Medicină informativă

 

Cele mai delicioase si racoritoare deserturi ale verii, pepenii, atat cel rosu, cat si cel galben, au o multime de beneficii pentru sanatate. Sa le descoperim impreuna! Desi multi ar spune ca pepenele contine apa si zahar, informatiile nutritionale ale pepenelui rosu arata cu totul alt lucru si anume ca fructul este bogat in numeroase vitamine, minerale si antioxidanti.

Rosu, ca focul

Stiai ca alaturi de rosii, pepenele rosu se afla pe lista celor mai importante surse alimentare de licopen, un fitonutrient carotenoid care imbunatateste activitatea cardiovasculara si osoasa? In compozitia pepenelui rosu se regasesc: vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina B6 (piridoxina), acidul folic, acidul pantotenic, magneziul, fosforul, potasiul, zincul, cuprul, colina, licopenul si betaina. Pepenii sunt relativ saraci in calorii - contin intre 19 si 31 calorii la 100 de grame, in functie de specie.

Beneficii cu carul

Continutul mare de apa (92%) stimuleaza activitatea renala. De asemenea, datorita continutului mare de apa si fibre, pepenele rosu regleaza digestia, previne constipatia si contribuie la mentinerea sanatatii tractului digestiv. Pepenele rosu contine vitamina A, un nutrient necesar producerii de sebum, care asigura o hidratare optima a pielii. Aportul de vitamina C, furnizata de pepenele rosu in cantitati mari, este necesar pentru productia de colagen, esentiala pentru structura parului si a pielii.

Pepenii galbeni

Cantalupii cu pulpa portocalie se numara printre cele mai hranitoare soiuri de pepene. 100 g aduc mai mult de jumatate din doza zilnica recomandata de vitamina C, acest pepene fiind si o sursa buna de betacaroten. Ambele substante sunt antioxidanti, ca si licopenul, pigmentul rosu din pepenele rosu. Pepenii cu pulpa mai verzuie sau galben-deschis, ca si pepenii verzi, contin mai putina vitamina C.

 

Pana la varsta de un an, aportul de fier este vital pentru dezvoltarea bebelusului. Fierul este nutrientul de baza pentru productia de hemoglobina din sange, cea care oxigeneaza toate organele si tesuturile din corp. Fara el, atat creierul cat si restul sistemelor din organism sunt incetinite din evolutie, insemnand ca bebelusul ar lua un start in viata defavorabil din punct de vedere biologic. Deficienta de fier reprezinta o problema serioasa atat pentru adulti cat si pentru copii, insa la bebelusii de pana intr-un an vorbim de o potentiala cauza de retard cognitiv si fizic.






Nou-nascutii la termen, de mame care nu se confrunta cu probleme speciale de sanatate (anemie cronica sau diabet), vin pe lume cu rezerve suficiente de fier, care le ajung in mod normal pana la varsta de sase luni. Iar daca cel mic este alaptat la san sau consuma un tip de formula din farmacie, mai ales cele bogate in fier, capacitatea sa de absorbtie si asimilare este la nivel optim.

In caz ca bebelusul s-a nascut prematur sau cu o greutate sub medie, atunci cantitatea de fier din corpul sau are mari sanse de a fi insuficienta, ceea ce necesita masuri de suplimentare inainte de primele patru-sase luni de viata.

Dupa pragul de jumatate de an insa, toti bebelusii au nevoie de o dieta care sa includa 11 miligrame de fier pe zi, potrivit recomandarilor pediatrice. Indiferent ca alaptarea de la sanul mamei continua sau nu, dupa aceasta varsta, adultul sau adultii care il au in grija trebuie sa elaboreze un plan de hranire diversificata care sa puna nevoile sale biologice pe primul plan. E bine de stiut si ca laptele si lactatele clasice de vaca inhiba sau chiar blocheaza absorbtia acestei substante, de aceea opteaza intotdeauna pentru formulele de lapte praf bogate in fier.

Alimentele potrivite pentru un aportul echilibrat de fier

• Cerealele pentru copii. Acestea ar trebui sa contina minim de 45% din doza recomandata inscriptionata pe eticheta.
• Piureuri din carne, legume (cartof, mazare, radacinoase) si verdeturi inchise la culoare (spanac sau kale).
• Fructe cu continut ridicat de vitamina C (citrice, pepeni, kiwi, fructe de padure), dovedite ca potenteaza asimilarea fierului din mancare de catre bebelus.

 

Violenta domestica este una dintre cele mai des intalnite forme de violenta impotriva femeilor. Efectele sale sunt devastatoare si cu impact pe termen lung, atat asupra femeilor cat si asupra copiilor, martori sau victime.

De ce nu pleaca din relatiile violente?

Cateva indicii putem gasi in intelegerea contextului in care traieste o victima, caracterizat de riscul crescut de a fi in primejdie, dificultatile financiare, comportamentul agresorului, lipsa sprijinului social si stigmatizarea, dar si de trairile sale interioare, precum teama, mania, vina si negarea, convingerile disfunctionale si suferinta asociata pierderii, intr-o relatie abuziva, femeia este lipsita de putere si control, toata energia ei fiind canalizata catre protectia sa si reducerea intensitatii si numarului episoadelor violente.






Ii este dificil sa se concentreze pe gasirea unor alternative la viata. Decizia de a parasi relatia este mai usor de luat atunci cand exista o retea de suport puternica, formata din membrii familiei extinse, prieteni, colegi de serviciu, dar si servicii sociale in comunitate. In tara noastra, femeile pot apela la servicii de consiliere si de gazduire pe termen scurt si mediu.

Reintoarcerea la partenerul agresor

Unele femei aleg sa se intoarca la partenerul agresiv, desi au beneficiat de suport si gazduire intr-un centru specializat. Pentru ca o femeie sa isi redescopere resursele interioare, stima de sine si sa priveasca viitorul cu incredere, este important ca serviciile de gazduire sa fie dublate de cele de consiliere si terapie. Femeia aflata intr-o relatie abuziva are nevoie de sprijin neconditionat din partea celor din jur, dar si servicii de calitate, care sa-i ofere o alternativa pe termen lung.




Cititi si: Bagajul emotional cu care iesim din relatiile abuzive. Foto: politialocalasector1.ro.

 

„Verisoara” primara cu usturoiul, are multe calitati asemanatoare acestuia, asa de multe si-atat de aidoma incat, in bucatarie, cele doua legume se pot inlocui fara nicio problema una pe cealalta, bineinteles daca nu aveti o anume preferinta pentru vreuna dintre ele.

Priviti-o cu atentie: pantecele bombat, tulpina verde si bulbul mare rozaliu, toate impreuna creioneaza imaginea insasi a pamantului roditor. Exista soiuri rosii, rosii-violacee, cu bulbul pantecos, mare, ori albe, zvelte, lunguiete, aurite sau mici, rotunjoare, parfumate, crocante, delicioase.

Originara, se pare, din Afganistan si Persia, era cultivata de vechii egipteni si de chaldei cu mii de ani inaintea erei crestine. Grecii, ca si romanii, ca si stramosii nostri din Evul Mediu, o consumau in cantitati apreciabile.

Palmaresul acestei legume, dac-ar fi sa existe un mare concurs al plantelor vindecatoare, poate rivaliza cu cel al usturoiului.

Speciile de ceapa din sud, fiind mult mai dulci, sunt mai bune de mancat, decat cele din nord, ceva mai iuti la gust, dar si infinit mai eficiente ca plante medicinale.

Dar, indiferent in ce parte a Terrei traiti, mancati ceapa sub toate formele. Spre deosebire de multe alte legume - ale caror calitati se depreciaza in mare masura prin fierbere - ceapa oparita sau fiarta elibereaza vitaminele fara a le schimba intru nimic structura biochimica. La fel, le puteti baga si la cuptor. Dar sa nu prajiti ceapa niciodata - sau, mai exact spus, sa n-o mancati niciodata prajita: isi pierde absolut toate virtutile, se modifica, va poate face rau.

Asadar, daca va place cruda si o puteti manca, nu va sfiiti: mirosul de ceapa al gurii dispare imediat daca va clatiti cu putina apa de menta, ori luati una-doua picaturi de esenta de angelica, sau mancati un mar ras, ori luati o lingura de miere, sau mestecati cateva frunze de patrunjel, hasmatuchi ori boabe de cafea.

Cruda, cu sare, sau in salata, este un aliment perfect sanatos (desi, celor ce au un stomac sensibil s-ar putea sa nu le priasca din plin).

Datorita acestor calitati curative ea face tenul splendid, dandu-i, deopotriva, culoarea, fragezimea, catifelarea si transparenta petalelor de trandafir si crin amestecate.

Cu ajutorul ei dispar cosurile, acneea, eczemele, iar peretii intestinelor sunt netezi, supli si irigati la fel de bine ca si pielea fetei. In plus, ceapa distruge parazitii intestinali si vine de hac si celor mai rebele constipatii.

Iar daca n-o puteti manca cruda, fiarta ori bine oparita o poate digera oricine. Este o leguma ce-si pastreaza toate vitaminele integre, stimuleaza aparatul digestiv, curata intestinul, lupta contra tulburarilor create de materiile prost digerate, previne nervozitatea excesiva, insomniile, ateroscleroza, hipertensiunea si anumite cancere.

Este un bun diuretic, care lupta impotriva retentiei de apa, eliminand ureea si sodiul in exces. Chiar si in tratamente externe favorizeaza eliminarea. E de-ajuns sa va frecati pe sale, in dreptul rinichilor, ori in partea de jos a abdomenului, cu o jumatate de ceapa si veti vedea ca veti urina cu 25% mai mult lichid. Si in caz de sciatica se pot face masaje cu ceapa, tot in aceeasi regiune.

Cura de ceapa - intensiva sau regulata este deosebit de benefica pentru toti aceia care sufera de colici renale, piatra la rinichi sau la vezica urinara, edeme, retentie urinara, albuminuric, guta sau reumatism. Ea este apta sa provoace eliminarea toxinelor prin transpiratii abundente - ceea ce este deosebit de important in bolile infectioase. Eliminarea aceasta cutanata este excelenta in caz de reumatism. Siropurile de ceapa sunt deosebit de eficiente in caz de raceli, faringite si angine.

Daca ar fi sa-i rezumam proprietatile, ceapa este deci stimulanta, antiinfectioasa, diuretica, vermifuga, antiscorbutica, antireumatismala... Este un antibiotic la fel de puternic ca si usturoiul. I s-a descoperit si o actiune antidiabetica deoarece contine glucochinina, o substanta ce scade nivelul glucozei din sange.

In fine, cercetarile de laborator au aratat ca are capacitatea de-a stopa procesul de formare a cheagurilor de sange. Si iata ca devine un factor activ impotriva bolilor cardiovasculare, o plaga a epocii noastre. Nu-i mai putin adevarat ca crescatorii de cai din Franta dau, dintotdeauna, ceapa cailor-etalon, animalele fiind adeseori victime ale trombozelor de membre. Este un fapt remarcat, in practica de zi cu zi a cresterii cabalinelor, empiric, bineinteles si aplicat cu mult timp inainte de cercetarea facuta in laborator.

Ceapa s-a dovedit a fi si un antiseptic deosebit de eficient. Un pansament cu suc de ceapa poate evita infectarea taieturilor sau arsurilor mici. Palpitatiile, angoasele, nervozitatea, spasmele de tuse ori crizele de astm, toate se linistesc, se calmeaza, trec, daca se mananca ceapa fiarta.

100 grame de ceapa au:

• Valoare nutritiva: 42,2 kcal=189 kJ.

• Substante nutritive:
- protide 10-12 g;
- lipide 0,25 g;
- hHidrati de carbon 9,55 g.

• Vitamine:
- provitamina A 0,030 mg;
- vitamina B1 0,033 mg;
- vitamina B2 0,028 mg;
- vitamina B3 0,2 mg;
- vitamina C 8,5 mg;
- vitamina E 0,2 mg.

• Substante minerale:
- potasiu 175 mg;
- clor 48 mg;
- fosfor 42 mg;
- sulf 34 mg;
- calciu 31 mg;
- magneziu 9 mg;
- sodiu 9 mg.

• Oligoelemente:
- zinc 1,4 mg;
- fier 0,5 mg;
- cupru 0,08 mg;
- fluor 0,042 mg;
- cobalt 0,013 mg;
- iod 0,002 mg.

• Celuloza 0,76 g.

• Apa 87,6 g.

• Acizi fosforic si acetic.

• Disulfura de alil si propil.

• Ulei volatil.

• Glucochinine.

• Oxidaze.

• Diastaze.

• Principii antibiotice.

Ce actiuni are ceapa?

• Daca este utilizata intern:
- stimulent general (al sistemului nervos, hepatic, renal...);
- diuretic puternic, dizolvant si eliminator de uree si cloruri;
- factor antireumatismal;
- factor antiscorbutic;
- factor antiseptic si antiinfectios;
- favorizeaza expectoratia si secretia;
- ajuta digestia substantelor fainoase;
- echilibrant glandular;
- factor antisclerotic si antitrombotic;
- factor hipoglicemiant;
- factor antiscrofulos;
- are actiune vermifuga;
- favorizeaza somnul;
- curata si dezintoxica pielea;
- favorizeaza activitatea sistemului pilos.

• Daca este utilizata extern:
- antispastica;
- emolienta;
- antalgica;
- resolutiva;
- indeparteaza tantarii.

Ce boli trateaza ceapa?

• Pentru utilizare interna este eficienta in...
→ Afectiuni ale aparatului digestiv:
- fermentatii intestinale;
- ascita;
- diaree;
- atonie digestiva;
- litiaza biliara;
- paraziti intestinali.

→ Afectiuni ale aparatului genito-urinar:
- infectii genitale si urinare;
- azotemie;
- cloruremie;
- prostatism;
- oligurie.

→ Afectiuni ale aparatului respirator:
- guturai;
- bronsite;
- pleurezie;
- astm;
- laringite;
- gripa.

→ Afectiuni ale aparatului cardiovascular si ale sistemului limfatic:
- edeme;
- pericardite;
- ateroscleroza;
- tromboze;
- adenite;
- limfangite.

→ Boli de sistem:
- deficiente metabolice;
- reumatism;
- artritism;
- dezechilibre glandulare;
- diabet;
- rahitism;
- surmenaj fizic si intelectual;
- astenie;
- tulburari de crestere.

Cum poate fi utilizata ceapa?

• Natur:
→ Exact asa cum o culegem din gradina, verde, sau ceapa mare, uscata, de iarna, ori macerata cateva ore in ulei de masline.
→ Tocata marunt si pusa in lapte sau in supa, ori pe o felie de paine - unsa anterior cu unt sau inmuiata in ulei - si presarata cu putina sare.
→ Taiata bucati mici si lasata cateva ore in apa calda; lichidul de maceratie se poate bea a doua zi dimineata, pe nemancate, cu cateva picaturi de lamaie in el.

• Infuzie:
→ Intr-un litru de apa clocotita se pun doua cepe mari, rosii, taiate in bucati. Se poate bea toata cantitatea intr-o zi si se repeta inca trei-patru zile, in special primavara, pentru eliminarea toxinelor.

• Decoct:
→ Intr-un litru de apa clocotita se pun patru-cinci cepe potrivite si se lasa sa fiarba pret de un sfert de ora. In timp ce fierbe se adauga miere, dupa gust, putand face decoctul oricat de dulce vrem. Este deosebit de eficient ca depurativ ori ca vermifug. Se beau trei-patru cani pe zi.

• Vin:
→ Se zdrobesc bine trei-patru cepe frumoase, se toarna peste ele un litru de vin alb bun si se adauga si 100 g miere. Se lasa vasul sa stea linistit, la caldura si lumina, 14 zile. Se strecoara. Se beau trei-patru linguri pe zi. Este un diuretic si un fortifiant de exceptie.
→ Se toaca marunt o ceapa mare, se pune intr-un vas cu 500 ml de vin rosu si se lasa la macerat 48 de ore, la caldura si la lumina. Se strecoara. Se bea un pahar dimineata, pe stomacul gol, ca vermifug.
→ Se toaca marunt 300 g ceapa, se pun intr-un vas, se toarna peste ele 100 g miere, 600 ml vin alb si se lasa la macerat 48 de ore. Se iau doua-patru linguri pe zi.

• Tinctura:
→ Se lasa la macerat ceapa, timp de zece zile, intr-o cantitate de alcool de 90 egala cu greutatea ei (de exemplu, daca puneti 500 g ceapa, adaugati 500 ml alcool). Se strecoara. Se beau doua lingurite pe zi.

• Cataplasme:
→ Se taie ceapa in felii subtirele, perpendicular pe infasurarea foilor de ceapa, se aplica direct pe piele si se leaga cu o fasa curata. Se lasa pana trece durerea. Au efect in migrene, dureri de cap, meningita, febra. In febra tifoida fac minuni daca sunt aplicate pe labele picioarelor, timp de opt ore.
→ Se pune ceapa pe plita ori se coace in cuptor sau se fierbe, se zdrobeste intr-o carpa, se lasa sa se raceasca putin si se aplica pe orice intepatura de insecte sau muscatura de caine, de pisica.

• Ceapa calda:
→ Se aplica pe gat in angine si bronsite, ori pe rani sau, local, in hemoroizi.

• Ceapa coapta in spuza:
→ Se recomanda pentru tratamentul abceselor, furunculelor, degeraturilor, crapaturilor.

• Bai de maini si de picioare:
→ Se dau pe razatoare una-doua cepe crude pentru un litru de apa; se incalzeste apa cat se suporta si se fac bai, dimineata (la maini) si seara (la picioare), cate opt minute. Se recomanda in acnee, bronsita sau ca diuretic.

• Suc:
→ Ceapa verde, ori uscata, se curata, se spala, se trece prin storcator ori se rade pe razatoarea de sticla si se strecoara. E foarte bun impotriva intepaturilor de insecte.

• Crema de frumusete:
→ Se fierb trei cepe zdrobite bine, la foc mic, in putina untura alba de porc. Se amesteca mereu, energic. Se adauga o lingura de miere, un paharel de apa de trandafiri si o cana de lapte. Cand amestecul s-a omogenizat perfect se trage de pe foc, se lasa sa se raceasca si se pune in cutii de portelan. Se poate aplica pe petele de batranete, pe zonele cuperozice, pe cele ridate si se poate face masaj impotriva celulitei.

 

Este posibila contaminarea cu sifilis doar printr-un sarut?

Desi in 99% dintre cazuri boala se transmite prin contact se#ual, ramane un numar de situatii in care contractarea luesului (sifilisului) se realizeaza prin intermediul leziunilor deschise, a mucoaselor ori a folosirii in comun a obiectelor de igiena (periuta de dinti).

Preluarea bacteriilor ce provoaca sifilisul (spirochete) de pe obiecte nu este prea frecventa, deoarece acestea sunt distruse usor in mediul extern. Agentul patogen (Treponema Pallidum) se mai transmite si de la mama la fat. Din pacate, este posibila si transmiterea prin sarut, mai ales daca individul respectiv avea ulceratii specifice la nivelul mucoasei bucale.

Care sunt riscurile daca nu ma tratez la timp?

Afectiunea va trece in stadiul secundar! Aceasta faza debuteaza atunci cand pacientul a ignorat simptomele sau nu a vrut sa se prezinte la medic intr-un stadiu precoce, cand si tratamentul e mai simplu. Ca simptome, poate aparea o eruptie, o puzderie de leziuni de forma ovala pe brate sau pe coapse, in zona bucala sau anala.

Bolnavul poate transmite agentul infectios si in aceasta faza. In paralel, mai pot fi resimtite si deprecierea starii generale, cefalee, dureri musculare si se pot manifesta stari febrile, la fel ca in cazul oricarei infectii. Dupa disparitia lor, aparent boala a trecut, insa spirochetele raman latente.

Foarte grav este ca, necombatute cu antibiotice, bacteriile nu se limiteaza a vatama numai pielea si mucoasele, ci afecteaza si organele interne (ficat, rinichi, inima), ochii ori alte tesuturi (precum meningele ori tesutul osos). Avand un caracter extins, ranile de origine sifilitica pot constitui o poarta de intrare pentru alte periculoase boli virale (exemplu SIDA) sau bacteriene.

In stadiul tertiar, care se poate intinde pe durata unor ani, riscurile lezarii grave a unor organe este foarte sporit. In unele situatii rare, infectarea este lipsita de orice simptom. Specific stadiului tertiar, apar pe corp un soi de galme (gome), de excrescente semisferice la nivelul pielii de pe corp sau fetei care pot capata cu timpul un caracter ulcerativ. Gomele insa nu apar doar la nivel cutanat. Ele se pot dezvolta si la nivelul organelor interne (de pilda la inima, cu pericolul unor evenimente vasculare grave) si al creierului (unde produc dementa sifilitica ori, dupa caz, pareze sau comportamente anormale). Femeile care sufera de lues si nu se trateaza pot da nastere unor copii ce pot avea multe de patimit dupa nastere (sifilis congenital).

Cum recunosc sifilisul?

Sifilisul are mai multe stadii: primar, secundar si tertiar. Stadiul primar debuteaza, dupa o incubatie de circa 3-4 saptamani a bacteriilor, prin aparitia unor leziuni (ulceratii), asa-numitul sancru sifilitic, mai des in zona genitala si uneori la nivelul gurii, al degetelor ori anusului.

Prin intermediul contactului cu zona afectata de sancru boala poate fi transmisa si altor persoane. Asa ca aveti grija in cazul in care intervin astfel de leziuni! Noi va indemnam sa mergeti cat mai degraba la un medic dermato-venerolog. El va avea nevoie si de rezultatele unor analize (examinari microscopice ale serului extras din leziuni, VDRL, TPHA), in urma carora veti afla sigur daca v-ati contaminat sau nu.

Cum decurge tratamentul sifilisului? Este complicat? Dureaza mult?

Tratamentul sifilisului da rezultate bune in majoritatea cazurilor, daca este efectuat din pripa. De obicei, adica atunci cand nu exista contraindicatii, se foloseste penicilina, intr-o doza unica si o cantitate mai mare. Exista insa si situatii in care, pentru vindecare, se impune tratamentul (antibioterapie) de durata.

(#)=litera x.

 

 

Odata cu sezonul rece sau intrarea in colectivitate un nou inamic da batai de cap parintilor: bronsiolita. Desi e o infectie comuna a cailor respiratorii, afecteaza bronhiile mici, le umple de mucus, ingreuneaza respiratia si creeaza celor mici o senzatie de disconfort profund, iar parintilor o stare de alerta generala. Bronsiolita afecteaza mai ales copii mici, ale caror cai respiratorii sunt inguste si se pot bloca mult mai usor.

Cauzele bronsiolitei

Bronsiolita acuta reprezinta o infectie virala, cel mai frecvent intalnit fiind virusul sincitial respirator (dar poate fi data si de adenovirus sau virusurile paragripale). Acest virus afecteaza mucoasa cailor respiratorii inferioare, rezultand inflamarea acesteia, urmata de dificultati de respiratie si putand ajunge chiar la insuficienta respiratorie.

Simptomele bronsiolitei

Copii prezinta nas infundat, secretii nazale apoase, tuse iritativa, in accese, febra si pot refuza alimentatia. Pe parcurs se poate instala wheezingul (respiratie zgomotoasa, dificila). Pentru a putea respira, copilul foloseste musculatura accesorie si astfel apare tirajul intercostal, subcostal, saturatia in oxigen scade si apare cianoza. Pe langa accesele de tuse iritativa pot fi prezente si varsaturi.

Riscurile bronsiolitei

Etapa de varsta cel mai frecvent afectata este intre trei si sase luni, pana la doi ani. Cel mai afectati sunt copii nascuti prematuri, dar si cei care nu au fost alaptati la san. Calea de transmitere a infectiei este aerogena, dar si prin obiecte contaminate cu secretii care contin virusul.

Complicatiile bronsiolitei

In evolutie aceasta infectie respiratorie se poate suprainfecta, acesta fiind cazul in care trebuie sa apelam la antibiotice. In rest, tratamentul este simptomatic, copilul trebuie bine hidratat, in caz de febra se administreaza simptomatice, se aspira secretiile inainte de alimentatie, se fac sedinte cu aerosoli. Temperatura in camera trebuie sa fie de 20°C, iar aerul umed.

La primele semne de boala este important sa ne prezentam la medicul pediatru pentru un diagnostic precoce si tratament adecvat, nu toate cazurile de infectii respiratorii putandu-se trata cu aerosoli. Spitalizarea este rezervata cazurilor moderate si severe, cand copilul nu se poate alimenta si este nevoie de rehidratare parenteral, aerosoli, corticoterapie.

Expert: dr. Simona Pecec, medic specialist pediatrie (www.klinica.ro).

 

Eruptia dintilor de lapte este individuala si reprezinta o provocare atat pentru parinti, cat si pentru bebelusi. Incepe, in general, de la varsta de cinci-sase luni, cu dintii din fata jos, apoi cei din fata sus.

Ce probleme apar in aceasta perioada?

Eruptia dentara poate fi insotita de stari de agitatie, insomnie sau somn neodihnitor, stari de nervozitate, iritabilitate, lipsa poftei de mancare, scaune moi, foarte rar febra (maximum 38°C), precum si perturbari locale cum ar fi inflamatia, tumefierea si durerea la nivelul gingiilor. Aceste simptome pot fi mai accentuate in cazul eruptiei maselelor de lapte, care exercita o presiune mai mare asupra gingiei. Pot aparea si usoare iritatii in jurul gurii, cauzate de scurgerile de saliva.

Cum poti diminua starea de disconfort a copilului?

Prin masaj local cu un tifon inmuiat in apa rece ori prin folosirea unor jucarii speciale (uneori racite la frigider) pe care copilul le poate musca sau suge, calmand astfel durerea. Pot fi administrate medicamente sau geluri ce contin substante active cu rol antiinflamator, antiseptic, analgezic sau anestezic.

Cand ar trebui sa apelam la un medic?

In cazul in care bebelusul are scaune diareice (apoase), nu are pofta de mancare o perioada mai mare de timp (peste 4-5 zile), are febra mare (peste 38.5°C), recomandat este sa consulti medicul pediatru, fiindca este posibil ca aceste simptome sa indice o alta afectiune.

Cum trebuie ingrijiti dintii de lapte?

Incepe sa speli dintii imediat dupa ce acestia apar. Sterge-i usor cu o bucata de material textil moale inmuiata in apa, atunci cand ii faci baie. Fa trecerea treptat la o periuta de dinti cu peri moi. Utilizeaza o cantitate de pasta de dinti pentru copii fara fluor, de dimensiunea unui bob de mazare. Lasa bebelusul sa se joace cu periuta de dinti in timp ce te priveste cum te speli pe dinti. In acest mod, va invata cum sa se spele singur pe dinti mult mai repede.

Cand ar trebui facuta prima vizita la medicul pedodont?

Prima vizita la medicul pedodont trebuie facuta in jurul varstei de un an, un an jumate, pentru a preveni problemele care pot aparea. Sunt vizite scurte in care incercam sa ne imprietenim cu medicul si sa ne obisnuim cu scaunul stomatologic.

Inainte de prima vizita este indicat ca parintele sa-i povesteasca celui mic ca vor merge sa cunoasca un nou prieten, pe medicul stomatolog, care ii va numara dintisori si dupa care ii va curata cu o periuta magica.

Daca copilul nu este cooperant, el nu trebuie fortat. Pentru o experienta de succes, parintii si medicul pedodont trebuie sa faca o echipa buna. Este necesar ca cel mic sa nu simta incordare, sa inteleaga ca este un lucru firesc sa aiba grija de dintii lui si sa mearga fara teama la medicul dentist.


Expert: dr. Asma Nastase Battah (www.cliniciledrleahu.ro). Foto: kidsout.ro

 

Orice forma de abuz pe care o experimentam - fizica, psihica, emotionala, se#uala - lasa urme adanci asupra noastra. Increderea in noi si in propriile noastre pareri dispare. Ne invinovatim, ne judecam si ne blamam. Traim un conflict intre ceea ce ne dorim pentru noi si ceea ce se intampla cu adevarat.

Experimentam dorinte contradictorii, pe de o parte ne dorim sa iesim din acea relatie si sa respingem ceea ce ne face rau, pe de alta parte ne dorim sa ramanem in relatie, dar sa inceteze abuzurile. Singura modalitate in care reusim sa facem fata acestor noi situatii si emotii este de a dezvolta convingeri si comportamente noi.






Mecanisme de aparare...
Daca in planul actiunii e usor sa sesizam schimbarea, ce se intampla totusi in interiorul nostru, acolo unde se afla memoria fiecarui eveniment experimentat anterior si a fiecarei emotii traite, a intrebarilor pe care ni le adresam si a dorintelor care uneori ne fac sa ne simtim vinovati, rusinati, confuzi sau neputinciosi.

Atunci cand traim intr-o relatie abuziva, dezvoltam anumite modalitati de aparare a propriei fiinte, care ne sunt de folos in acel moment, acestea se reactiveaza ori de cate ori intram intr-un conflict, chiar si dupa ce am iesit dintr-o relatie abuziva.

Bagajul nostru emotional, in momentul plecarii dintr-o relatie abuziva, este plin cu anxietate, incertitudine fata de decizia luata, frica de nou, teama ca nu sunt suficient de buna sa fac fata noilor provocari. De aici perceptia noastra distorsionata asupra comportamentelor pe care le consideram agresive.






O noua viata...
Iesirea dintr-o relatie violenta si adoptarea unei vieti independente presupun traversarea unei perioade de adaptare. Ne este dificil sa ne intelegem emotiile si sunt greu de gestionat, desi acceptarea lor face parte din procesul de recuperare, adaptare si dezvoltare.

Interventiile psihoterapeutice sunt cele mai indicate in aceste cazuri, existand tehnici in psihoterapie care ne pot ajuta sa ne clarificam conflictele si experientele traite in perioadele dificile din viata noastra, astfel incat sa ne echilibram.

(#)=litera x

 

Metodele de epilare sunt multe, dar tu o vei alege pe cea care crezi ca o suporti cel mai bine. Exista femei care nu suporta durerea pricinuita de epilatul cu ceara sau de aparatul electric pentru epilat si prefera cremele sau lama de ras. Indiferent de ce vei alege, pentru a scapa de parul nedorit, noi incercam sa-ti dam cateva sfaturi care sa-ti vina in ajutor.

Epilatul cu ceara

Este o metoda clasica. De ceara se folosea si regina Egiptului, Cleopatra, iar in zilele noastre se pare ca a ramas cea mai eficienta metoda de indepartare a parului nedorit. Este eficienta pentru ca este durabila. Firul de par nu va creste des, pentru ca e smuls din radacina, iar dupa epilatul cu ceara vei avea o piele neteda timp de doua, uneori chiar si trei saptamani.

Acum exista si ceara de unica folosinta sau ceara rece. Daca vrei sa folosesti asa ceva este bine sa stii, ca fata de ceara calda, acest produs este steril insa metoda epilatului cu ceara rece este mult mai dureroasa pentru ca nu dilata foarte bine foliculul. Mai exista riscul ca aceasta sa nu se lipeasca foarte bine de firul de par, asa cum se intampla cu ceara fierbinte.

Nu uita sa folosesti inainte de a te epila o crema speciala pentru ca pielea ta sa fie pregatita pentru un astfel de procedeu. Dupa ce ai aplicat aceasta lotiune incearca sa fii cat mai relaxata.

Lama de ras

Ce poate fi mai simplu decat sa indepartezi parul nedorit cu lama de ras? Este intr-adevar un procedeu nedureros, insa in 3 zile parul va creste la loc. Multe cosmeticiene spun ca lama ingroasa firul de par, dar numai daca este folosita in timpul pubertatii. Dupa ce s-a iesit din aceasta perioada de dezordine hormonala, efectele nu sunt dezastruoase, iar tu o poti folosi, dar numai in momente de criza.

Daca alegi aceasta modalitate, ar trebui sa tii cont de cateva sfaturi: hidrateaza pielea inainte de ras, foloseste spuma de ras sau gel, pentru ca acestea au cu totul alte proprietati decat sapunul si, cel mai important lucru, lama trebuie folosita contra cresterii firului de par. Dar nu este indicat sa te epilezi astfel, mai ales daca te afli la mare, unde trebuie sa fii impecabila in costumul de baie.

Cremele epilatorii

Am putea spune ca acestea sunt adresate femeilor care nu suporta durerea sub nicio forma. Cremele pentru epilat se gasesc la tub sau la spray si se adreseaza atat tipului de piele uscata, cat si pielii sensibile, cu probleme.

Daca vei folosi asa ceva poti fi sigura ca 5 sau 6 zile nu vei mai avea probleme tocmai pentru ca aceste creme contin diferite substante care incetinesc cresterea firului de par. Tot ceea ce trebuie sa faci inainte de a aplica o astfel de crema este sa folosesti inainte apa calduta, mai ales in zona inghinala.

Dupa ce ai aplicat crema epilatoare, las-o sa actioneze timp de 15-20 de minute, apoi o indepartezi cu o spatula si cu apa din abundenta. Nu uita sa aplici o crema hidratanta dupa ce te-ai epilat. Rolul ei este sa hidrateze, dar si sa netezeasca pielea.

Aparatul electric pentru epilat

Piele fina timp de saptamani, in doar cateva minute. Silk-épil de la Braun e o adevarata sclipire de geniu. Cu un numar dublu de pensete fata de modelele anterioare, indeparteaza din prima miscare mai multe fire de par decat orice alt epilator.

Ce mai astepti? Poti avea picioare fine si matasoase in cateva minute. Si pentru ca Silk-épil indeparteaza chiar si cele mai scurte fire de par pe care ceara nu le poate inlatura, poti spune adio zilelor in care trebuie sa astepti cresterea firelor de par. Foloseste Silk-épil si iti poti lasa picioarele admirate oricand doresti.

Ingrijire speciala pentru picioarele tale. Epilarea este extrem de delicata chiar si pentru cele mai sensibile zone datorita rolelor de masaj activ ce calmeaza pielea inainte si dupa epilare. Astfel, chiar si cea mai sensibila piele ramane fina si matasoasa, pentru saptamani intregi.

Finete totala - fata si corp. Capul ingust de epilare, unic Braun si setul facial sunt perfecte pentru indepartarea firelor de par nedorite de pe fata, de la subrat sau din zona inghinala. Este unul dintre cele mai simple si igienice moduri de indepartare a parului nedorit de pe orice parte a corpului.