina ayurvedica recomanda infuzii pe baza de scortisoara. O lingurita de pulbere de scortisoara se opareste cu o cana de apa clocotita. Se lasa 10 minute, se strecoara si se bea.
Invelis protector
  • Radacina de nalba mare este unul dintre remediile cele mai cunoscute impotriva arsurilor de stomac. Ea produce o substanta mucilaginoasa care formeaza un strat protector pe mucoasa esofagiana. Utilizarea ei se recomanda in mod special in caz de arsura ce emana din stomac. Pentru o bautura calmanta, puneti o lingurita de pulbere de radacina de nalba mare intr-o cana de apa si amestecati. Beti cu inghitituri mici trei sau patru cesti pe zi.
  • Coaja de ulm - se amesteca o lingurita de pulbere de coaja intr-o cana cu apa fierbinte si se bea. Repetati operatia de doua-trei ori pe zi.
Neutralizati acidul gastric!
  • Saliva are darul de a neutraliza acidul gastric. De aceea se recomanda sa folosim o guma de mestecat fara zahar sau sa sugem o bomboana acidulata.
  • Bicarbonatul de sodiu, prin alcalinitatea sa, neutralizeaza, de asemenea, acidul gastric. Amestecati o jumatate de lingurita de bicarbonat cu cateva picaturi de suc de lamaie si diluati-le cu o jumatate de cana de apa calda. Amestecati inca o data si beti.
  • Sucul de morcovi, castravete, ridichi, sfecla - diminueaza aciditatea gastrica, fiind alcalin. Adaugati putina sare si piper, pentru a le imbunatati gustul. Legumele pot fi mancate si ca atare, fara a fi transformate in suc.
Mai bine sa preveniti decat sa vindecati
  • Cand stam in picioare sau pe scaun, cu spatele drept, forta de gravitatie impiedica acidul gastric sa urce in esofag. Dupa ce mancati, nu va aplecati inainte si, mai ales, nu va intindeti.
  • Daca suferiti de arsuri la stomac nocturne, mancati cu 2-3 ore inainte de a va culca.
  • Ridicati capul patului cu 10-15 cm, punand bucati de lemn sub saltea. Dormitul cu bustul ridicat impiedica urcarea acidului gastric.
  • Incercati sa dormiti pe partea stanga. In aceasta pozitie, continutul stomacului e departe de sfincterul inferior al esofagului, ceea ce limiteaza refluxul.
  • Mancati mai des si mai putin cantitativ, pentru a reduce secretia acidului gastric.
  • Evitati alimentele foarte grase. Cu cat mancarea e mai greu de digerat, cu atat riscul arsurilor la stomac creste.
  • Daca n-ati facut-o pana acum, terminati cu fumatul. Studii serioase au demonstrat ca tutunul favorizeaza relaxarea sfincterului inferior al esofagului, permitand ascensiunea acidului gastric. Fumatul pasiv este aproape la fel de daunator.
Alimente ce trebuie evitate
    Daca suferiti frecvent de arsuri la stomac, evitati urmatoarele alimente sau mancati-le foarte rar:
  • Bere, vin si alte bauturi alcoolice.
  • Laptele, desi calmeaza aparent, de fapt stimuleaza producerea acidului gastric.
  • Cafeaua, ceaiul si cola - bauturile care contin cafeina sau teina pot agrava iritatiile mucoasei esofagiene.
  • Bauturi gazoase - balonarile produse de gazul carbonic au efecte nefaste asupra esofagului.
  • Prajeli si alimente grase - greu de digerat, raman multa vreme in stomac si produc acid gastric.
Bibliografie: AS verde, nr. 83, mai 2011. Foto: www.avantaje.ro


 

Ajutor, imi cade parul!

 
Ajutor, imi cade parul!
Daca va cad, zilnic, peste o suta de fire de par, nu mai stati sa „experimentati”, ci cereti ajutorul unui medic specialist. Neintarziat! El are cea mai bogata experienta si cunoaste cele mai bune metode de diagnosticare.

„A cazut, a cazut, n-aveti ce face!”, suna sentinta, deloc incurajatoare, emisa de coafeze, vindecatori si chiar de medici fara experienta in materie de caderea parului. Si femeile in cauza sunt cuprinse de disperare. Specialistii in dermatologie sunt mult mai optimisti: „Astazi, exista terapii care reusesc sa stopeze la timp diferite forme de cadere a parului. Ba mai mult, unele dintre ele il ajuta sa creasca la loc!”.

Conditia cea mai importanta: un diagnostic pus de un medic cu studii de specialitate, care sa aiba la dispozitie o serie intreaga de metode de examinare. Pentru ca numai o combinatie intre diversele posibilitati existente va reusi sa limiteze - in mod cert - cauzele.

Primul pas: examinarea pielii capului cu ajutorul unui microscop cu lumina directa, pentru ca specialistul sa vada cu exactitate numarul firisoarelor de par care cresc din nou. Sau daca in jurul firelor de par apar zone decolorate ori mici adancituri in pielea capului - eventuali „prevestitori” ai caderii parului. Smulgand cateva fire de par cu o penseta, medicul stabileste cat de bine sunt „ancorate” acestea.



De vina pot fi stresul sau medicamentele

Urmatorul pas: o discutie amanuntita despre deprinderile de viata ale pacientei, prin care medicul incearca sa afle cateva puncte de reper; deoarece alimentatia uniforma, stresul, modul de ingrijire a parului sau anumite medicamente pot juca un rol important. Si uscatul parului cu foehn-ul prea fierbinte poate sa afecteze parul. Dupa discutie, medicul decide ce examene va trebui sa faca in continuare.


Celelalte zone cu par ale corpului sunt ok?

Parul nu cade intotdeauna de pe cap, dar acolo se observa imediat. Caderea rotunda (in forma de cerc) a parului poate afecta si axilele, genele sau zona organelor genitale. De aceea, suprafetele fara par din alte parti ale corpului pot oferi indicii extrem de importante.


Fenomene de carenta (distrofie) in sange

O analiza a sangelui este solut necesara, nu doar cand incepe sa ne cada parul, ci si cand acesta este casant, aspru si fara luciu. Analiza de sange scoate la iveala eventuale carente in substante minerale si vitamine, dar si dereglari hormonale sau afectiuni ale glandei tiroide. Cu ajutorul probelor de laborator se constata, de asemenea, daca nu cumva exista o infectie in organism.

Va recomandam sa cititi si: Combate eficient caderea parului


Raul se taie din radacini

Dureroasa, dar importanta: examinarea radacinii parului. Pentru aceasta, se smulg (cu o penseta speciala) cate 30-50 de fire de par din partea anterioara si cea posterioara a capului, care sunt studiate, apoi, la microscop. Dupa starea radacinilor, expertul isi poate da seama daca parul a cazut din cauza medicamentelor impotriva hipertensiunii si a hipercolesterolemiei. Daca problema este conditionata genetic sau daca radacina parului este bolnava (inflamata sau iritata). Dar fiti fara grija: spatiile libere lasate de firele smulse se vor acoperi din nou, in totalitate.


Toxinele din mediul inconjurator se „fixeaza” si in par

Analizele substantelor minerale existente in par se fac atunci cand exista banuiala c-ar fi vorba de o intoxicare cronica. Pentru aceasta, medicul taie o suvita de grosimea unui creion, din zona posterioara a capului (acolo unde se vede mai putin) si examineaza 3 cm din parul aflat in imediata apropiere a pielii capului. Prin aceasta analiza se pot evidentia, de pilda, incarcari ale organismului cu metale grele si cu alte substante poluante.


Terapie in trepte

Odata cauza descoperita, medicul poate incepe tratamentul tintit. Pentru inceput, specialistii propun intotdeauna o terapie cu efecte secundare minime si doar daca aceasta nu da rezultate, se trece la metode din ce in ce mai complexe.


Cura cu fiole pentru radacina parului

La 64% dintre paciente, medicul constata o „cadere androgenetica a parului” (conditionata ereditar si hormonal). Intr-un stadiu incipient, substanta masata din exterior o perioada determinata de timp isi face efectul: stopeaza formarea de cicatrice la nivelul radacinii parului, prelungeste faza de crestere etc. Curele cu fiole dureaza intre 3 si 6 luni, iar masajul trebuie facut cu multa atentie, pentru ca altfel se pierd 80% din substantele active. Uneori, in paralel cu aceste cure, se face un tratament hormonal intern.

Va recomandam sa cititi si: Suplimente bune pentru problemele parului


In cazuri acute: imunoterapie

Ce anume declanseaza caderea „rotunda” a parului (o forma mai degraba rara) n-au reusit sa afle expertii nici pana-n zilele noastre. Si aici exista forme noi de terapie. Cel mai folosit: tratamentul extern, cu solutii cu cortizon, insotit, uneori, de un tratament intern cu zinc sau cortizon. Daca tratamentul nu da rezultate, se apeleaza la imunoterapie: pe pielea capului se produce - in mod artificial - o reactie alergica, pentru a „abate” celulele inflamatorii de la radacina parului spre suprafata pielii capului. Functioneaza in 50% din cazuri, dar nu dureaza decat 1-2 ani. Interzisa copiilor sub 14 ani!


Pericol depistat = pericol alungat

In cazul „caderii difuze de par” (circa 25%), declansata de medicamente, terapii cu post, infectii, stres familial si profesional etc. curele cu fiole nu-si au rostul. Pur si simplu fiindca parul va creste iar, de la sine, de indata ce au fost descoperite si mai ales inlaturate cauzele.


Nu toate coafurile sunt sanatoase

Circa 10% din caderile de par sunt cauzate de coafuri, decolorari, caciuli, sepci etc. Femeile care poarta indelung coada de cal „bine” legata, sau cele care poarta timp indelungat capul acoperit isi afecteaza „cu mana lor” radacina parului si, la un moment dat, vor constata ca au portiuni „chele” pe cap. Valabil si in aceste cazuri: descoperirea in timp util a cauzelor, pentru a evita degenerarea radacinilor. In schimb, cele care constata ca le cade brusc parul dupa un permanent, un decolorat (mai ales platinat) etc. au o mica consolare: nu le-a cazut parul, ci s-a rupt, ceea ce inseamna ca va creste la loc asa cum a fost.

Va recomandam sa cititi si: Terapie pentru par

Bibliografie: AS verde, nr. 83, mai 2011. Foto: www.perfecte.ro


 

Comprese si cataplasme cu in pentru sinusuri inflamate

 
Comprese si cataplasme cu in pentru sinusuri inflamate
Planta cunoscuta inca din antichitate, inul are numeroase intrebuintari: din fibrele pe care le contine se fabrica firele de in; din semintele foarte bogate in ulei se obtine uleiul de in; in plus, aceleasi seminte sunt folosite de sute de ani, intern si extern, ca remediu in diferite boli. In articolul de fata va prezentam utilizarea semintelor de in sub forma de cataplasme, menite sa atenueze inflamatiile si infectiile din zona fruntii si a cavitatii nazale.


Cuprins articol:


Cum actioneaza

Compresele si cataplasmele cu in sunt de mare ajutor in sinuzite si alte infectii ale zonei frontale si nazale. In cazul sinuzitei, eliminarea mucozitatilor si a puroiului este impiedicata datorita faptului ca mucoasele sunt inflamate si orificiile de evacuare ingustate. Aplicatiile calde cu seminte de in largesc canalele nazale si permit eliminarea impuritatilor. Dupa o ora de la aplicarea remediului, nasul se elibereaza complet. Eliminarea mucozitatilor si a puroiului este semn ca vindecarea este aproape. Prima senzatie este de potolire a durerii sau chiar de eliminare totala a ei, cel putin atata timp cat cataplasma e calda. Acest remediu este o adevarata binefacere!



Materialul necesar

  • 300 g seminte de in (intregi, sfaramate sau macinate), cat sa ajunga pentru 8 aplicatii.
  • 6-8 prosoape mici si subtiri (de circa 17/30 cm).
  • un sal de lana.
  • 2 sticle cu apa calda.
Faina de in rancezeste repede. De aceea e bine ca semintele sa fie macinate la scurta vreme inainte de intrebuintare si nu trebuie pastrata mai mult de o saptamana, in borcan de sticla.


Mod de preparare

Se pun la fiert semintele de in cu putina apa (la 1 parte de seminte - 2 parti de apa). Cand preparatul incepe sa se ingroase, fiertura se intinde, in grosime de un deget, pe cele 8 prosopele, care se impacheteaza ca niste branzoaice. Prima cataplasma se asaza pe locul dureros (peste nas si in amandoua partile lui, in caz de infectii nazale, sau pe frunte, in caz de sinuzita) cu partea compusa dintr-un singur strat de panza, cat se suporta de fierbinte. Se acopera cu salul de lana si se pastreaza cataplasma pana ce se raceste, cand e inlocuita imediat cu o alta cataplasma impachetata, tinuta la cald.


Cum se pastreaza cataplasmele fierbinti

Se pun intre cele doua sticle cu apa fierbinte, sub o perna, pentru a se afla la indemana (in cazul cand va tratati singuri). Compresele se pot tine calde si daca sunt puse intr-o sita sau o tigaie, asezate peste un vas cu aburi fierbinti).


Durata tratamentului

Cataplasmele trebuie schimbate des, pentru ca ele fac bine atata timp cat sunt calde (4-5 minute). Ele trebuie schimbate continuu, vreme de o jumatate de ora - o ora. (Capul nu trebuie tratat prea multa vreme cu caldura.) Dupa practicarea metodei, se ramane in pat o ora, la adapost de orice curent.


Remedii naturale in caz de infectii ale sinusurilor si nasului:

  • Picaturi in nas cu apa sarata.
  • Aburi la cap (inhalatii de aburi fierbinti din infuzii cu plante - de exemplu musetel).
  • Comprese pe ceafa cu hrean.
  • Cataplasme fierbinti cu in.
Remediile trebuie practicate de mai multe ori pe zi.

Autor: Rodica Demian. Bibliografie: AS verde, nr. 83, mai 2011. Foto: www.descopera.ro


 

Leacuri contra durerilor musculare

 
Leacuri contra durerilor musculare
  • Ceai de arnica - ajuta in caz de contuzii, leziuni usoare si contracturi. Se oparesc 4 linguri de flori uscate de arnica cu 200 ml de apa clocotita, se infuzeaza 10 minute, se inmoaie o bucata de panza in ceai si se tine compresa, vreme de cateva ore, pe zona afectata.
  • Alifie de nucsoara - este eficienta, mai ales sub forma de alifie calmanta, aplicata pe zona dureroasa a muschiului. Se amesteca 1 lingurita de nucsoara rasa cu 3 lingurite de vaselina, se lasa sa se patrunda peste noapte si se maseaza bine muschiul.
  • Uleiul de menta - menta este o planta racoritoare care se foloseste pentru calmarea durerilor produse de inflamatii. Uleiul de menta se prepara din 200 g de frunze cu 250 ml de ulei de masline. Se pune intr-o sticla, se lasa sa stea 30 de zile, se strecoara si se ung cu el zonele afectate.
  • Tinctura de valeriana - este un adevarat calmant al nervilor, care diminueaza senzatia de durere. Pentru prepararea tincturii se amesteca 200 g de radacina uscata de valeriana cu 250 ml de alcool, se tine 30 de zile intr-o sticla de culoare inchisa si se strecoara. Se iau, la nevoie, 30 de picaturi.
  • Baie cu oregano - actioneaza ca un adaos incalzitor in baia fierbinte relaxanta. Se fierb 100 g de oregano proaspat intr-un litru de apa (doar cat sa clocoteasca). Dupa 10 minute se toarna direct in apa din cada. Baia ar trebui sa dureze minimum 15 minute.
  • Alifie de castane salbatice - are o actiune vindecatoare asupra contuziilor. Pentru alifie: se incalzesc - pe baie de apa - 15 g de lanolina, 4 g de ceara de albine si 30 ml de ulei de masline. Se adauga 30 ml de tinctura de castane (de la farmacie) si 20 g de ulei de ienupar, se lasa sa se intareasca alifia si se aplica, rece, pe zona afectata.
Foto: artrohelp.ro


 

Unghii incarnate - sfaturi si recomandari

 
Unghii incarnate - sfaturi si recomandari
Desi provoaca mari neplaceri, unghiile incarnate sunt usor de tratat. Din clipa in care incep sa doara, ele devin un cosmar. Iata cateva sfaturi care va vor ajuta sa evitati interventia chirurgicala.


Faceti bai de picioare!

Umpleti un lighean mare cu apa calda, pana la jumatate. Adaugati cateva linguri de sare de bucatarie si amestecati pana se dizolva complet. Bagati-va piciorul in apa si lasati-l vreme de 20 de minute. Apa calda inmoaie pielea dimprejurul unghiei incarnate, in vreme ce sarea combate infectia si reduce tumefactia tesutului. Repetati operatia in fiecare zi.


Un tampon de tifon

- Dupa baia piciorului, spalati-l cu apa calda sapunita (lasati un sapun sa stea in ea un minut), clatiti si stergeti-va cu un prosop.

- Varati o bucatica mica de tifon intre marginea laterala a unghiei si pielea moale in care este incarnata. Ca sa va fie mai usor, folositi o scobitoare inmuiata in alcool, cu care sa impingeti tifonul sub unghie, ridicandu-i putin marginea curbata. Usureaza durerea si cresterea unghiei poate fi corectata.

- Turnati cateva picaturi dintr-o solutie antiseptica pentru a preveni infectia si schimbati bucatica de tifon in fiecare zi.


O igiena corecta

- Schimbati ciorapii in fiecare zi. Picioarele trebuie sa va fie cat se poate de curate, pentru a reduce riscul infectiilor.

- Cand faceti baie sau dus, frecati-va bine picioarele cu o manusa aspra (se gasesc la farmacii si la magazinele de produse cosmetice) impregnata cu sapun. Dupa ce va stergeti bine, aplicati o crema antiseptica pe degetul afectat (galbenele, marul-lupului etc).

Va recomandam sa cititi si: Micoza la unghiile picioarelor


Pantofi largi

- Acasa si cand afara e vreme calda, purtati pantofi cu varful descoperit (sandale sau papuci). Pantofii stramti agraveaza situatia pentru ca unghia se infunda si mai tare in carne.

- Iarna, purtati ghete largi, astfel incat degetele sa nu fie presate unele intr-altele. Nu exista nimic mai rau, in caz de unghii incarnate, decat pantofii cu varf ascutit.


Mai bine sa preveniti decat sa vindecati

- Inainte de a va taia unghiile, inmuiati-va cateva minute picioarele intr-un lighean cu apa calda, pentru ca unghiile sa se inmoaie. Taiati-va unghiile drept, lasand totdeauna o margine in ambele parti. Piliti colturile, atat cat sa nu agate ciorapii. Regulile astea sunt valabile pentru toate unghiile, dar mai ales pentru cele de la degetele mari, care se incarneaza mai usor.

- Pentru a fi siguri ca va cumparati pantofi adecvati, masurati-va talpa inainte de fiecare noua cumparatura. Cu timpul, picioarele noastre se alungesc sau se latesc si pantofii care ni se potriveau candva ne pot supune acum la suplicii.

- Cumparati-va pantofii seara, pentru ca in timpul zilei picioarele se umfla. Daca ii cumparati dimineata, riscati sa aveti a doua zi surprize.

- Sosetele si ciorapii prea stransi pot, de asemenea, sa vatame unghiile, chiar daca pantoful e confortabil. Alegeti masuri potrivite.

Bibliografie: AS verde, nr 20, decembrie 2011. Foto: doctorulpicioarelor.ro


 

Trandafirii: informatii, retete cosmetice pentru acasa

 
Trandafirii: informatii, retete cosmetice pentru acasa
In jurul trandafirului s-au tesut, de-a lungul timpului, o sumedenie de legende. Se spune, de pilda, ca imparatul romanilor, Nero, isi desfata oaspetii in baie, presarand peste ei petale rosii de trandafir. Sau ca imparateasa Cleopatra si-ar fi sedus iubitii cu „floarea-florilor”, asternandu-le la picioare coroane de trandafiri.

In Evul Mediu, in nenumarate gradini manastiresti, trandafirul a inceput sa fie cultivat ca planta vindecatoare, cu care se tratau afectiuni precum inflamatiile (infectiile)si bolile dermatologice, in schimb, efectele sale benefice pentru frumusete au fost descoperite mult mai tarziu.


Trandafirii - capabili de (aproape) orice

Trandafirii contin, pare-se, peste 400 de ingrediente, printre care se numara uleiul de geraniu (care netezeste pielea), farnesolul (cu efect antibacterian), acidul malic, acidul succinic etc., dar multe dintre ele nu au fost inca studiate pana in prezent. Cocktail-ul lor de substante active regenereaza, hidrateaza, calmeaza, echilibreaza, dar si stimuleaza.

Iar petalele de trandafir sunt bogate in ceara pretioasa. Mai ales extractele de „trandafir negru”, care in realitate e rosu inchis, intaresc - se pare - imunitatea pielii si o protejeaza impotriva radicalilor liberi, ajutand-o, astfel, sa-si pastreze, pe durata lunga, prospetimea.

Exista peste 30.000 de specii de trandafir, din care doar zece sunt folosite de „industria frumusetii” - de exemplu „Centrifolia” (cu o suta de petale) sau „de Damasc” (cu treizeci de petale).

Trandafirii se deosebesc prin continutul de ulei, care este deosebit de ridicat la trandafirii de Damasc, cultivati in Bulgaria, Maroc si Turcia. Pentru a obtine 1 kg de ulei de trandafir sunt necesare 4000-5000 kg de petale. De aceea si pretul este mare: 1 kg de ulei costa aproximativ 8000 de euro si chiar mai mult. Petalele se culeg inainte de rasaritul soarelui si se distileaza in aceeasi zi, cu apa la temperaturi ridicate. Aburii dizolva moleculele de parfum si uleiul eteric se ridica la suprafata.



Apa de trandafir racoreste si improspateaza

Dupa distilare si dupa ce se strange uleiul de la suprafata, ramane apa de trandafiri, cu parfumul ei usor si placut. Datorita efectului ei racoritor, apa se foloseste la prepararea a numeroase lotiuni tonice pentru fata. Apa de trandafiri se gaseste si in farmacii.


Retete cu trandafiri pentru acasa:

- Aburi cu ulei de trandafiri. Stimuleaza irigarea sanguina si - in acelasi timp - curata porii. Puneti 2-3 picaturi de apa de trandafiri intr-un vas cu apa clocotita (nu si daca aveti vinisoare dilatate!), acoperiti-va capul cu un prosop si lasati aburii sa actioneze circa 5 minute.

- Baie cu petale de trandafiri. Amestecati cinci picaturi de ulei eteric de trandafiri cu 3-4 linguri de smantana dulce si turnati amestecul in cada. Pentru un rasfat complet: presarati si cateva petale de trandafir. Dar atentie: uleiul trebuie sa fie absolut natural!

- Comprese cu apa de trandafiri. Calmeaza si sunt „impulsul” regenerant dupa ore intregi de stat la computer. Inmuiati doua tampoane de vata in apa de trandafiri, stoarceti-le usor (prin apasare) si tineti-le vreme de 5 minute pe pleoapele inchise.

Va recomandam sa cititi si: Flori bune pentru ten

Bibliografie: AS verde, nr. 89, noiembrie 2011. Foto: pixabay.com


 

Tratamentul natural al depresiei

 
Tratamentul natural al depresiei
Auzim tot mai des despre ea, ni se spune ca ar fi boala secolului XXI, dar inca putini dintre noi reusim sa o identificam, iar si mai putini stim sa o intelegem si sa luptam cu ea eficient. Mai ales acum, cand crizele financiare, economice, sociale si de multe alte tipuri par a nu se mai sfarsi, depresia pare ca se simte ca la ea acasa in lumea asa-zis civilizata, din care si noi facem parte.

Ce poate face medicina naturala contra acestui flagel al depresiei? Aproape... totul. Factorii fizici de tratament, cum ar fi plantele medicinale, produsele apicole sau remediile homeopatice sunt foarte eficiente pentru a atenua suferinta psihica (dar nu numai), produsa de aceasta afectiune. Apoi, psihoterapia, rugaciunea, tehnicile de respiratie sau cura de teren ne ajuta sa ne intelegem mai bine, sa invingem si chiar sa folosim constructiv depresia. Cum? Veti afla in cele ce urmeaza.


Cuprins articol:


Psihoterapia

Psihoterapia face parte din tratamentul natural al depresiei. In psihoterapia moderna, depresia, la fel ca si alte tulburari emotionale, nu mai este privita ca un inamic, care trebuie starpit cu orice pret si cu orice mijloace. Nu, depresia este considerata mai degraba un semnal de alarma, prin care psihicul nostru ne atrage atentia ca ceva trebuie schimbat in viata noastra, ca trebuie sa ne innoim, sa ne transformam, pentru a putea merge mai departe. Ca atare, aceasta afectiune nu este un inamic in sine, ci mai degraba o lectie de viata, care - in masura in care este inteleasa si depasita - ne va face mai buni, mai completi si, aparent paradoxal, mai fericiti decat inainte, cand ne consideram sanatosi.

Astfel, tot mai multi psihologi sunt de parere ca medicamentele singure nu pot fi leacul depresiei, ele sunt capabile doar sa atenueze suferinta, nu sa o si eradicheze din radacini. Oricat de greu este de crezut, orice tip de depresie, de la cea a persoanei care a ramas fara serviciu, la cea produsa de singuratate, de imbatranire, de boala sau de o deceptie sentimentala, ascunde in ea, de fapt, un sambure de fericire, de echilibru interior care se vrea, se cere imperios descoperit. Pentru a ajunge insa la aceste descoperiri interioare, este necesar sa apelam la cateva ajutoare, pe care le vom cunoaste in continuare.


Plantele

Si plantele fac parte din tratamentul naturist al depresiei. Plantele sunt primul si cel mai la indemana remediu contra depresiei. Efectul lor este uimitor de puternic, mai ales pe termen mediu, ele fiind capabile sa ne reduca suferinta psihica si sa ne dea astfel ragazul de a aborda si alte terapii, cum ar fi cura de teren, respiratia, rugaciunea etc. Sa cunoastem, in continuare, cele mai puternice plante cu efecte antidepresive.

- Sunatoarea (Hypericum perforatum) - peste o suta de studii au fost facute in ultimele doua decenii, in diferite clinici din lume, pe tema efectelor extractului obtinut din aceasta planta in depresie si in simptomele asociate ei. Rezultatul: toate cercetarile arata o neta imbunatatire a starii emotionale a majoritatii pacientilor depresivi, dupa tratamentul intern cu sunatoare. Principiile sale active elimina treptat starile de tristete, de astenie, invioreaza mintea si psihicul, impiedica aparitia si elimina tulburarile de somn, maresc tonusul launtric. Cea mai simpla si totodata eficienta metoda de administrare a acestei plante este pe cale interna, sub forma de capsule, care contin in proportii egale extract si pulbere din aceasta planta. Se iau 1-2 capsule cu extract si pulbere de sunatoare, in cure de 2-3 luni, cu 21 de zile de pauza.

- Passiflora (Passiflora incarnata) - este o planta exotica, adusa din America de Sud, unde florile sale sunt folosite in mod traditional pentru efectele lor de echilibrare emotionala. Are o actiune blanda, dar si puternica, principiile sale active influentand un centru nervos de la nivelul creierului, centru responsabil de inducerea starilor de relaxare. Este poate cel mai bun remediu in tratarea tulburarilor anxios-depresive, fiind eficienta si in alte simptome asociate depresiei, intre care insomnia si starile de contractura sunt pe primul loc. La fel ca si sunatoarea, passiflora nu induce - spre deosebire de restul medicamentelor - stari de somnolenta, abulie si, de obicei, nu afecteaza negativ capacitatea de concentrare si nici coordonarea motorie. La noi in tara se gaseste in marile magazine naturiste, sub forma de capsule cu extract (mult mai eficiente decat cele care contin doar simpla pulbere), din care se iau cate 3-6 pe zi, in cure de 1-2 luni, urmate de 21 de zile de pauza.


Laptisorul de matca

Eficienta acestui produs apicol, la fel ca si cea a extractului de sunatoare, despre care am vorbit anterior, este greu de imaginat. Este un remediu cu efecte foarte prompte in cazul persoanelor la care depresia apare pe fond de boala sau de oboseala cronica, de imbatranire accelerata. Se face o cura de 28 de zile, in care se consuma laptisor de matca amestecat cu miere (in proportia de 1:10). Zilnic se iau din acest produs, cu efecte foarte rapide in majoritatea cazurilor, cate 2-4 lingurite, in cure de 45 de zile. Intre doua cure se face o pauza de minimum 2 saptamani.


Exercitiile fizice

Nici exercitiile fizice nu pot lipsi din tratamentul natural al depresiei. Exercitiile fizice pot face enorm pentru depasirea starilor de depresie. De ce? Studiile arata faptul ca peste 80% dintre persoanele depresive au un trai sedentar sau semi-sedentar, departe de natura, de experientele care i-ar pune in contact cu latura lor dinamica, activa, energica. Traiul sedentar duce la economisirea unei cantitati uriase de energie fizica, care partial este stocata in adipozitati, iar restul se transforma in energie psihica. Ce se intampla cand aceasta este in exces si nu stim cum sa o consumam? Nu rareori ea genereaza stari de disconfort psihic tot mai puternic, care de cele mai multe ori iau forma depresiei.

In acest context, trebuie stiut ca efortul fizic intens, facut sistematic, activeaza nu doar musculatura, respiratia si metabolismul, ci si anumite mecanisme naturale de protectie psihica. Este deja notoriu faptul ca dupa 40 de minute efort fizic (alergare, sporturi in aer liber, inot etc.) scoarta cerebrala elibereaza anumiti neuro-transmitatori care genereaza stari de relaxare, de multumire, de optimism. Mai mult, exercitiile fizice facute de macar 3 ori pe saptamana in cadru natural imbunatatesc somnul (principalul mijloc de regenerare psihica), maresc rezistenta la stres si, nu in ultimul rand, se constituie intr-o veritabila supapa prin care sunt defulate multe din tensiunile interioare acumulate din viata de zi cu zi.


Respiratia

Si respiratia face parte din tratamentul natural al depresiei. Respiratia este direct afectata de starile de depresie, dar la randul ei, cand este controlata, respiratia ne poate schimba in bine felul de a gandi si de a simti. Exista deja multe studii care pun in evidenta faptul ca persoanele ce sufera de aceasta tulburare au aproape intotdeauna o respiratie superficiala, intrerupta, cu un volum foarte mic. Atunci se pune intrebarea: oare corelatia inversa nu functioneaza? Adica, o respiratie „educata”, devenita mai ampla si mai profunda, nu va aduce dupa sine o stare psihica tot mai buna?

Rezultatele testelor practice sunt extrem de incurajatoare in acest sens: dobandirea unei respiratii lente, ample, care sa foloseasca intreaga capacitate pulmonara, antrenand si lobii inferiori, nu doar cei superiori ai plamanilor, duce gradat la o imbunatatire substantiala a starii emotionale a celor care sufera de depresie. Respirand, facand efort fizic, persoanele depresive se autoeduca, invata sa-si descopere resurse interioare de speranta, de optimism si, in ultima instanta, de forta interioara nebanuite.

In cele ce urmeaza, vom prezenta un exercitiu simplu de respiratie, asa numita „respiratie tip ras”. Stati intinsi pe spate relaxati, inspirand cat mai adanc, lasand abdomenul sa se umfle cu aer. Dupa ce inspiram, pastram aerul in plamani cat mai mult posibil, dar fara sa apara vreo stare de jena, dupa care il expiram sacadat, pe gura, rostind silaba "ha”. Cu alte cuvinte, atunci cand vom expira aerul din plamani vom emite sacadat un „ha ha ha", care - vom vedea - nu rareori se transforma fara voie intr-un ras veritabil, nefortat.

Facut cate 10-15 minute, de doua ori pe zi, acest exercitiu are efecte emotionale foarte bune, activand un mecanism neurologic ce are ca efect stimularea zonelor din creier care raspund de producerea de tonus psihic, de optimism si de vioiciune. Acest exercitiu transforma gradat, in bine, modul nostru de a simti, de a percepe realitatea exterioara si interioara. Dupa cateva luni de practica, el se va dovedi un adevarat antidot pentru starile de pesimism, pentru tendinte ultracritice si autodepreciative. Si, pentru a fi mai eficienta, respiratia se poate asocia din cand in cand cu climatoterapia.


Climatoterapia

Si climatoterapia face parte din tratamentul natural al depresiei. Putini stiu faptul ca marea majoritate a persoanelor cu tulburari depresive au si o meteosensibilitate foarte puternica, in conditiile unui climat inadecvat, problemele lor de natura psihica se agraveaza, la fel cum in conditii prietenoase, starea lor launtrica cunoaste imbunatatiri spectaculoase. Pornind de la aceasta premisa, sunt cat se poate de binevenite curele, chiar si doar de cateva zile, in zone care au un climat cu efecte benefice speciale asupra mintii si a psihicului. Cele mai bune efecte le are climatul sedativ de crutare din zonele situate la altitudini nu foarte ridicate, dar insorite si inconjurate de o vegetatie forestiera generoasa.

Statiuni care ofera un asemenea climat sunt Covasna, Baile Olanesti, Buzias, Sarata Monteoru. In aceste locuri se simt cel mai bine persoanele surmenate, care sufera de depresie asociata cu atacuri de panica, cu stari de neliniste, cu stari de nervozitate foarte puternica. Aerul acestor statiuni induce o stare de liniste, de pace interioara, de relaxare extrem de profunda si de regeneranta pentru psihic. Climatul subalpin, cu efecte stimulente si revigorante este, in schimb, indicat pentru persoanele depresive-melancolice, astenice, cu tendinta spre inactivitate, somnolenta. Un asemenea climat puternic stimulativ gasim in statiuni cum ar fi Vatra Dornei, Sinaia, Predeal, Lacul Rosu, Cheia, Poiana Brasov.


Religia

Din tratamentul natural al depresiei nu putea lipsi religia. Nu puteam omite acest aspect intr-un articol consacrat tratamentului tulburarilor emotionale prin metode traditionale. Aceasta, pentru ca „disparitiile inexplicabile” si definitive ale simptomelor depresiei, chiar in forme grave, cum ar fi depresia bipolara, in urma rugaciunii, a folosirii agheasmei, a practicarii postului crestin sau a participarii la sfantul maslu, nu sunt simple inventii sau povesti frumoase, ci realitati obiective. Este important de inteles un lucru: apropierea de religie, rugaciunea si celelalte actiuni din aceasta sfera nu trebuie sa fie formale, ci sincere, venite din suflet.

Marile secrete ale reusitei acestor demersuri sunt cunoscute de toata lumea: sinceritatea, perseverenta si implicarea sufleteasca totala. Participarea pasiva la slujbe religioase, donatiile banesti, pelerinajele in locuri indepartate nu valoreaza foarte mult fara trairea bucuriei rugaciunii, a sfinteniei postului ori a dragostei de viata. In schimb, rugaciunea zilnica, perseverenta, a celui suferind, sinceritatea si iubirea pot transforma profund mintea, sufletul si chiar trupul si pot vindeca depresia, in orice forma, cum nici un alt medicament sau remediu nu o poate face.

Autor: Ilie Tudor. Bibliografie: AS verde, nr. 89, noiembrie 2011. Foto: pixabay.com


 

Rozmarinul: proprietati, preparate, tratamente interne si externe

 
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis)
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o planta mediteraneana aromata, cu miros puternic, usor piperat ce creste in zone cu clima blanda, unde iarna temperaturile nu coboara sub zero grade. Din fericire, poate fi cultivata in gradina si chiar in casa, pe balcon sau pe marginea ferestrei. Rozmarinul iubeste lumina din rasputeri.

Ca forma, rozmarinul e o tufa inaltuta, care in conditii bune de viata poate creste pana la 50 de centimetri. Cu ramurile lui acoperite de ace, seamana cu un bradut de Craciun, pe care in loc sa arda lumanarele, palpaie flori albe, violacee si albastrii.

In limba latina, Rozmarin vine de la ros si marinus si inseamna roua de mare. Officinalis desemneaza folosirea sa ca planta medicinala.


Cuprins articol:


Scurt istoric

In Grecia antica rozmarinul era planta zeitei Afrodita. Prin calugarii misionari, rozmarinul a trecut Alpii, raspandindu-se in intreaga Europa. In secolul 16, si-a dobandit celebritatea sub numele de „Aqua Reginae Hungaricae”. Regina Elisabeta a Ungariei, care folosise rozmarinul ca leac, nu doar ca se vindecase cu ajutorul lui de guta, dar intinerise asa de tare la chip, incat regele Poloniei a cerut-o de nevasta, desi avea 72 de ani.


Proprietati medicale

Forta rozmarinului rezida in uleiurile eterice pe care le contine: cineol, borneol, camfor, terpene. Este bogat si in flavonoide, acid glicolic si carbonic. O zestre aleasa care ii confera insusiri remarcabile: stimuleaza puternic circulatia sangelui, dezinfecteaza, mareste volumul urinei, tonifica inima si regenereaza organismul dupa boli.


Preparate din rozmarin

  • Infuzie de rozmarin - 1 lingurita cu varf de pulbere de planta uscata se opareste cu o cana de apa. Se lasa la infuzat 15 minute, apoi se strecoara. Se beau 2 cani pe zi.
  • Tinctura de rozmarin - peste o lingura de ace uscate si maruntite se toarna 100 ml alcool de 70 de grade. Sticla se astupa si se lasa la intuneric o saptamana, agitandu-se in fiecare zi. Se strecoara si se pune in alta sticla de culoare inchisa. Se iau 20-40 de picaturi pe zi, vreme de o luna.
  • Vin de rozmarin - 1-2 pumni plini de frunze proaspete de rozmarin se pun intr-un litru de vin alb, vreme de o saptamana. Se filtreaza. Se iau zilnic 1-2 paharele pline, dupa masa.
  • Uleiul volatil - se cumpara de la farmacii si magazinele naturiste. Trebuie sa fie un produs pur, „esential”. Se iau maximum 1-2 picaturi. In doze mai mari devine toxic.
  • Baie cu rozmarin - se adauga in apa din baie (36-37 de grade) un decoct din 5 linguri de planta sau 5 picaturi de ulei esential. Baia dureaza 10 minute, dupa care se recomanda repaus la pat.
  • Decoct de rozmarin - 1 lingurita de planta se fierbe 2 minute, pe foc mic. Se infuzeaza 10 minute. Se beau 1-2 cani pe zi.

Tratamente interne cu rozmarin

  • Stari de convalescenta, surmenaj psihic si intelectual - 2 cani de infuzie pe zi.
  • Ascita, boli de rinichi - 2 cani de decoct pe zi.
  • Boli de inima, tonifierea organismului - vin tonic. Se beau 2 paharele de vin, dupa mesele principale.
  • Hipertensiune arteriala - 20-40 picaturi de tinctura pe zi, diluate in apa sau ceai. Se iau vreme de o luna.
  • Scleroza cerebrala si prevenirea ei: tinctura, cate 5 picaturi, de doua-trei ori pe zi.

Tratamente externe cu rozmarin

  • Reumatism - bai locale si totale cu decoct sau ulei de rozmarin.
  • Hemiplegii si paraplegii spastice - o baie generala, timp de 15 minute, cu decoct sau ulei de rozmarin, urmate de repaus la pat timp de o ora.
Bibliografie: AS verde, nr. 89, noiembrie 2011. Foto: phytoimages.siu.edu